A inceput de mult... poate din ziua in care mi-am dorit o chitara doar pentru mine, sa nu mai fiu nevoit sa cant cu Ciprian (vecinul meu) care imi dadea chitara doar cand avea el chef..., sau poate din ziua in care am obosit sa car cortul de la scoala, si mi-am dorit cortul meu propriu. Era putin altfel atunci, cine avea un PET de Coca-Cola, de fapt PEPSI, sau un ambalaj de chiklets era vip in cartier. O doza de Al de bere era o adevarata comoara...

Eram copil, si in loc de o transmisie directa de la EUROVISION s-a dat un concert ABBA, (tocmai ma curentasem mesterind ceva la o priza si incercam sa ma "descarc de curent" cu degetele in pamantul din ghiveciul cu ficusi), atunci cred ca am auzit prima oara ca THE WINNER TAKE'S IT ALL...

Una peste alta, au trecut anii, si am invatat sa-mi iau singur tot ce am avut nevoie, chiar daca n-am folosit intotdeauna metodele cele mai ortodoxe...

Ca orice barbat (sau ma rog, aproape "orice") am trait singuratatea primei zile intr-un dormitor imens, plin cu barbati in devenire, asemenea mie, intr-o unitate militara oarecare din Bucuresti, si atunci a inceput totul... pentru ca am ales santierul in locul lunilor istovitoare de instructie inumana (de care am avut parte totusi partial), si ca intimplarea a facut sa fie anul '89...

Acasa, nu ma astepta nimeni, sau, ma rog, aproape nimeni, caruia sa-i povestesc despre "marea revolutie din decembrie" traite LIVE, si atunci am ales cealalta cale...

(asa am ajuns sa privesc lumea de dincolo de 80 de centimetri de ziduri, nu e o metafora, le-am masurat...)

ce iluzie stupida, sa fiu inconjurat de ziduri, si sa ma simt, deodata, atit de liber...

a fost atunci

CRED CA ACUM imi e usor sa scriu toate astea de la etajul 10 al unui bloc de pe Magheru, cu o conexiune net prin cablu, camera luminata rosiatic de la o reclama zapp, ascultand cu basi mari Bitza...

dar atunci...

intr-o zi rece de februarie, o poarta mare de fier s-a inchis in spatele meu, burnita, mi-au luat TOATE hainele, m-au bagat intr-un dus scurt si foarte rece, si deodata m-am aflat, anonim, alaturi de inca vreo 20 ca mine, trecand pasul inspre alta lume...

mult mai tarziu, m-am simtit cu adevarat GOL cand am fost nevoit sa pun lantisorul de argint cu o cruciulita veche, de care nu ma despartisem 5 ani NICIODATA, intr-un plic gri, pe motiv ca ar constitui cine stie ce valoare de schimb...

-Mihai

Minunat. A fost 28, o zi de alegeri generale. M-am imbracat, m-am incaltat, mi-am luat geaca si am iesit afara. Cu pasi grabiti m-am indreptat spre sectia de votare. Batea vantul asa ca am grabit pasul. Trec printr-o parcare - intr-o parte garaje, in spate padurea, in cealalta parte blocuri. Din cand in cand cate doi, trei oameni veneau din directie opusa cu cu pas grabit. Banui ca le era frig. Dau coltul spre dreapta, apoi intru pe stanga in curtea scolii in care e sectia de votare. Intru, imi dau buletinul, iau ditamai foile, imi pun stampila, indoi foile, le pun in urnele care trebuie si ies. Hmmm... putina lume la vot. In general oameni peste 40-50 de ani. M-am simtit chiar stingher. La iesire, un grup mare de rromi. Fain zic, uite ca cetatenii care se implica sunt rromi. Nu te-ai fi asteptat. Nu? Trebuie sa recunosc ca eu unul nu m-am asteptat. Dar ce mai tura vura, concetatenii nostri de etnie maghiara participa ca unul la vot. Bravo lor! Fac abstractie de tot ce inseamna politica si raman doar la implicarea oamenilor. Pai ce fac romanii? Ce fac cetatenii romani de nationalitate romana? Ce pazesc? Ma intreb insa de ce avem in noi atata apatie? Imi pare rau ca spiritul nostru national e mioritic. Suntem o natie bleaga. Mi-as fi dorit sa fim mai rusi, mai expansivi. Sa nu fim caldicei. Vorba romanului... ii bine si asa. Ba nu! Nu-i bine si asa! Oare generatiile urmatoare vor fi diferite? Oare cand se va termina cu "capul plecat sabia nu-l taie"? Oare cand noi, ca natie, vom ajunge sa fim gata sa murim pentru o idee? Dar sa traim pentru ea? Cand??

Nu stiu cum e pe la voi, dar aici e zapada in toata regula. Cand ma uit pe fereastra, vad padurea acoperita de un strat frumos de zapada. Toata murdaria, toate gropile, tot ce inseamna pata urata e acoperit de frumusetea asta care se numeste zapada. Imi place sa ma uit dimineata pe geam si sa-mi las ochii sa savureze imaginea asta plina de liniste si de pace.

Uitandu-ma asa pe geam mi-a venit o idee. Ce-ar fi ca in urmatoarele zile sa ne lasam sufletele acoperite de acea patura fina, alba si plina de pace pe care doar multumirea o poate pune in inimile noastre? Stiu ca suntem aceeasi oameni, in aceleasi dureri si in aceleasi situatii, dar nu cred ca nu avem cel putin un motiv de multumire pentru care sa dam slava lui Dumnezeu! Imi dau seama ca de multe ori e usor sa plangi cu cei ce plang, dar e asa de greu sa te bucuri cu cei ce se bucura!

Va invit sa ne bucuram impreuna unii cu altii!

Ma consider un om tolerant. Ba uneori imi zic ca inghit chiar prea multe. Insa ce nu pot suferi cu certitudine sunt spamerii. Stiti voi aia care va 'exaspereaza' casutele de email cu tot felul de porcarii pe care nu le-ati cerut niciodata. Cand pe langa asta se mai face si propaganda politica... ma enervez.

Articolul asta nu se vrea pro sau contra nimanui. Imi pastrez pentru mine optiunile electorale. (lol :))) Insa nu-l tolerez pe domnul Nastase printre emailurile mele. Duca-sa unde-a vrea dar nu la mine-n email! Nu stiu de unde are adresa mea de email insa mi se pare ca e de-a dreptul disperat daca a ajuns in stadiul de a trimite spam.

Check this out:

Este nevoie de TINE! .. pentru a continua sa dam slujbe mai bune absolventilor. .. pentru a continua sa reducem taxele. .. pentru a continua sa conducem Romania catre o tehnologie de viitor. .. pentru a continua sa crestem economia tarii. .. pentru a continua lupta impotriva coruptiei. .. pentru a continua sa aducem Europa catre tine. Este nevoie de votul tau.ca sa ti se poata oferi stabilitate, baza pentru construirea viitorului. Au nevoie de votul tau.ca sa aduca lumina acolo unde este intuneric. ..dar da-le .....timp, timp timp... Voteaza pentru: Adrian Nastase, Presedintele tau, Mircea Geoana, Primul tau Ministru. (Asta e doar unul. Nici macar nu stiu scrie corect!)

Ce le-as mai da vreo 25 de ani timp de reflectie, undeva printr-o camera racoroasa. Si fara internet sa nu-mi poata trimite spam! :(

In sfarsit! U2 scoate un nou album! Aleluia! Vai cat am asteptat albumul asta. Dupa "All you can't leave behind" am spus ca nu exista ceva mai bun. "Grace", o piesa incredibila, mi-a hranit de multe ori sufletul cu versurile si melodia de exceptie. Cu toate astea, se pare ca Dumnezeu are ceva de spus prin trupa asta si dovada vie e albumul acesta care mi se pare cel mai bun de pana acuma.

Mi-am facut rost - nu intrebati de unde - de album si de cand am pus mana pe el nu l-am mai scos din CD Player. Imi merge pe drum, acasa, la serviciu... la biserica... :)) .. impresionant. E tipul de album care se leaga, care are ceva de spus de la prima piesa, pana la ultima.

Ma opresc insa la ultima piesa... mirare pe mine - numele piesei... Yahweh. Da, ati auzit bine... Yahweh... Si ca sa nu mai aburesc aici, va las pe voi sa savurati o strofa si un refren...

Take these hands Teach them what to carry Take these hands Don't make a fist (no) Take this mouth So quick to criticise Take this mouth Give it a kiss

Yahweh, Yahweh Always pain before a child is born Yahweh, Yahweh Still I'm waiting for the dawn

Sfatul meu: nu asteptati pana maine sa va faceti rost de album! Puneti-va o ora deoparte, luati versurile de pe internet si ascultati albumul cu versurile in fata. Inotati in muzica magica!

-Dox

Cu totii am facut pe cineva sa sufere. Sa nu ma contraziceti cum ca voi ati fi exceptie, doar ati intrat in lumea asta pricinuindu-i mamei voastre multa durere. Cu siguranta si altii v-au ranit pe voi: prieteni, parinti, familie, cunostinte sau chiar necunoscuti. Cu totii avem pacatul care-l ducem cu noi in carca si cu care numai noi si Domnul nostru stim cum ne luptam mereu.

