Multumesc lui Dumnezeu ca, in seara asta, poate mai mult ca niciodata am vazut ce inseamna sa ai prieteni si nu orice prieteni, prieteni adevarati. Nu incerc deloc sa-i periez - nici nu-s sigur ca ei citesc randurile astea... cel putin unii dintre ei :)

Poate te intrebi ce fel de oameni sunt prietenii astia ai mei. Ei bine, la prima vedere nu au nimic deosebit. Daca ii pui pe langa alti oameni poate nu sunt la fel de frumosi, talentati si bine vazuti. Sunt in schimb niste oameni calzi, placuti si simpli. Sunt ei insisi, nu se ascund. Dar cand ma uit la fiecare dintre ei, ii simt aproape de sufletul meu, ii simt ca le pasa. Stiu sa se bucure dar si sa planga cu mine. Pentru mine, vorbele astea ale lui Solomon sunt adevarate in ce-i priveste: "Prietenul adevarat iubeste oricind, si in nenorocire ajunge ca un frate."

Spunea cineva ca prietenia adevarata este ca o floare rara - se gaseste greu si trebuie avut grija de ea. Doamne, ajuta-ma sa cultiv floarea asta rara! Amin.

-Dox