La mine, pornografia s-a strecurat in viata intr-un mod zic eu neobisnuit. Am fost initiat in "arta" masturbarii pe cand eram un copil nestiutor de 14 ani de catre verisorii mei, la fel de nestiutori. Pe vremea aceea o faceam pur si simplu pentru ca ei m-au invat asa. Am fost prost, nu? Asa-i! Pentru ca mai pe urma, la pachet au venit reviste pornografice, apoi filmele de vinerea noaptea, si mai pe urma internetul. Incet, incet, am fost cotropit de o robie crunta. Imi dadeam seama ca nu e normal, ca este un lucru rau. Am citit in Biblie despre cum Dumnezeu condamna masturbarea, mai apoi am inteles ca e strict legata de curvia din mintea mea. Aveam o viata NENOROCITA si ipocrita. Ma tot luptam singur si nu puteam scapa de demonul care pusese stapanire pe mine, pe mintea mea. Oh.. sa nu credeti ca eram tot timpul asa. Nuu... erau si zile, da zile, uneori chiar saptamani in care reuseam sa fiu curat. Insa imediat dupa asta, urmau pacate groaznice. Mi-e si rusine sa ma gandesc,ca la capatul timpului, cand vom ajunge, sper, in Imparatia lui Dumnezeu, o omenire intreaga va vedea filmul vietii mele! Imi crapa obrazul de rusine. Ma uit la tine si te vad si pe tine, rosind. Asa-i. Suntem niste oameni nenorociti. Si chiar daca sunt aproape vindecat de pornografie, sunt multe alte lucruri care ma fac sa ma simt imperfect, jegos si nevrednic de nimic din promisiunile lui Dumnezeu.

Ma opresc aici. Astea au fost inceputurile mele. Inca nu ti-am spus care e solutia, nu? Trebuie sa te dezamagesc si sa-ti spun ca va mai dura putin. Dar stai pe aproape si asteapta ultimul episod. :)

Nu vreau sa inchei fara sa citez ceva din Biblie. Ceva ce ma incurajeaza in cautarea mea dupa Dumnezeu si speranta ca intr-o zi voi fi cu El, chiar daca sunt un mizerabil.

Sfanta Evanghelie dupa Marcu, capitolul 10, verestele 26 si 27: "Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mÎntuit?” Iisus S'a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sÎnt cu putinţă la Dumnezeu.”

-Dox

Episoade anterioare: Episod Pilot

In Vechiul Testament, prin mantuire se intelegea aproape intotdeauna izbavire din circumstante dificile. O astfel de speranta as vrea sa am si eu. In viata de dincolo sa nu cunosc iadul si aici sa nu cunosc suferinta. As vrea sa nu ma imbolnavesc de cancer, sa mor de moarte buna si sa ajung in cer.
In Noul Testament se aminteste de multi care nu au fost izbaviti, care au suferit incercari cumplite si care au murit fara sa ajunga vreodata sa scape de ele. Rasplatirea lor a fost amanata pana aveau sa ajunga in cer. Se vorbeste despre oameni care au fost biciuiti si aruncati in lanturi, oameni care s-au increzut in Dumnezeu, dar care au fost totusi improscati cu pietre, taiati in doua cu fierastraul sau trecuti prin ascutisul sabiei. Scriptura e plina de exemple de oameni care nu si-au pierdut niciodata speranta, de la femeile care si-au primit mortii inapoi, la multi credinciosi care au fost torturati si prigoniti. Dupa ce citesti povestea din spatele fiecarui ‘personaj’ mai sus amintit, evident este ca toti au un punct comun, si anume ca toti s-au increzut in Dumnezeu. Si cei ale caror vise s-au implinit si cei ale caror vise s-au naruit.
Concluzia mea dupa toate acestea… Dumnezeu asteapta de la mine un singur lucru, sa auda din gura mea ceva de genul: ‘sunt inconsecventa, traiesc drama despartirii de sora mea, sufar din pricina unor lucruri din copilaria mea, am avut de curand niste tumori care au necesitat operatie chirurgicala (lista poate continua mult si bine, si cred ca si a voastra, daca v-ati pune voi aici durerile), dar ma incred in Dumnezeu. Il doresc mai mult ca oricand. Aceasta e speranta mea!’