Ce facem cu toate sentimentele care se aduna in noi in urma tuturor acestor traume? Uitam de ele? Nu le bagam in seama? Sau alegem sa iertam? La un moment dat viata mea s-a oprit din cursul ei normal pentru o perioada de timp. Aproximativ sase luni, am fost intr-un proces in care m-am analizat si m-am lasat analizata si curatata. Sase luni in care m-am concentrat pe sufletul meu, nu am facut nimic altceva. A fost un timp atat de greu, au iesit la suprafata atat de multe mizerii.

Problema noastra e ca nu ne oprim din cand in cand sa ne lasam curatati in fiecare colt ascuns al inimii noastre, ca nu ne oprim sa Il lasam pe El sa ne vindece si sa ne restaureze. Apoi ne miram ca nu suntem sfinti. Suferim, incercam sa iertamÂ…reusim sau nu, plecam mai departe. Stiti ce pune Domnul nostru in locul suferintei, ranchiunii si dezamagirii atunci cand vindeca? Pune dragoste si umilinta.

Iertarea este sansa noastra. Prin iertare traim, prin iertare daruim libertate. In limba greaca, iertare vine de la ‘carisate’, ‘caris’ inseamna har, iar traducerea verbului a ierta ar fi ceva de genul: a-i da har celui care nu merita, a darui libertate. In Scriptura, cand se vorbeste despre iertare, se vorbeste despre imbracare cu dragoste. La judecata nimeni nu va fi intrebat cat a suferit, ci cat a iubit.

In Romania (cand vine vorba de votat) sunt doua categorii de oameni: cei care voteaza cu Iliescu si ceilalti. Aceasta este o stare de fapt. Acesti oameni vor vota cu Iliescu pana la moarte, chiar daca acesta va fi demult ‘apus’. Vor vota cu Iliescu in amintirea lui. Iliescu va deveni tema electorala care va duce candidatii spre success. “Eu sunt cel pe care Iliescu l-ar fi desemnat drept succesorul sau” va fi slogan electoral. Iliescu va fi votat chiar daca ar candida post mortem.

Am sa mai fac o afirmatie si am sa va las pe voi sa faceti legatura, si va rog sa strangeti tare nodul si sa va faceti o parere.

In Romania 70% din populatie traieste in mediul rural. Iliescu este cel care a dat pamanturile inapoi la tarani. Iliescu este cel care a adus portocale si banane in magazine dupa revolutie. Iliescu e sarac si cinstit ca noi.

Ce brand a devenit omul asta, domÂ’le. TreÂ’ sa recunnosc. E tare. De la revolutie incoace si-a format cea mai puternica imagine din Romania. Daca s-ar face o bautura cu numele lui s-ar vinde ca Â… era sa zic painea calda, dar painea calda nu se mai vinde atat de bine in Romania ca vodka.

In Statele Unite ale Americii toti cetatenii au drept de vot. Doar ca votul unora (votul celor care stiu sa faca diferenta intre John Kerry si Basescu in ce-I priveste pe homosexuali, a celor care pot sa faca diferenta intre Gigi Becali si Vadim Tudor, a celor care vad diferenta intre Lia Roberts si Mona Musca) conteaza mai mult ca votul altora. Manipulati din toata tara, treziti-va!

P.S. Basescu contra Vadim

Prefer un om integru, care-si spune parerile pe fata, decat unul alunecos care recita din Biblie.

Imi place mult sa citesc Biblia, dar mai mult imi place sa ma uit in jur si sa vad oameni care traiesc cuvintele din ea. Un astfel de om este tatal meu. Sunt cu adevarat binecuvantat sa am asa tata. De cate ori ma uit la viata lui, imi dau seama ca si-a luat credinta in serios, si pentru mine, de multe ori, tatal meu a fost modelul lui Cristos pentru viata mea.

In 1990 eram in clasa a 9-a. In februarie, sora mea, la care tineam foarte mult, a plecat cu toata familia ei in America. Despartirea a fost dureroasa si imi aduc aminte de nopti intregi in care am plans ca un disperat. Stiam ca nimic din vremurile care au fost nu vor mai veni inapoi.

Prin aprilie, mi-a incoltit un gand in mintea mea cruda de elev in primul an de liceu. M-am hotarat sa fug de acasa si sa ajung la sora mea. Stiam ca trebuie cumva sa ajung in Italia - stiam de multi care odata ajunsi in Italia au ajuns in statele unite. Impreuna cu doi prieteni, ne-am hotarat ca primul pas trebuie sa-l facem spre Turcia.

Luni, 30 Aprilie, mi-am facut bagajele si impreuna cu prietenii mei am ajuns in 2 mai in Istambul. Pe drum am inteles ce inseamnsa sa fii cu adevarat liber. Ma simteam in al 9-lea cer. Cand am pus insa piciorul in autogara din Istambul, mi-am dat seama ca sunt intr-o incurcatura mai mare decat puteam sa-mi imaginez. Prin niste intamplari miraculoase am ajuns din nou acasa.

Ma asteptm la o bataie grozava - fratele meu chiar a vrut sa ma bata "ca sa ma invat minte"... parintii mei erau distrusi - m-au cautat pe la granitele din vestul tarii nestiind unde am plecat. Cu toate astea, tatal meu, ca si tatal din pilda Domnului Iisus, in loc sa ma bata (furasem si bani de acasa), m-a luat in brate si mi-a spus ca ma iubeste. Inima mea de fiu risipitor a fost coplesita de bunatatea si dragostea parintilor mei. Si dragostea aceea m-a schimbat intr-un mod profund.

Pana atunci Biblia si "povestile" ei au ramas niste lucruri scrise negru pe alb. Din acel moment, dragostea lui Dumnezeu a capatat o alta semnificatie pentru mine. A devenit palpabila si vizibila pentru mine prin tatal meu.

Imi doresc ca prin modul in care ma relationez la cei din jur, odata, poate in vesnicie, sa aud de la altii ca si prin mine, dragostea Tatalui s-a aratat pentru ei.

Fiti binecuvantati!

-DoX

Era odata ca niciodata. Era odata un foen care abia mai mergea saracul. De 6 ani de zile a servit cu credinciosie stapanilor lui, dar acum era pe duca. Intr-o zi s-a infierbantat puternic si a cedat. Degeaba stapanii lui l-au scos din priza si au incercat sa-l suresciteze cu frenezie...frenezie, care fie vorba intre noi, nu venea din dragostea pentru foen, ci mai degraba din nervii care i-au cuprins pentru ca era ora la care trebuiau sa fie la servici si ei erau inca cu parul umed. L-au bagat in priza din nou, au apasat pe buton...dar foen-ul tusi de doua ori cu aer cald dupa care se stinse...era pe moarte. Stapanii s-au suparat si fara nici o ceremonie au luat foenul, l-au strangulat cu cablul de alimentare si l-au aruncat...la cosul de gunoi. Foenul era negru de suparare, dar nu avea ce face. Chiar daca nu murise inca de tot, se resemnase cu soarta lui sumbra si a ramas mut printre resturile care stateau si ele mute, ciopartite si necajite. Privea de sub capacul galetii in care era asezat la petecul de cer care se vedea pe geamul de alaturi, gandindu-se ca nu a ajuns chiar asa de rau. Pana acuma a stat tot timpul inchis in dulap in intuneric, dar acum chiar daca nu mirosea la fel de frumos ca in dulap, macar putina lumina razbatea de sub capacul cosului. Zilele trecura si mormanul de resturi mute, ciopartite si necajite crestea in jurul lui, dar inca nu era acoperit de tot.

Intr-o dimineata, in bucatarie aparu stapana care incerca cu chiu cu vai sa se usuce pe cap la aragaz. Foenul nu putu sa-si inabuse un sentiment cald de mandrie la gandul gloriei lui trecute. Aragazul acela habar nu avea sa faca ce-si dorea stapana. Era mare, greoi, patratos si rigid. Foenul privea melancolic la parul stapanei...ce n-ar da sa incerce din nou sa-l usuce...Dar cine se va mai uita vreodata la un foen aruncat la cosul de gunoi?

Dar...deodata se intampla ceva. Stapana se uita la cosul de gunoi si vazu sub capac foenul negru de suparare. Nu stiu nici ea ce face, dar in momentul urmator lua foenul, dezlega cablul de alimentare care strangula gatul subtire al foenului si facu ceva nemaiintalnit. Il scoase, cu toata disperarea lui muta, pe prajitorul de paine din priza si in loc, introduse priza foenului. Foenul inca si el socat de cele intamplate, simti cum prinde puteri si isi dadu drumul...Stapana lui nu mai putea de bucurie. La fel si el. Morala?

Anca

Cand vrei ceva, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale.

Alchimistul lui Coelho avea dreptate. Pentru cei care ati urmarit, (cu sufletul la gura) povestea cautarii unui vis, poveste numita ”muzica magica”, de pe acest blog, ei bine va pot da vesti proaspete: fata din vis are un nume acum. N-am sa vi-l spun :D
Nu cred ca va pot face sa intelegeti cat de adevarata a fost in cazul asta, expresia “A cauta acul in carul cu fan”. Sa nu stii cum o cheama, cine este, unde lucreaza, doar ca ai vazut-o o (singura) data intr-o pizzerie si sa stii doar ca are parul negru si o basca neagra.

