M-am tot gandit daca sa pun sau nu pe site evenimentul de ieri si mi-am dat seama ca ar fi necinstit fata de toti cei care au citit post-urile precedente sa nu spun si ce urmeza.

Dragii mei, am cazut. Ieri seara, am consumat pornografie. Ma-am simtit ca un nemernic si am simtit cum toata lupta mea de a fi curat s-a naruit. Stiam ca e periculos sa raman singur, stiam ca trebue sa sting calculatorul, stiam ca... stiam tot. Si totusi, nu m-am ferit, am ramas pe terenul inamicului si cu toate astea am lasat garda jos. Am surfat aiurea, din ce in ce mai aiurea, pana cand s-a intamplat prostia.

De ce fac public evenimentul? Pentru ca-s intr-o lupta si sunt ranit. Pentru ca sa nu va credeti ca lupta asta e usoara. Pentru ca, fata de alte dati, de data asta e diferit. Stiu ca pacatul ramane pacat, si imi pare rau, extrem de rau de ceea ce s-a intamplat. Imi repugna fiecare minut petrecut in seara trecuta. Stiu insa ca am la Tatal un Mijlocitor, si ii multumesc pentru jertfa lui Cristos care ma curata de orice pacat. Inclusiv pacatul curviei - esenta pornografiei. Dar mai stiu un lucru. Stiu clar ce trebuie sa fac, impotriva cui sa lupt. Dupa atata timp, experienta de a fi departe de Dumnezeu mi-a fost suficient sa-mi dau seama ca nu mai vreau asa ceva.

Sunt mai hotarat ca niciodata sa lupt impotriva pornografiei, asa ca watch me (us) in urmatoarele luni. Stiu ca boala are leac, si sunt in procesul de a ma vindeca.

Am pierdut o batalie, sunt ranit, dar razboiul nu e terminat. Asa ca, Satano, tot ce pot sa-ti spun e ca nu m-am descurajat deloc. Din contra, ma vindec si ma intorc in transee. Fara frica si cu dorinta sa fiu mai viteaz ca niciodata. Si nu uita cine-i in mine!

-Dox

Mi-am batut mult capul sa scriu ceva, putin, macar 5 randuri, ca in final sa-mi dau seama ca nu sunt prea multe de spus despre acest subiect. In schimb avem multe, foarte multe de facut. Putina teorie, pe care oricum o stim foarte bine si multa practica. Pot sa va scriu si sa va tin un discurs briliant despre Trupul lui Cristos, atata vreme cat nu practic ceea ce predic ar fii fara rost. E adevarat, e o afirmatie valabila in orice aspect al vietii de crestin, dar mai ales in ce priveste cladirea relatiilor, lipirea madularelor unul de altul, construirea trupului lui Cristos.

Am gasit o ilustratie foarte sugestiva despre pasivitatea noastra si despre cat de bine cunoastem teoria si cat de putin ii dam voie lui Dumnezeu sa ne imbine, sa faca din noi toti acel puzzle superb numit TRUPUL LUI CRISTOS. Biserica, caci la ea se refera Cristos ca la trupul Lui, seamana cu un stadion. Pe un stadion adevarat, 10, 20, 30, 100 de mii de oameni cu acuta nevoie de miscare si exercitiu privesc la ceilalti 22 de oameni care la randul lor tanjesc dupa putina odihna, putina liniste si un strop de pace. Pe stadionul nostru, 100, 200, 500, 1376 de oameni privesc la 10, 20, 30 poate 100 de oameni care trag cu putere si duc efectiv biserica in spate. 1376 de oameni, fiecare dintre ei cu o acuta nevoie de a-si dezmorti si a-si intarii “muschii” spiritului, de a lucra in echipa cu restul. 100 de oameni care simt ca nu mai pot, ca-i tot mai greu, care se roaga, uneori disperati ca Dumnezeu sa faca ceva.

A venit timpul azi sa-ti reconsideri pozitia, sa iesi din pasivitate, sa-ti asumi riscurile unei schimbari (intre paranteze fie spus, cu Dumnezeu schimbarile nu aduc in final decat ceva foarte bun), sa iesi din starea de comoditate, sa suferi daca trebuie si va trebui cu siguranta.

Nu e mult de spus, insa e foarte mult de facut. Si ma tem ca nu-i chiar asa de usor de facut. Dar trebuie sa existe un punct, un moment in care sa te decizi ca trebuie sa faci ceva, pentru ca nu poti sta ca o lipitoare duminica de duminica. Si pentru ca am ajuns cu vorba la animale, dati-mi voie sa va amintesc ca exista doua tipuri de crestini: crestinii viermi, rame si crestini stalpi. Crestinii viermi, la fel ca si ramele se tarasc la si afara din biserica de doua ori pe saptamana, in timp ce crestinii stalpi sunt cei pe care Cristos isi construieste Biserica.

Nu exista alternativa! TU trebuie sa decizi daca vei cobori din tribune si vei intra in joc sau iti vei continua si pe mai departe viata sordida si plicticoasa de vierme!