Sunt plin. Sunt pe val. Sunt puternic. Candva mi-ar fi fost teama sa afirm asta – mi-ar fi fost teama sa nu apara la rampa mandria care sa aduca cu ea si prabusirea. Dar acum nu mi-e frica sa spun lucrurile astea. Pentru ca stiu ca nu vin de la mine. Ca este Unul care ma implineste. Care ma tine sus, pe val. Care ma face puternic.

Mi-e greu sa discern acum intre toate gandurile si sentimentele care alearga de colo-colo in mintea mea, insa simt un sentiment de pace si implinire. Incep sa pricep ca alergarea nu mi-e-n vant. Ca viata merita sa fie traita.

Eh, am trait s-o vad si pe asta. Nu credeam ca vreodata voi avea ocazia sa experimentez asa ceva. Despre ce e vorba? Pai cum scrie in titlu! Am cinat la un restaurant care printe alte minunatii, avea in meniu si... bufon. Eu vorbesc serios. In week-end-ul trecut am fost la Oradea cu trupa in care cant. Niste sponsori generosi ne-au dus la restaurantul unui hotel de 3 stele, Scorilo (www.hotelscorilo.ro) unde am cinat impreuna cu organizatorii evenimentului la care am participat. Ei bine, nu apuc sa adulmec aperitivul care mirosea groaznic de bine - de aratat nici nu mai vorbesc - ca isi face aparitia un tip destul de chipes, inalt, imbracat ca in secolul trecut si incepe sa faca tot felul de giumbuslucuri la masa, langa masa, in jurul nostru si sa o tot tina asa 2 ore cat a tinut cina. Eh, un lucru-i clar. N-a fost deloc plictisitor. Ma gandesc la cat de bine e sa razi si sa mananci in acelasi timp. Incep parca sa-i invidiez pe "saracii" regi care aveau bufoni la curte.

Cand aveti drum prin Oradea, si mergeti dupa ora 8 PM, faceti-va timp sa luati o cina la Scorilo. N-o sa regretati. :)

-Dox