Si totusi…
Sa-l las pe Coelho sa incheie:
“Te iubesc pentru ca am avut un vis, am intalnit un rege, am vandut cristaluri, am traversat desertul, clanurile si-au declarat razboi si m-am dus la o fintina ca sa intreb unde locuieste un Alchimist. Te iubesc pentru ca tot Universul a conspirat ca eu sa ajung pina la tine.”

"Hai sa-ti povestesc ceva...deosebit. De cateva zile, poate chiar o saptamana ma macinau niste ganduri. Mi se rupea inima cand treceam pe langa cersetori, poate le lasam un banutz si cu toate astea... le intorceam spatele trecand mai departe. Ma nemultumea asta la mine mai ales cand ma gandeam la viata mea. Domnul a fost atat de bun cu mine. M-a binecuvantat cu TOT ce un om si-ar putea dori...TOT, si mi se parea de bun simt sa daruiesc si eu la randul meu macar 1% din ce Domnul mi-a daruit.

Pe de-o parte mi se rupea inima de mila cand ma uitam la oamenii astea, iar pe de alta parte ceva din mine imi soptea: "Ce poti tu oare sa faci pt oamenii astia?! Te amagesti singura daca crezi ca ii poti ajuta cu ceva". Ieri urcam str. QQQQQ (stau in QQQQQ), trec pe langa o batranica. Cerseste. Ma uit la ea. Acelasi scenariu. Vreau macar sa-i spun ceva. N-o fac. Zambesc. In sufletul meu e un zambet amar. Trec mai departe. Ajung la capela vis-a-vis de restaurantul studentesc. Intru. Vorbesc cu D-zeu despre starile mele confuze. O parte din mine spune: du-te, invit-o pe batrana la masa, poate e flamanda... cealalta parte spune: te grabesti, trebuie s-ajungi la interviu, n-ai timp acum de ea, alta data.

Si cu toate astea Dumnezeu mi-a dat taria sa ma intorc din drumul meu inapoi catre ea. Cobor QQQQQ, ma aflu fata-n fata cu ea. Ce sa-i spun? Murmur: "Va e foame doamna? Imi raspune: "Da". Daca v-as invita la masa ati accepta. Imi spune ca da. Mergem la restaurantul studentesc. Mancam impreuna, imi povesteste din viata ei, cat e de singura, imi povesteste cum arata un Craciun de cativa ani incoace in viata ei (ma ingrozesc numai gandindu-ma la atata singuratate), si cu toate astea e multumitoare Domnului pt viata ei. Cand se gandeste ca are o sora cu 3 ani mai mica (ea are 75 de ani) care e paralizata de 12 ani... si inevitabil ma gandesc la viata mea: am TOTUL si cu toate astea sunt momente in care iau toate binecuvantarile din viata mea ca si cum le-as merita, le invalui in banalitate... si ma uit la femeia asta care aparent nu are nimic si cu toate astea e multumitoare si-mi dau seama ca totusi are ceva mai presus de orice: o "Pace care intrece orice pricepere" pe care numai Dumnezeu ti-o poate da.

Asa ca... daca ne-am gandit vreodata ca viata noastra e searbada, banala, nepalpitanta, poate-ar trebui din cand in cand sa ne mai indreptam privirile catre cei care au cu adevarat ar avea nevoie macar de o farama din viata noastra ca sa fie fericiti.

In fine, am avut o dupa-amiaza deosebita. N-am gandit despre mine si nici n-am simtit... vai ce persoana extraordinara sunt eu c-am facut acest gest, ce bine ma simt acum cu mine. A fost un gest absolut omenesc si poate daca fiecare din noi l-ar face lumea in care am trai ar fi putin altfel. Si ce-am invatat eu din toata treaba asta e ca oamenii astia e adevarat au nevoie si de ajutorul tau material dar in primul rand au nevoie de timpul tau, de atentia ta, de afectiunea ta.

Da-ne Doamne, o inima multumitoare ca sa apreciem la adevarata-i valoare viata pe care ne-ai daruit-o si sa nu ne mai pierdem timpul cu mofturi."

Viata este frumoasa. Orice s-ar spune.

Citeam azi dimineata din Ioan 4. Cristos ajunge in Samaria si sta de vorba cu femeia la fantana lui Iacov. Ce m-a surprins a fost modul incare se termina povestea: "Isus i-s zis: Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela."

Va mai amintiti de cate ori L-au provocat fariseii si carturarii evrei sa le spuna cine este si cu ce treaba pe pamantul asta? Si cum ii lua in ras si le raspundea in pilde ca sa auda si sa nu priceapa.

Si acum... Iata, o simpla femeie sta in fata Lui si primeste raspunsul. Diferenta? O inima fara viclesug. O cautare sincera.

M-am tot gandit daca sa pun sau nu pe site evenimentul de ieri si mi-am dat seama ca ar fi necinstit fata de toti cei care au citit post-urile precedente sa nu spun si ce urmeza.

Dragii mei, am cazut. Ieri seara, am consumat pornografie. Ma-am simtit ca un nemernic si am simtit cum toata lupta mea de a fi curat s-a naruit. Stiam ca e periculos sa raman singur, stiam ca trebue sa sting calculatorul, stiam ca... stiam tot. Si totusi, nu m-am ferit, am ramas pe terenul inamicului si cu toate astea am lasat garda jos. Am surfat aiurea, din ce in ce mai aiurea, pana cand s-a intamplat prostia.

De ce fac public evenimentul? Pentru ca-s intr-o lupta si sunt ranit. Pentru ca sa nu va credeti ca lupta asta e usoara. Pentru ca, fata de alte dati, de data asta e diferit. Stiu ca pacatul ramane pacat, si imi pare rau, extrem de rau de ceea ce s-a intamplat. Imi repugna fiecare minut petrecut in seara trecuta. Stiu insa ca am la Tatal un Mijlocitor, si ii multumesc pentru jertfa lui Cristos care ma curata de orice pacat. Inclusiv pacatul curviei - esenta pornografiei. Dar mai stiu un lucru. Stiu clar ce trebuie sa fac, impotriva cui sa lupt. Dupa atata timp, experienta de a fi departe de Dumnezeu mi-a fost suficient sa-mi dau seama ca nu mai vreau asa ceva.

Sunt mai hotarat ca niciodata sa lupt impotriva pornografiei, asa ca watch me (us) in urmatoarele luni. Stiu ca boala are leac, si sunt in procesul de a ma vindeca.

Am pierdut o batalie, sunt ranit, dar razboiul nu e terminat. Asa ca, Satano, tot ce pot sa-ti spun e ca nu m-am descurajat deloc. Din contra, ma vindec si ma intorc in transee. Fara frica si cu dorinta sa fiu mai viteaz ca niciodata. Si nu uita cine-i in mine!

-Dox

Mi-am batut mult capul sa scriu ceva, putin, macar 5 randuri, ca in final sa-mi dau seama ca nu sunt prea multe de spus despre acest subiect. In schimb avem multe, foarte multe de facut. Putina teorie, pe care oricum o stim foarte bine si multa practica. Pot sa va scriu si sa va tin un discurs briliant despre Trupul lui Cristos, atata vreme cat nu practic ceea ce predic ar fii fara rost. E adevarat, e o afirmatie valabila in orice aspect al vietii de crestin, dar mai ales in ce priveste cladirea relatiilor, lipirea madularelor unul de altul, construirea trupului lui Cristos.

Am gasit o ilustratie foarte sugestiva despre pasivitatea noastra si despre cat de bine cunoastem teoria si cat de putin ii dam voie lui Dumnezeu sa ne imbine, sa faca din noi toti acel puzzle superb numit TRUPUL LUI CRISTOS. Biserica, caci la ea se refera Cristos ca la trupul Lui, seamana cu un stadion. Pe un stadion adevarat, 10, 20, 30, 100 de mii de oameni cu acuta nevoie de miscare si exercitiu privesc la ceilalti 22 de oameni care la randul lor tanjesc dupa putina odihna, putina liniste si un strop de pace. Pe stadionul nostru, 100, 200, 500, 1376 de oameni privesc la 10, 20, 30 poate 100 de oameni care trag cu putere si duc efectiv biserica in spate. 1376 de oameni, fiecare dintre ei cu o acuta nevoie de a-si dezmorti si a-si intarii “muschii” spiritului, de a lucra in echipa cu restul. 100 de oameni care simt ca nu mai pot, ca-i tot mai greu, care se roaga, uneori disperati ca Dumnezeu sa faca ceva.

A venit timpul azi sa-ti reconsideri pozitia, sa iesi din pasivitate, sa-ti asumi riscurile unei schimbari (intre paranteze fie spus, cu Dumnezeu schimbarile nu aduc in final decat ceva foarte bun), sa iesi din starea de comoditate, sa suferi daca trebuie si va trebui cu siguranta.

Nu e mult de spus, insa e foarte mult de facut. Si ma tem ca nu-i chiar asa de usor de facut. Dar trebuie sa existe un punct, un moment in care sa te decizi ca trebuie sa faci ceva, pentru ca nu poti sta ca o lipitoare duminica de duminica. Si pentru ca am ajuns cu vorba la animale, dati-mi voie sa va amintesc ca exista doua tipuri de crestini: crestinii viermi, rame si crestini stalpi. Crestinii viermi, la fel ca si ramele se tarasc la si afara din biserica de doua ori pe saptamana, in timp ce crestinii stalpi sunt cei pe care Cristos isi construieste Biserica.

