in Teseractul lui Roze

Prietenilor mei…

…Daca ar fi s-o iau de la capat,
Ti-as cere ajutorul tie, si lui, si voua, si lor, si Lui;
V-as invita in universul meu interior,
Sa pasiti printre regrete, cioburi,
Si fire de speranta,
Si poate-om birui mai usor…

As renunta la orgolii si eu razvratit,
V-as invita… pentru putina ordine,
Si nu m-as mai rusina
Ca-n mine-i dezordine,
Ca am sufletul ravasit
De faradelegi si pacate…
Iar tu mi-ai tine o rugaciune,
Si mi-ai fi frate;
Mi-ai spune ca nu-s singurul, soldat cazut,
Ca le ai si tu pe ale tale, dincolo de zambet,
Ne-am fi sprijin,
Si candva ne-ar rade sufletele –
Intre zambet si suspin,
Si nu doar buzele…

Leave a Reply