Autor: Lavinia Moiceanu

M-am gandit sa improvizez un articol despre viata. Caut de multe ori calea asta atunci cand nu sunt experta intr-un domeniu, cand nu il stapanesc. Si, pentru ca nu vreau sa ma fac de rusine, improvizez si de data asta... despre viata.

Cum am mai spus, nu sunt o experta in domeniu. Umila si scurta mea experienta de viata imi spune ca inca nu am vazut si trait destule. Dar am avut ocazia sa invat mai multe despre viata zilele astea decat am invatat intr-un an. Si ma simt deja ca-n poezia "Eu sunt mic, dar stiu un lucru mare...".

Am invatat ca viata imi poate fi luata foarte repede, ca firul vietii mele nu e in mana mea, ca o faptura mica si nevinovata te poate face sa te simti mai "in viata" decat multi prieteni fara caracter.

Dar mai presus de toate, am invatat inca o data si mai bine lectia despre viata pe care mi-o da Isus. Am spus ca articolul asta e doar o improvizatie despre viata si improvizez pentru ca nu stapanesc domeniul. Ei bine, am invatat ca Isus e un profesionist in materie... El chiar stapaneste domeniul. El chiar e viata.

Autor: Andreea Salahoru

In mine inca se vorbeste despre stanca din care m-am smuls. Ii aud suflarea in fiecare fir de praf din trupul meu.

In mine inca e durere… durerea fiecarei lovituri de dalta ce m-a zdrobit, si parca e tot mai profunda, caci e tot mai goala de speranta ce-mi amortise atunci carnea-mi de piatra – gandul ca voi fi altarul unui templu candva, ori coloana ce-l tine laolalta, sau o bucata din scara ce e calcata mereu in picioare, dar e macar parte a templului.

Si sunt aici… dezgustata de vesnicul miros de mortii si sange uscat. De mine se lipeste intunericul. Nicicand n-am atins fumul jerfelor, doar lacrimi disperate ce urla la mine si ma implora sa le dau inapoi trupurile mortilor ce le acund in spatele meu. Ei nu pot sa inteleaga pur si simplu, ca moartea vorbeste despre viata… de aceea plang mereu.

Simt ca ascund infernul in mine, si nu imi mai pot suporta trupul greu. Tot ceea ce am visat sa devin s-a transformat acum intr-o radacina, din care creste puternic dispretul meu de sine.

[...]

Autor: Anca Lapuste

Iata, a trecut o saptamana de cand am fost luat de langa Muntele Mare si adus in acesta gradina. Toti ceilalti au ramas acolo...Iosif, sfetnicul Soborului din Arimatea, a poruncit sa-mi fie sapata in pantece o groapa....

Zilele acestea a fost tare mare zarva pe aici... Mi-a spus prietenul meu, vantul. Toti sunt tulburati la culme. Se pare ca a fost condamnat la moarte un mare invatator! Ieri s-a intunecat degraba!

Dar, ce se aude? Cine vine la timpul acesta din zi, cand lumea e gata sa praznuiasca Sabatul? E Iosif! Si cu el doua femei care asteapta afara! Aduce pe cineva infasurat intr-o panza de in. Cata tristete e pe chipul lui! Si cu cata grija Il aseaza! Oare cine o fi Acesta a carui pierdere naste atatea lacrimi pe chipul stapanului meu?

Si, vai, parca toata durerea omenirii e inchistata in acest colt de lume!
A terminat. Acum se apleaca. Iosif se inchina Omului adus.

[...]

Autor: Tabita Cernica

“Stapane, Creatorule!
Astept porunca Ta. Spune o vorba doar si imi deschid gura si-i inghit pe toti: soldati care se cred puternici, preoti cu aura de intelepti si rasete batjocoritoare, criminali murdari, trecatori cu minte putina dar cu rautate multa ...

O vorba, Stapane, o vorba, si se vor cobori toti de vii in inima pamantului, in locuinta mortilor!

Imi amintesc, Stapane, Creatorule, cand mi-ai poruncit sa imi deschid gura si sa-i inghit pe impotrivitorii slujitorului Tau, Moise. Se credeau sfinti si demni sa se apropie de Tine, PreaInalte; insa nu-si doreau decat puterea.

Atunci, la porunca Ta, m-am despicat in doua sub picioarele lor, mi-am cascat gura larg si am primit in adancimile mele pe Core, Datam si Abiram, casele si averile lor, familiile si pe toti cei ce ii sprijineau. Tipand au venit la mine si i-am acoperit de tot.

Porunceste, Stapane! Porunceste degraba! ...si nu va mai fi cruce, nu vor mai fi cuie, nu vor mai fi toti acesti pacatosi!”

[...]

Autor: Alex Fintineru

Lasa-ti carnea imbratisata de osul meu, caci implinirea a ceea ce sta scris e aproape. Nicio zvacnire, nicio durere, nicio strigare, niciun inger sa nu fie in Tine, Dumnezeul de lut! Lasa-ti sudoarea sa sarute lemnul si fa din ochii Tai, Cer, caci numai Tu esti Cel ce a fost, Cel ce a plecat si Cel ce se-ntoarce.

Ia-ti viata, da-mi viata, caci moartea nu e decat chemarea vietii la viata, jertfa luata inapoi. Si Cer, da-mi Cer, mult Cer, Hristoase care esti, sa-l iau, sa-l tin pe lemn sa se usuce, sa nu fii singur...