Nu exista alternativa! TU trebuie sa decizi daca vei cobori din tribune si vei intra in joc sau iti vei continua si pe mai departe viata sordida si plicticoasa de vierme!

De la ce pornesc si cu ce se intretin certurile, barfa, divortul, neintelegerile in biserica, in politica sau pur si simplu intre oameni? De la simple cuvinte rostite in momente nepotrivite, de la cuvinte aruncate fara dragoste, negandite sau rauvoitoare.

In ebraica, pentru ‘a spune’ se foloseste ‘saper’, care inseamna safir. A spune, in ebraica inseamna a oferi un giuvaer. Ce inteleg eu din asta? Ca daca nu ai de oferit o piatra pretioasa mai bine taci.

Uitandu-ma la mine, la viata si relatiile mele, imi dau seama ca tot ce am pierdut are intr-un fel legatura cu ‘ceva’ spus de ‘cineva’, de mine sau de ceilalti. Cu siguranta, nu tot ce spunem are caracter de piatra pretioasa pentru ca am fi considerati ridicoli si ciudati daca am vorbi doar cand am avea ceva bun de spus. Insa sunt momente cand poti ucide sau poti darama cu o singura vorba tot ce ai zidit.

Daca poti imbogati pe altul, vorbeste; daca nu, mai bine tine-ti gura!

Se spune ca puterea unei dorinte rezulta din ceea ce esti dispus sa sacrifici pentru implinirea ei. Dan Siluan, "monahul intemnitat", unul dintre marii pictori de icoane de la sfirsitul secolului XX, in cartea sa "Hristos dupa gratii" relateaza cu simplitate si sinceritate despre puterea transformatoare a rugaciunii. In mod misterios a avut puterea de a scoate la suprafata o pedagogie subtila a rugaciunii care a lucrat asupra devenirii sale spirituale in paralel cu o pedagogie subtila a icoanei.

In cartea transformarii sale spirituale, Dan Siluan nu va da multe amanunte despre viata sa in libertate. Uciderea unui om in timpul atacului unei banci il va arunca in aripa de maxima securitate a inchisorii din Rheinbach, Germania, pentru a-si ispasi condamnarea la inchisoare pe viata. Zilele de detentie il determina sa caute o preocupare. Providential, singura preocupare care i-a fost permisa a fost pictura, pentru care nu avea avea nici o inzestrare. Descopera brosura "Cum sa pictam icoane" si, in mod inexplicabil, in sufletul lui incolteste dorinta de a picta icoane, dar incercarile sale vor da rezultate deplorabile. Simte ca lipseste ceva esential, care sa-l sustina in efortul lui.

Voi sunteti fericiti tot timpul? Saltati de bucurie, dati din coada si va ridicati mainile spre cer in fiecare clipa? Sunteti voi asa de patrunsi de bucuria cerului incat totul din jur vi se pare neinsemnat si fara valoare? Sunteti? Eu nu sunt. Ar trebui sa fiu? Ar trebui sa tresalt de bucurie si cand am necazuri? N-am dreptul sa fiu suparat? Oh... suparat pe ce? Pe mine! Pe cei din jur. Pe politicieni! Pe Dumnezeu! Pe Dumnezeu? Da, pe Dumnezeu! Stiu ca modul Lui de lucru e incet, si ca rabdarea e o virtute. Dar n-o am. Si vreau ca timpul Lui sa se miste mai repede. Imi doresc asa de mult ca rotitele de la ceasul lui Dumnezeu sa se invarta mai repede. Dar nici vorba! Orologiul ceresc picura fiecare secunda parca mai incet ca niciodata. Ah, viata mea, si secolul vitezei in care traiesc. Imi imprima asa o viteza incat, cu toate ca totul in jur se misca ametitor de repede, nu mai am timp. Sa-mi fac? Dar tu iti faci? Cand ai citit o carte ultima data? Ma intreb pe mine, te intreb pe tine. Oh... pai in cazul asta Dumnezeu n-are nici o vina! Asa-i. Singura Lui vina e ca ne lasa de capul nostru. Ne respecta prea mult si e prea gentleman ca sa intre in vietile noastre cu bocancii.

Ce rost are blogul asta? Pai are! Imi exprim si eu frustrarea ca poate, poate se lega ceva de mine si de tine. Mai deconecteaza Dox-ule computerul, stinge combina, inchide televizorul si opreste tot ce functioneaza cu curent. Ia creionul in mana, ia o foaie, si incepe sa scrii. Pune foaia deoparte, ia o carte si citeste cateva ore. Ia-ti chitara si canta. Du-te in padure, atinge frunzele cazute pana cand nu le acopera zapada, plimba-te prin ploaie fara umbrela si stai si priveste apusul de pe dealul din spatele blocului. Oh... esential, inainte de toate lasa-ti telefonul mobil acasa. Oprit.

Sa nu care cumva sa ma cautati maine ca nu-s. Maine nu voi exista pentru nimeni decat pentru Dumnezeu.

... de parca ar urma Craciunul. Astazi am vazut zapada. Din nou. Si m-a apucat cheful de colinde. Asa ca am luat frumos Winamp-ul, ca nu mai am de tare demult nici casetofon, nici magnetofon, nici pickup si i-am zis lui Al Di Meola sa ma incante.

Pe voi nu va apuca asa dintr-o data... pe mine ma apuca dintr-o data. De obicei dupa Paste incepe sa mi se faca dor de Craciun :)) Si o tine asa aproape intr-una si doar de rusinea vecinilor si de frica spuselor din batrani cum ca daca asculti colinde prea devreme ti se fac bube, buuuuhaaahaaa, nu ma apuc de ascultat colinde non-stop. Mi se pare asa de scurte cele trei zile de Craciun. Vin si pleaca intr-o clipita. Abia ai timp sa te bucuri de colinde. Asa ca eu am hotarat sa nu le ratez - incep de acum!

p.s. Nu am copyright pentru poza de mai sus. Sue me!

"Prindeti vulpile mici care strica viile in floare" (Cin. Cintarilor 2:15)

Am stat zilele astea si m-am gandit la viata mea din ultimul timp si am vazut niste lucruri pe care as vrea sa vi le impartasesc. A fost o vreme, cu vreo cateva luni in urma, cand m-am rededicat lui Dumnezeu. Am fost hotarat, foarte hotarat, sa nu ma intorc la obiceiurile vechi. Pot spune ca m-am incapatanat sa cred ca ma pot schimba. Si minunea s-a intamplat. Ii multumesc Lui pentru ca am ramas pe stanca. In schimb, in ultima vreme, am observat ca dedicarea mea nu mai e la fel. Sunt curat, nu am mai consumat pornografie. In schimb, am lasat sa patrunda in viata mea tot felul de lucrusoare, neinsemnate la prima vedere. Site-urile de prietenii de exemplu. Nu-i nimic rau cu ele, nu? Nu e pornografie, sunt oameni reali si e atat de fain sa-ti faci prieteni noi. Am dat exemplul asta pentru ca m-am luptat cu el. Nu pornografie, dar e strans legat de subiect. Pornografia nu e lupta cea mare. Lupta cea mare e sa nu curvesti, sa nu preacurvesti. Cand consumi pornografie pacatul care-l savarsesti e... curvia.

Un alt exemplu: flirtul. Ma duc pe strada, vad o tipa faina. E normal sa o vad ca doar nu-s orb. Insa nu-i normal sa insist si sa ma tot uit la ea. Sa ma holbez - o... nu holbatul ala prostesc. Holbatul cu interes, finutz, cu subanteles. Ii propun lucruri printr-o simpla privire. Si ea intoarce inapoi mesajul. Si trecem unul pe langa altul si imi dau seama ca dincolo de priviri e mai mult...

In trecut, cand eram consumator de pornografie, evolutia era asta... compromisuri mici, nu neaprat legate de sex, apoi compromisuri mici oarecum legate de sex, apoi BUM, marele compromis, consumul de pornografie. Mi-am dat seama ca eram pe un drum gresit, un drum cu o destinatie clara. Mi-am sters toate conturile de pe site-urile de prietenii si zi de zi, incerc sa fiu tare in lucrurile mici. Pana la urma lucrurile mari se compun din lucruri mici. :) Si, ca sa folosesc o expresie des folosita in design: Detaliul este REGE!.

-Dox

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta. Dumnezeu a spun NU . Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu bolnav Dumnezeu a spus NU Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare. Dumnezeu a spus NU Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire. Dumnezeu a spud NU. Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere, Dumnezeu a spus NU Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu Dumnezeu a spus Nu Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor

I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata Dumnezeu mi-a spus Nu Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa-i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine. Dumnezeu a spus... Ahhhhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna.

Faceam alergie la texte ca cel de sus. Mi se parea ca incercarea de a reduce viata la cateva fraze e o blasfemie. Ei bine, astazi am abordat in alt mod problema. Si anume mi-am zis ca se pare poate ca aceste fraze sa nu incerce sa reduca, ci doar sa explice, macar o parte, din felul in care ni se invart rotitele vietii.

Asa ca luati-va timp si nu treceti repezit peste cuvinte. De obicei raspunsurile se afla dupa primul colt dupa ce ne-am pierdut rabdarea :)

Nu stiu cati dintre voi sunteti familiarizati cu subiectul, dar pe piata motoarelor de cautare este o batalie pe viata si pe moarte. Pe langa Google si Yahoo, pe locul 3 se afla motorul de cautare al gigantului Microsoft. Ei bine, citeam un articol pe news.com.com despre noua varianta a acestuia, care se pare, e atat de buna incat, dupa spusele celor de la Microsoft, Google ar trebui sa fie speriat.

Si acum partea simpatica: cei de la news.com.com au facut o cautare dupa 'more evil than satan' si cica pe prima pagina, primul rezultat era adresa de la google. :) M-am dus si eu sa vad, dar nici vorba. In schimb, mare mi-a fost mirarea cand am descoperit, ca al 12-lea rezultat relevant pentru Microsoft Search pentru 'more evil than satan' nu e altul decat pagina personala a lui Bill Gates. :)

Am tras un ras de s-a scuturat toata masa cu calculator cu tot. Pai daca pana si Microsoft zice despre Bill Gates ca e mai rau decat Satana... eu ce sa mai zic? :))

Am facut un screen shot pentru posteritate, daca cumva Microsoft renunta la pozitia lor. Pana una alta, AICI e linkul cautarii

V-ati gandit vreodata cum ar fi sa stati in mijlocul unui foc care are o temperatura de sute, poate mii de grade, si cu toate acestea sa nu patiti nimik? Citeam pasajul din capitolul 3 din Daniel cand prietenii lui au fost aruncati in cuptorul aprins si am ramas putin socat de puterea Dumnezeului nostru. Oamenii care i-au aruncat in foc au fost mistuiti si cu toate acestea cei trei au iesit nevatamati. Nici macar un fir de par nu le-a ars. Nu-i asa ca-i grozav acest Dumnezeu?

Cu toate acestea de cele mai multe ori hotaram sa luptam cu flacarile acestei lumi singuri, fara a-L chema pe El in ajutor. Ne asteptam sa avem izbanda, ne miram de ce nu reusim sa scapam de robia pacatului, de viciile care au pus stapanire pe noi si continuam sa refuzam sa luptam alaturi de Cel care a invins pe imparatul intunericului. Uitam de cele mai multe ori ca langa Dumnezeu suntem in tabara victorioasa.

Cred ca ar trebui sa ne alaturam acestei tabere inainte de a fi impiedicati de flacarile iadului. Dumnezeu sa ne ajute. Amin.

Ati avut vreodata sentimentul ca ati gasit niste comori, ca ati gasit oamenii cu care sunteti pe ‘aceeasi lungime de unda’? Ca ati dat peste oameni valorosi carora nu vreti sa le dati drumul de teama ca s-ar putea sa nu mai gasiti altii ca ei?

Daca nu ati simtit niciodata asa ceva, sunteti mai saraci decat mine. Va doresc sa simtiti caldura unor prietenii de genul acesta. Va doresc sa gasiti oamenii cu care sa le impartiti si pe cele rele si pe cele bune, cu care sa cresteti impreuna si sa va corectati caracterul. O sa imi spuneti ca e asa de greu sa gasesti asa ceva. Da, sunt de acord cu voi, nici perlele nu sunt usor de gasit, de aceea sunt atat de pretioase. Cred ca ideea e sa stii unde sa cauti. Ideea e sa stii sa astepti si sa le recunosti cand le-ai gasit.

Va imaginati ca prietenii mei sunt cei mai grozavi oameni? Nu sunt. Dar nici nu trebuie sa fie, trebuie doar sa Il aiba pe Dumnezeu aproape si asta ajunge.

Am trecut prin multe dezamagiri in domeniul acesta, am suferit mult din pricina unora. Asta pana am invatat, ca in prietenie e vorba despre daruire. Ca nu trebuie sa astept ca prietenii mei sa ia tot timpul deciziile bune sau sa nu aiba pana niciodata, ci trebuie sa stau mereu langa ei, in deciziile bune si in cele rele si sa fiu eu prietenul pe care il astept in altii. Si nu uitati, de obicei comorile sunt ascunse, nu prea stau in vazul tuturor si nu se dau in spectacol.

Citeam capitolul 4 din cartea Daniel si m-am ingrozit realmente cand am vazut cum un imparat, din cauza neascultarii si a faradelegii, a ajuns un adevarat dobitoc, mancand iarba si traind afara pe camp. Mi-e tare greu sa-mi imaginez episodul:

"Chiar in clipa aceea s-a implinit cuvantul acela asupra lui Nebucadnetar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mancat iarba ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pana i-a crescut parul ca penele vulturului si unghiile ca ghearele pasarilor"

Acest pasaj mi-a ridicat o intrebare cam ciudata: "Poate un om sa devina un dobitoc?"

Raspunsul, parerea mea, este ca poate. NU ca in cazul lui Nebucadnetar, dar omul poate deveni un dobitoc prin intoarcerea spatelui lui catre Dumnezeu. Cand traiesti in intuneric si pacatul te infasoara, urmezi, ca un animal, calea murdara pe care ti-o indica cel rau. Am experimentat acest lucru. Cand esti infasurat de laturile pacatului nu mai judeci, ci faci totul instinctiv. Faci raul fara sa mai gandesti. Si cred ca in aceste momente nu ne deosebim deloc de bietele animale. Cand lasam firea sa ne duca pe calea intunericului, nu suntem altceva decat niste "dobitoace", traim in mizerie.

Dar, este o speranta: cand ne intoarcem fata spre Dumnezeu se intampla ceva extraordinar: ne vine mintea la loc ("dupa trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer si mi-a venit iarasi mintea la loc") Cred ca daca asteptam prea mult poate nu vom mai avea harul sa ne ridicam ochii spre cer sa vedem maretia lui Dumnezeu.

Domnu sa ne ajute sa traim viata pentru care ne-a creat, nu viata dobitoacelor.

Haideti sa-L slavim pentru faptul ca bunatatea Sa se innoieste in fiecare dimineata pentru cei care-L cauta!

Ma bucur ca am reusit sa instalam si chatul aercurat. Si bucuria mea e cu atat mai mare cu cat se sincronizeaza cu aniversarea de 30 de zile! URA! Din partea echipei AerCurat.com - fiti binecuvantati si nu uitati: Pastrati aerul proaspat in camera de chat ;)

Ca sa puteti folosi chatul aveti nevoie de:

• Java Plugin pe care multa lume il are deja instalat
• Rabdare pana se incarca chatul.

Daca nu va apare butonul de chat (in meniul din dreapta), reincarcati pagina tinand apasata tasta SHIFT si dand click pe butonul REFRESH al browserului. Succes.

-Dox

Avem o luna! Deja! Si nu numai ca deja umblam, dar ne-au iesit si dintii. In unele cazuri chiar coltii :)

Va multumim, voua, tuturor celor care ati vizitat acest blog! Adevarul e, si o spun fara sa va periez prea mult, ca nu am fii ajuns unde suntem fara voi. Si asta chiar daca ati stat doar 30 de secunde pe site sau ati petrecut ore intregi - celor care au stat mai mult de atat le recomand calduros un control medical (hmmm, cred ca trebuie sa vizitez un medic) :)

Va multumim si pentru cuvintele pe care le-ati spus. A fost o placere sa va vedem activi si langa noi, oferindu-ne acea reactie de raspuns, feedback mai pe romaneste, de care avem atata nevoie. Domnul sa va tina naravul!

Si ii multumim mai ales Lui, Cel prin care existam. Prin faptul ca e El Shaddai ne da puterea sa mergem mai departe. Prin faptul ca e si El Elyon ne da taria sa ramanem la inaltime. Si apoi nu putem face decat sa ne reamintim in fiecare zi ca YHVH, Domnul milei ne ingaduie inca o zi si inca o zi.

Fiti binecuvantati, dragii nostri!

Uneori, disperarea din sufletele noastre, provine din intelegerea inspaimântatorului adevar ca se poate si e foarte probabil ca diavolul si nu Dumnezeu sta in spatele celor mai bune intentii ale noastre. El sta si profita de dorintele noastre de a face bine si de a ajuta, si ne impinge spre un bine generalizat si un ajutor total, pe care nimeni nu-l va primi vreodata, tocmai pentru ca sunt lucruri mult prea mari pentru puterile noastre. Ne amageste cu lucruri mari si frumoase, dar nu ne spune niciodata ca nu le vom putea duce vreodata la indeplinire.