Si lasa pacatul in bratele Tale, cuprins in palmele Tale, caci una veti fi. Si lasa nadejdea si lasa durerea si trupul cuprins in Cer si tot, caci singur vei fi.

Lasa-ti dar carnea in bratele mele, cuprinsa tn oasele mele, caci una suntem...
Aici in tine, doar eu vreau sa mor frumos. Sa mor in Tine. Cuprins de carne, satul, murdar de sange. In Tine.

Autor: Alb Daniel

Inca de cand m-am nascut mi-au spus ca seman cu tata, o bruta fara mila, cu unghii murdare si pielea batucita. Mi-a placut intotdeauna sa lovesc, sa simt durerea aproape, sa simt frica in trupul pe care-l amenint. Mi-a placut intotdeauna sa domin prin forta, sa nu raman dator, sa lovesc si celalalt obraz, cu rautate. Am fost intotdeauna strans si incordat ca un arc, iute la manie si pus intotdeauna pe harta. Nu tineam minte ca lumina soarelui sa fi vazut vreodata intunecimea si adancimea palmei mele… inauntrul meu era ca o grota fara lumina.

Imi castigam existenta prin munca fizica, lovind, strivind, ranind. Mi-am facut intotdeauna dreptate singur, invingand ratiunea si simtirea.

[...]

Autor: Marta Lucaci

Mi-e foame... Mi-e sete de sange.
Vreau sa sfasii, sa tai, sa sfartec...vreau sa ucid.
Iata prada!
Azi foamea se va sfarsi, setea se va stinge, am sa ma hranesc din trup sfant, am sa gust piela pura,
sacra, sange dulce, cald , de fiu de om.
Ahh !... clipa mult ravnita nu e departe, ospatul e pe cale sa inceapa...Sa curga sange!
Acesta e timpul meu. Am fost creat sa aduc suferinta, sa impart ura, sa nu arat mila si sa produc durere.
Din prima mea lovitura le va gusta pe toate acestea, voi lasa rana dupa rana si in scurt timp tot trupul va
fi acoperit de carne vie si va mirosi..a moarte.
Nu..a muri e prea usor..am sa-l chinui, am sa-l pedepsesc, am sa-i dau sa ma guste de nenumarate
ori...Nu..am sa-i dau sa ma guste de 40 de ori cate una..dar fiecare va aduce durere, batjocura, suferinta,
ura, ocara, lacrimi, urlete, desnadejde, inrobire, singuratate...ahh....satisfactia mea...
( imi lovesc palmele) Loveste biciul!

Autor: Paul Mocan

Au, nu ma rupe! Ce vrei sa faci cu mine? Unde vrei sa ma duci? Vrei sa ma arunci in foc? Nu, nu! Nu vreau sa mor! Dar de ce ma faci sub forma de coroana? Pe cine vrei sa incununezi cu spinii mei? Pe EL?? Cine sunt eu sa strapung crestetul Creatorului meu? Eu nu vreau sa “musc mana care ma hraneste”, sa ranesc pe Cel ce mi-a dat viata. Asta e diferenta dintre noi si oameni: noi nu facem nimic sa ne provocam Creatorul. Iar voi, oameni rai si neintelepti, faceti tot ce puteti si provocati Creatorul cerului si al pamantului. Dar acum de ce ma obligati si pe mine sa iau parte la o umilire ca aceasta? Eu nu vreau sa intru in aceasta hora a mortii, cu atat mai mult sa fiu o unealta in mana voastra! Nu vreau sa simt caldura sangelui Lui pe spinii mei ascutiti... Voi face tot ce imi sta in putinta sa nu-L ranesc pe EL. Iar daca voi vreti sa-L loviti, va trebui sa ma apasati, sa ma fortati, pentru ca eu nu-L voi rani de bunavoie.

[...]

Autor: Anca

“Daca exista un Dumnezeu si El este asa cum Il descriu crestinii, atunci merita sa Il dispretuim si sa ne ridicam impotriva Lui." Philip Pullman, autorul cartii “The Golden Compass” dupa care s-a facut filmul. (citat din http://en.wikipedia.org/wiki/His_Dark_Materials)

Uitandu-ma la filmul “The Golden Compass” m-am gandit cat de important este ca noi crestinii sa stim Cine este Dumnezeul Caruia Ii slujim. Asta pentru ca fara sa vrem, poate, Il prezentam pe El ca pe o Autoritate care cauta sa ne inrobeasca si nu ca pe Adevarul care ne face liberi. Ma mir uneori ca Dumnezeu S-a dat asa usor pe mana unor oameni pentru a fi prezentat de ei in fel si chip, dupa intelegerea fiecaruia.

[...]

Am stat si m-am gandit zilele trecute cat de important e sa stii ca ceea ce crezi este adevarat. E adevarat, credinta e ancorata in lucruri care  nu e vad, dar e important sa stii ca informatiile pe care iti bazezi aceasta credita sunt adevarate. Nimic nu e mai dureros decat sa iti dai viata pentru o minciuna. La fel de dureros ar fi sa iti traiesti viata bazata pe o minciuna.

Din fericire, Crestinismul este adevarat si minunea invierii Domnului Iisus Cristos e adevarata si demna de crezare.

Kuz, colegul nostru de la Aercurat a fost la o conferinta la Sovata si a inregistrat sectiunea de apologetica din cadrul conferintei lui Josh McDowell.

Video-ul dureaza aproximativ o ora (54 de minute) - merita insa sa-ti faci timp pentru a-ti intari credinta.

Vizionare placuta!