Si atunci, tot ce ne ramâne de facut in fata acestei subtile, foarte subtile disimulari, e sa ne amintim doua lucruri: primul, ca Dumnezeu nu lucreaza cu kilometri ci doar cu metri, si asta in cel mai bun caz. El prefera si a preferat intotdeauna centimetri si milimetri. Ne-a indemnat sa fim credinciosi in lucrurile mici, tocmai pentru ca stia cât de vulnerabili suntem in fata acestor atacuri ale diavolului. Iar al doilea, sa nu uitam niciodata cât de mult pretuieste Dumnezeu credinciosia in lucrurile mici si marunte.

sunt un mare impatimit al masinilor. is innebunit cand trece o masina faina pe langa mine sau cand vad o masina superba intr-o poza. printre altele imi plac foarte mult masinile retro. cred ca mai demult (spre deosebire de azi - cand masinile sunt foarte comerciale) se punea suflet, dragoste si multa munca pentru a fabrica un automobil.

ce va sugereaza poza? Probabil pentru multi(daca nu pentru toti) chestia din imagine este o adunatura de fier vechi, o epava, un gunoi care nu merita doi bani. Pentru mine imaginea sugereaza o comoara. Ceva sublim. ceva ce cu sudoare si timp poate sa devina ceva extraordinar care sa atraga privirile tuturor cand treci pe strada. Eu, cand privesc aceasta "epava" vad dincolo de aparente, vad frumusetea a ceea ce ar putea deveni in timp prin munca.

cred ca si noi, oamenii suntem niste epave. Dumnezeu a pus suflet, dragoste si sudoare cand a creat omul. Si totusi, acesta a devenit o "epava","fier vechi" dupa ce a hotarat sa asculte de sarpe. Cu toate acestea Dumnezeu continua sa vada dincolo de noi, sa vada ce am putea deveni daca l-am lasa sa lucreze in noi. diferenta dintre noi si aceste masini in paragina este ca noi trebuie sa luam zilnic hotararea de-a ne lasa transformati de Dumnezeu.

Domnul sa ne ajute sa-L lasam sa ne faca niste comori!

-Zeb

Am sa incep asa: John Kerry a pierdut alegerile in Statele Unite pe mana evanghelicilor. Pozitia sa fata de problema homosexualilor - favorabila legalizarii casatoriei intre homosexuali - i-a scos pe evanghelici la vot impotriva acestei idei. A fost cea mai mare participare la vot din ultimii 40 de ani in SUA.

Imi amintesc ca la alegerile trecute am votat in turul doi cu Ion Iliescu. De frica. De frica sa nu iasa presedinte Corneliu Vadim Tudor. Atunci am ales raul cel mai mic. Peste doua saptamani mergem la vot. Care este de aceasta data raul cel mai mic?

Doar intamplarea face sa ridic problema homosexualilor in contextul electoral. Dar va invit sa discutam pe tema aceasta, si va marturisesc ca eu sunt in ceata si caut, impreauna cu voi sa-mi lamuresc pozitia. As fi bucuros daca am primi feedback si din partea unor persoane in situatie.

Basescu este intrebat la MTV ce crede despre homosexuali si casatoria intre ei. Raspunsul omului politic vine, in ciuda a ceea ce i s-a itamplat lui Kerry in Statele Unite, foarte clar: Este o categorie de persoane pe care trebuie sa invatam sa o acceptam ca societate, acest lucru fiind un pas inainte spre integrarea in UE. Romania nu este pregatita sa accepte casatoriile intre persoane de acelasi sex, dar dansul ca om politic nu-si permite o pozitie religioasa in acest caz, pentru ca doreste sa devina presedintele tuturor romanilor. Riscant?

La emisiunea Nasul de pe B1TV interventia telefonica a lui Traian Basescu arata ca aceasta pozitie nu este de fapt atat de riscanta pentru electorat pe cat ar parea la prima vedere, din surse neoficiale Basescu afirmand ca aprox 20% dintre cetatenii capitalei sunt sau au avut experiente homosexuale. Sondajul telefonic cu privire la acceptarea casatoriilor intre homosexuali realizat de emisiunea Nasul arata un procent de 47% (dintre cei care au sunat) in favoarea acestora. Cireasa de pe tort ar fi ca odata aprobate aceste casatorii, sotii fiind in imposibilitatea de a procrea, vor dori sa infieze copii.

Cam astea ar fi datele care m-au socat pe mine. Starea de anormalitate devine normalitate. Nimeni nu poate sa spuna ca homosexualitatea este o stare de normalitate. Biblia califica homosexualitatea ca uraciune. Vechiul testament o condamna cu moartea, noul testament ne "condamna" (a se citi indeamna - joc de cuvinte) la dragoste si iertare. Uraste pacatul dar iubeste pacatosul. Ce inseamna sa iubesc homosexualii? Sa le creez un cadru adecvat modului lor de viata? Inseamna sa-i cocolosim? NU. Cred ca-i corect sa le spunem "Fartati, sunteti deviati!" Ce faceti este gresit. Si asa cum pentru pacatele mele exista iertare asa exista iertare si pentru pacatul homosexualitatii.

Bine, bine, dar cat are a face Statul cu Biserica? Oare nu este datoria statului sa creeze un cadrul adecvat pentru toti locuitorii sai, si sa lase in seama bisericii rezolvarea pacatelor?

Peste doua saptamani mergem din nou la vot. Voi fi oare nevoit sa votez din nou de frica?

P.S. Cred ca solutia ar fi sa-l votam pe Gigi Becali. Numai asa Romania va avea un presedinte pe care sa-l cheme Gigi. :))

Nu stiu de unde ai aflat de site-ul asta, nici nu stiu cine ti-a spus sau cum ai ajuns aici. Stiu insa ca multi sunteti curiosi cum ajung unii oameni sa ne viziteze. Ei bine, hai sa va destainui cate ceva din ce se vede din site-ul de administrare. Astazi ma opresc la cei care vin cautand tot felul de chestii pe net. Printre chestiile care se cauta pe net si google ii trimtie la noi sunt: frumusetea cerului, jean reno, intreaba-l, isus rastignit, activitati cu si despre aer (sic), bucuriile suferintei, libertinaj, email sihastria, dragoste, isus ma iubeste, aer, rilke singuratate. Go figure! :)

O alta chestiune care am vrut sa o fac clara. Site-ul nu este doar de citit. Te invit sa rasfoiesti dar sa si interactionezi. Nu-i obligatoriu, dar ma ajuta si pe mine si pe tine. Pe mine (noi) pentru ca am feedback de la tine, si pe tine pentru ca nu tii in tine :) si mai ales ca iti poti clarifica multe lucruri scriind pe site. Se pregateste o zona de membrii si mai multe chestii. Pana atunci esti binevenit intre noi si cu noi.

-Dox

Stiti ce inseamna El Shaddai? Inseamna "Cel Atotputernic". Stiti ce inseamna El Elyon? Inseamna "Cel Prea Inalt". Sunt doua Nume Divine care apar in Biblie. Cel Atotputernic... Cel Prea Inalt... ce va inspira aceste nume? Cel Atotputernic, Cel Prea Inalt. Incercati va rog sa le cititi cu voce tare - face-ti-mi hatarul asta si cititi-le cu voce tare. Nu-i asa ca suna maiestuos? Aproape ca ti se face teama sau poate chiar ti se face teama cand iti dai seama cu cine ai de-a face.

Insa stiti ceva? Desi El Shaddai apare de nenumarate ori in Biblie, in doar doua cazuri Dumnezeu se prezinta pe Sine Insusi cu acest Nume. Si sa va mai spun ceva? Niciodata, dar absolut niciodata, Dumnezeu nu vine sa spuna, pe paginile Bibliei, despre Sine: "Sunt Cel Prea Inalt". Si atunci cum se prezinta Dumnezeu? Prin patru consoane: "YHVH" - "EU SUNT CEL CE SUNT". Insa YHVH mai are si o alta semnificatie: "Domnul milei". Nu avem doar un Domn Atotputernic si Prea Inalt, ci si un Domn al Milei. De fapt, avem in primul rand un Domn al Milei. Domnul meu nu ma striveste sub atotputernicia Lui. Si nici nu-mi vorbeste din inaltimile Cerului. Domnul meu este Domnul Dragostei!

O sa spui ca nu-s consecvent cu ce am zis mai devreme si cu toate astea uite cum sta treaba... Nu stiu daca ai vazut filmul Moulin Rouge dar stiu ca mie, de fiecare data cand ma uit, imi vine sa plang. :) Este insa o chestie care ma impresioneaza mai mult decat orice in filmul asta. Un tanar scriitor, pur, cu inima curata, vine in Franta, la Paris, sa scrie opera vietii lui. Si intr-adevar, o scrie. Dupa mine, opera vietii lui este iubirea pe care o arata unei prostituate. Mi se pare fascinant cum un om poate sa treaca peste o gramada de chestii si sa priveasca o fiinta decazuta cu atata respect si iubire. De fapt mi se pare divin. Filmul e plin de junkies, insa ideea asta mi se pare foarte bine scoasa in evidenta... si dincolo de tot siropul sentimental si nelipsitele sugestii sexuale, zace cu adevarat o piatra pretioasa.

Cand stai insa sa te gandesti mai bine, ceva de genul asta face si Dumnezeu cu noi. Ma uit la mine si de multe ori mi-e rusine de felul in care traiesc. Si cu toate astea, Dumnezeu se uita la mine ca la cea mai pretioasa fiinta din Univers. Dragostea lui nu poate fii oprita de nimic... dar, din nefericire, poate fi respinsa de mine.

...si cantecul pe care-l canta indragostitii din Moulin Rogue, eu cred ca l-a cantat Iisus Cristos pe cruce pentru toata omenirea: Listen to my heart, can you hear it sings Telling me to give you everything Seasons may change, winter to spring But I love you until the end of time

Come what may Come what may I will love you until my dying day.

-Dox

Ma gandesc de cateva zile la rugaciunile mele, am inceput sa mi le analizez, nu stiu daca ati facut-o vreodata. Si am realizat ca Dumnezeu asteapta mai mult decat o simpla conversatie, asteapta ceea ce noua ni se pare atat de greu sa Ii dam, DRAGOSTE. Se spune ca daca vrei ceva, trebuie sa oferi tu acel lucru mai intai. Si daca am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui, oare o fi asta o tactica a lui Dumnezeu de a astepta dragoste de la noi? Ne copleseste pentru ca noi sa ne indragostim de El?

Un lucru e clar: de azi incolo rugaciunile mele se vor schimba, voi cauta locul acela misterios al Dragostei, in care Il voi iubi pentru ca El m-a iubit intai.

Se pare ca serverele din USA au facut greva si n-au mai vrut sa lucreze. Ram-ii s-au rasculat impotriva procesoarelor Intel si uite asa n-a mai mers nimic. Dupa o defectiune tehinca, se pare ca in sfarsit (0:30), lucrurile reintra in normal. Scuze pentru downtime.

O alta chestiune. As vrea sa stiu cine e interesat sa devina membru pe site, sa poata publica direct. Raspundeti la mesaj. De asemenea, daca aveti sugestii de noi topice, sunteti bineveniti.

Dox somnorosul

Sunt plin. Sunt pe val. Sunt puternic. Candva mi-ar fi fost teama sa afirm asta – mi-ar fi fost teama sa nu apara la rampa mandria care sa aduca cu ea si prabusirea. Dar acum nu mi-e frica sa spun lucrurile astea. Pentru ca stiu ca nu vin de la mine. Ca este Unul care ma implineste. Care ma tine sus, pe val. Care ma face puternic.

Mi-e greu sa discern acum intre toate gandurile si sentimentele care alearga de colo-colo in mintea mea, insa simt un sentiment de pace si implinire. Incep sa pricep ca alergarea nu mi-e-n vant. Ca viata merita sa fie traita.

Eh, am trait s-o vad si pe asta. Nu credeam ca vreodata voi avea ocazia sa experimentez asa ceva. Despre ce e vorba? Pai cum scrie in titlu! Am cinat la un restaurant care printe alte minunatii, avea in meniu si... bufon. Eu vorbesc serios. In week-end-ul trecut am fost la Oradea cu trupa in care cant. Niste sponsori generosi ne-au dus la restaurantul unui hotel de 3 stele, Scorilo (www.hotelscorilo.ro) unde am cinat impreuna cu organizatorii evenimentului la care am participat. Ei bine, nu apuc sa adulmec aperitivul care mirosea groaznic de bine - de aratat nici nu mai vorbesc - ca isi face aparitia un tip destul de chipes, inalt, imbracat ca in secolul trecut si incepe sa faca tot felul de giumbuslucuri la masa, langa masa, in jurul nostru si sa o tot tina asa 2 ore cat a tinut cina. Eh, un lucru-i clar. N-a fost deloc plictisitor. Ma gandesc la cat de bine e sa razi si sa mananci in acelasi timp. Incep parca sa-i invidiez pe "saracii" regi care aveau bufoni la curte.

Cand aveti drum prin Oradea, si mergeti dupa ora 8 PM, faceti-va timp sa luati o cina la Scorilo. N-o sa regretati. :)

-Dox

Acest post are insemnatate si poate fii priceput de maxim 3 persoane. Nu pentru ca ar cere nu stiu ce capacitati intelectuale, ci pentru ca nu vreau sa va dezvalui toate amanuntele :) E vorba de uimitoarea putere a muzicii combinate cu imaginea. Undeva in Oradea. Stand, Susan Ashton, curge incet, in surdina. Nu m-as fii gandit niciodata ca ar putea fi un cantec de leagan. Si totusi ea, o domnisoara frumoasa, leagana un copil dulce, in plin restaurant, danseaza efectiv cu el, si-i canta:

“There's a new pair of eyes to embrace all I see A new peice of mind and it comes quietly There's a joy in my heart that you've given to me And I offer this soul's melody”.

As da orice ca sa-i spun ca m-a fermecat!

Cine esti dumneata domnule Basescu? Incerci sa ne faci sa mergem la vot sperand ca de data aceasta vom putea schimba ceva. Vreau ca votul meu sa conteze, sa faca diferenta!

Ati ajuns in aceasta postura strecurandu-va prin urechile acului, acea mica portita pe care vi-ati lasat-o prin declaratia de dupa ocuparea functiei de primar al capitalei spunand ca nimic nu va va ridica de pe acel scaun decat o situatie exceptionala. Si iata situatia exceptionala, de care multi va acuza ca ati creat-o singur: lupta cu morile de vant. Nu stiu daca va simtiti ca Don Quijote, dar eu incep sa ma simt ca Sancho. Neajutorat si uimit.

Sunteti in stare sa luptati impotriva logisticii de campanie, a masinariei electorale, impotriva tuturor resurselor aflate la indemina Partid-ului aflat la putere? Esti dumnneata acel debater redutabil, capabil sa se exprime direct si colorat si sa se faca ascultat? Stii dumneata cit costa o piine, un kilometru de sosea asfaltata, stii cit este o pensie si unde e o statie de tramvai (Stelian Tanase)? Ai dumneata suficient instinct politic care sa te ajute sa faci jocurile?

Intr-un peisaj politic disproportionat, cu partidul-stat pe de o parte avand toate resursele bugetare, serviciile de informatii, si majoritatea mass-media de partea sa si doua partide firave, fara figuri politice marcante de partea cealalta, esti dumneata in stare sa tai coada ursului lasandu-l (in) balta? Esti dumneata in stare de schimbare? Ca ma simt ca cetateanul lui Caragiale. Turmentat. Si totusi, eu cu cine votez? Conteaza?

Nu, nu e o gresala. Episodul 2 exista, se numeste "Robia crunta" si nu l-am scris. Stiu ca in vietile multora "Robia crunta" este in plina desfasurare. Stiu ca pentru multi, orizontul pare negru, extrem de negru. Pentru cei care n-au experimentat aceasta robie nu pot decat sa ma bucur si sa sper ca n-au s-o experimenteze niciodata.

Dar inapoi la oile noastre... Suntem un grup de 3 prieteni care avem aceeasi problema. Pornografia... Cum am aflat? Unul dintre noi, ne-a luat deoparte intr-o duminica seara, dupa slujba de dupa-masa si ne-a spus cat de jos se simte in relatia lui cu Dumnezeu. Si cu cat descria mai mult, noi ii tot dadeam dreptate. Ei bine, cand a terminat l-am intrebat: "Cum stai cu pornografia?" A plecat capul in jos si mi-a zis: "Prost. Cum nu se poate mai prost." M-am intors catre celalalt prieten al nostru, si se citea pe fata lui acelasi raspuns. Ne-am dat seama, ca pornografia ne-a afectat toata viata, toate relatiile, a stricat tot ce se poate strica in jurul nostru. Absolut tot. Ei bine, ne-am hotarat sa luptam impreuna impotriva demonului. Stiam insa din nenumarate marturii de la www.XXXChurch.com, ca de pornografie nu scapi de unul singur.

Ce am facut? Mi-am calcat pe mandrie, si impreuna cu unul dintre prietenii mei, ne-am luat si ne-am dus la pastorul bisericii din care facem parte. I-am marturisit problema noastra, si l-am rugat sa ne asiste in acest proces. Din clipa in care pastorul s-a rugat pentru noi, am simtit cum parca in jurul nostru au aparut niste filtre, niste scuturi de protectie. Nu mai simteam nici o presiune. Eram LIBER. Asa cum zice Iisus, adevarul m-a facut LIBER.

Nu va pot descrie in cuvinte bucuria si eliberarea care am simtit-o. Am hotarat sa dam socoteala pastorului si unii altora pentru urmatoarea perioada a vietii noastre. Stiu insa ca pericolul nu a trecut. Chiar daca evenimentele descrise s-au intamplat cu ceva vreme in urma, si de atunci am ramasa curat, stiu si simt ca demonul e tot la panda.

Mai multe insa, in episodul viitor.

-Dox

Episoade anterioare: Episod Pilot Episodul 1 - Inceputul robiei

La mine, pornografia s-a strecurat in viata intr-un mod zic eu neobisnuit. Am fost initiat in "arta" masturbarii pe cand eram un copil nestiutor de 14 ani de catre verisorii mei, la fel de nestiutori. Pe vremea aceea o faceam pur si simplu pentru ca ei m-au invat asa. Am fost prost, nu? Asa-i! Pentru ca mai pe urma, la pachet au venit reviste pornografice, apoi filmele de vinerea noaptea, si mai pe urma internetul. Incet, incet, am fost cotropit de o robie crunta. Imi dadeam seama ca nu e normal, ca este un lucru rau. Am citit in Biblie despre cum Dumnezeu condamna masturbarea, mai apoi am inteles ca e strict legata de curvia din mintea mea. Aveam o viata NENOROCITA si ipocrita. Ma tot luptam singur si nu puteam scapa de demonul care pusese stapanire pe mine, pe mintea mea. Oh.. sa nu credeti ca eram tot timpul asa. Nuu... erau si zile, da zile, uneori chiar saptamani in care reuseam sa fiu curat. Insa imediat dupa asta, urmau pacate groaznice. Mi-e si rusine sa ma gandesc,ca la capatul timpului, cand vom ajunge, sper, in Imparatia lui Dumnezeu, o omenire intreaga va vedea filmul vietii mele! Imi crapa obrazul de rusine. Ma uit la tine si te vad si pe tine, rosind. Asa-i. Suntem niste oameni nenorociti. Si chiar daca sunt aproape vindecat de pornografie, sunt multe alte lucruri care ma fac sa ma simt imperfect, jegos si nevrednic de nimic din promisiunile lui Dumnezeu.

Ma opresc aici. Astea au fost inceputurile mele. Inca nu ti-am spus care e solutia, nu? Trebuie sa te dezamagesc si sa-ti spun ca va mai dura putin. Dar stai pe aproape si asteapta ultimul episod. :)

Nu vreau sa inchei fara sa citez ceva din Biblie. Ceva ce ma incurajeaza in cautarea mea dupa Dumnezeu si speranta ca intr-o zi voi fi cu El, chiar daca sunt un mizerabil.

Sfanta Evanghelie dupa Marcu, capitolul 10, verestele 26 si 27: "Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mÎntuit?” Iisus S'a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sÎnt cu putinţă la Dumnezeu.”

-Dox

Episoade anterioare: Episod Pilot

In Vechiul Testament, prin mantuire se intelegea aproape intotdeauna izbavire din circumstante dificile. O astfel de speranta as vrea sa am si eu. In viata de dincolo sa nu cunosc iadul si aici sa nu cunosc suferinta. As vrea sa nu ma imbolnavesc de cancer, sa mor de moarte buna si sa ajung in cer.
In Noul Testament se aminteste de multi care nu au fost izbaviti, care au suferit incercari cumplite si care au murit fara sa ajunga vreodata sa scape de ele. Rasplatirea lor a fost amanata pana aveau sa ajunga in cer. Se vorbeste despre oameni care au fost biciuiti si aruncati in lanturi, oameni care s-au increzut in Dumnezeu, dar care au fost totusi improscati cu pietre, taiati in doua cu fierastraul sau trecuti prin ascutisul sabiei. Scriptura e plina de exemple de oameni care nu si-au pierdut niciodata speranta, de la femeile care si-au primit mortii inapoi, la multi credinciosi care au fost torturati si prigoniti. Dupa ce citesti povestea din spatele fiecarui ‘personaj’ mai sus amintit, evident este ca toti au un punct comun, si anume ca toti s-au increzut in Dumnezeu. Si cei ale caror vise s-au implinit si cei ale caror vise s-au naruit.
Concluzia mea dupa toate acestea… Dumnezeu asteapta de la mine un singur lucru, sa auda din gura mea ceva de genul: ‘sunt inconsecventa, traiesc drama despartirii de sora mea, sufar din pricina unor lucruri din copilaria mea, am avut de curand niste tumori care au necesitat operatie chirurgicala (lista poate continua mult si bine, si cred ca si a voastra, daca v-ati pune voi aici durerile), dar ma incred in Dumnezeu. Il doresc mai mult ca oricand. Aceasta e speranta mea!’

Vei ajunge, prin mila Domnului, duminica, la biserica. As vrea să te întreb ceva. De cate ori ai intrat in biserica cu speranta ca de data asta are să fie altfel, ca acum o sa se intample ceva, ceva ce te va schimba odata pentru totdeauna, ca in sfarsit vei dobandi libertatea pe care o cauti de asa de mult timp, ca azi va suna ceasul pentru omul vechi si rau, si omul nou si renascut va iesi la iveala, ca azi va fi momentul in care iti vei lua in sfarsit zborul? Vise, prietene, vise! Visezi cu ochii deschisi! Momentul acel nu a venit pana acum si nu are sa vina nici de acum inainte, decat daca...

Ca sa vina e nevoie de mai mult decat o dorinta arzatoare de schimbare. E nevoie de mult mai mult decat prezenta saptamanala la biserica. E nevoie de mai mult decat rugaciunea sincera pe care o spui zilnic. E nevoie de mai mult decat participarea la grupul de partasie. Ai facut toate astea si esti la fel – nu vezi? Boala care te impiedica sa te bucuri de Dumnezeu s-a intins dincolo de punctul in care ar fi fost suficient efortul tau de a face ceea ce crezi tu ca este bine. E nevoie de o interventie chirurgicala! Si nu exista anestezic pentru momentele in care bisturiul va face incizii in sufletul tau!

As vrea sa-ti pot spune cat va dura si ce te va costa, dar nu pot. As vrea sa-ti pot da raspunsuri la toate intrebarile, dar nu pot. Pot doar sa-ti spun ca a venit momentul pe care-l asteptai. A venit momentul in care sa incepi sa-ti pese. A venit momentul sa-l iubesti pe cel de langa tine ca pe tine insuti. Si sa te respecti pe tine asa cum te respecta si te iubeste Dumnezeu. A venit momentul sa treci din defensiva, in ofensiva.

A venit timpul sa-ti innoiesti mintea!

Sex. Pofta. Siluete sexy. Haine mulate. Ochi aprinsi. Buze senzuale... si lista ar putea continua. Nu-i asa baieti, ca numai cu cateva ore mai devreme, zile sau pentru cei mai norocosi, saptamani, ati intrat pentru doza zilnica de sex la adresa xxxxxxxxxxx.com? De unde stiu asa bine? Pentru ca si eu am fost ca si voi. Si eu eram mancat de viermele asta care se numeste Pornografie. Oh... te gandesti poate ca nu-i o problema? S-ati spun eu? Mi-a distrus ani buni din viata cu sentimente de vinovatie si ma simteam sclavul unui lucru de care credeam ca niciodata nu voi scapa. Dar eu am scapat usor. Ce zici de oameni care au ajuns sa violeze femei pe strada? Dar care au ajuns criminali? Si astea nu-s povesti din secolul trecut. Sunt lucruri care din nefericire se petrec sub ochii nostri.

De ce am ales sa scriu despre asta? Pentru ca ieri, pe cand lucram de zor la un proiect am fost nevoit sa fac o cautare pe google images. Guess what? In loc de rezultate pentru cuvantul dorit, mi-au aparut in fata vechi cunostinte. Fetite pline de silicon cu zambete false pe fata, in clumea extazului. Am crezut ca innebunesc. Cu greu mi-am dezlipit ochii de pe poze. Am inchis repede browserul si am apelat la yahoo serach. Spre deosebire de google search, Yahoo filtreaza mult mai bine rezultatele.

Oh.. si poate va intereseaza cum am scapat de pornografie? In episodul urmator.

-Dox

Astazi am vazut cum un hot i-a furat din geanta portofelul unei doamne. Intr-o cofetarie. La jumatate de metru de mine. Am privit cu interes tot evenimentul care bineinteles, din motive de securitate (securitatea domnului care fura) nu a durat prea mult. Interesant a fost ca nu mi-a trecut prin cap sa intervin cumva, sa tusesc mai tare, sa tip pretextand ca am vazut ceva miscandu-se pe jos, sa atrag atentia altcuiva. Nici gand. Si asta nu pentru ca mi-as fi imaginat cum personajul principal impreuna cu prietenii dumnealui m-ar fi asteptat la colt si m-ar fi facut sa seman cu Michael Jackson in zorii zilei. Nu, nici o referire la regele popului nu a strabatut sinapsele mele amortite. Ba chiar in timp ce priveam imi trecau prin cap franturi de ganduri fara legatura: “oare nenea hotul dupa ce va fi terminat se va aseza la coada (adica in fata mea) si voi sta mai mult aici?, e curajos baiatul (daca data viitoare ma saruta??), oare va reusi? Hmmm: la coada?? Nu m-am ganidit niciodata ca ar merge. Good ideea!

Am discutat cu cineva ieri despre superficialiatate si interlocutorul meu afirma ca superficialitatea e o chestie strict legata de varsta. Odata ce treci de un anumit prag de varsta, sa zicem 25 de ani, treci cumva de perioada asta si incepi sa-ti iei viata mult mai in serios.

Ei bine, parerea mea difera putin. Este adevarat ca pana la o anumita varsta exista o predispozitie spre supeficialitate, desi, sunt multe cazuri care infirma teoria asta. Totusi, sunt prea multi oameni superficiali in jurul meu ca sa nu ma intreb daca nu e cumva o boala romaneasca. Foarte rar mi-a fost dat sa intalnesc romani care stiu face diferenta intre timpul pentru munca si timpul pentru distractie. Tendinta e sa le tot imbini si sa tot imparti spatiul alocat unei activitati cu alte o mie si una de treburi de nu mai iese nimic cum trebuie. Si pe cand cautam eu o imagine pe yahoo images sa ilustrez post-ul asta, guess what? M-am socat sa vad cata lume, nu doar romani, sufera de pacostea asta. Nu stiu daca as putea face ceva pe plan mondial, lol, influenta mea e prea mica, insa cu siguranta voi fi mult mai sensibil la cum imi impart timpul si pentru ce.

-Dox