In Romania (cand vine vorba de votat) sunt doua categorii de oameni: cei care voteaza cu Iliescu si ceilalti. Aceasta este o stare de fapt. Acesti oameni vor vota cu Iliescu pana la moarte, chiar daca acesta va fi demult ‘apus’. Vor vota cu Iliescu in amintirea lui. Iliescu va deveni tema electorala care va duce candidatii spre success. “Eu sunt cel pe care Iliescu l-ar fi desemnat drept succesorul sau” va fi slogan electoral. Iliescu va fi votat chiar daca ar candida post mortem.

Am sa mai fac o afirmatie si am sa va las pe voi sa faceti legatura, si va rog sa strangeti tare nodul si sa va faceti o parere.

In Romania 70% din populatie traieste in mediul rural. Iliescu este cel care a dat pamanturile inapoi la tarani. Iliescu este cel care a adus portocale si banane in magazine dupa revolutie. Iliescu e sarac si cinstit ca noi.

Ce brand a devenit omul asta, domÂ’le. TreÂ’ sa recunnosc. E tare. De la revolutie incoace si-a format cea mai puternica imagine din Romania. Daca s-ar face o bautura cu numele lui s-ar vinde ca Â… era sa zic painea calda, dar painea calda nu se mai vinde atat de bine in Romania ca vodka.

In Statele Unite ale Americii toti cetatenii au drept de vot. Doar ca votul unora (votul celor care stiu sa faca diferenta intre John Kerry si Basescu in ce-I priveste pe homosexuali, a celor care pot sa faca diferenta intre Gigi Becali si Vadim Tudor, a celor care vad diferenta intre Lia Roberts si Mona Musca) conteaza mai mult ca votul altora. Manipulati din toata tara, treziti-va!

P.S. Basescu contra Vadim

Prefer un om integru, care-si spune parerile pe fata, decat unul alunecos care recita din Biblie.

Imi place mult sa citesc Biblia, dar mai mult imi place sa ma uit in jur si sa vad oameni care traiesc cuvintele din ea. Un astfel de om este tatal meu. Sunt cu adevarat binecuvantat sa am asa tata. De cate ori ma uit la viata lui, imi dau seama ca si-a luat credinta in serios, si pentru mine, de multe ori, tatal meu a fost modelul lui Cristos pentru viata mea.

In 1990 eram in clasa a 9-a. In februarie, sora mea, la care tineam foarte mult, a plecat cu toata familia ei in America. Despartirea a fost dureroasa si imi aduc aminte de nopti intregi in care am plans ca un disperat. Stiam ca nimic din vremurile care au fost nu vor mai veni inapoi.

Prin aprilie, mi-a incoltit un gand in mintea mea cruda de elev in primul an de liceu. M-am hotarat sa fug de acasa si sa ajung la sora mea. Stiam ca trebuie cumva sa ajung in Italia - stiam de multi care odata ajunsi in Italia au ajuns in statele unite. Impreuna cu doi prieteni, ne-am hotarat ca primul pas trebuie sa-l facem spre Turcia.

Luni, 30 Aprilie, mi-am facut bagajele si impreuna cu prietenii mei am ajuns in 2 mai in Istambul. Pe drum am inteles ce inseamnsa sa fii cu adevarat liber. Ma simteam in al 9-lea cer. Cand am pus insa piciorul in autogara din Istambul, mi-am dat seama ca sunt intr-o incurcatura mai mare decat puteam sa-mi imaginez. Prin niste intamplari miraculoase am ajuns din nou acasa.

Ma asteptm la o bataie grozava - fratele meu chiar a vrut sa ma bata "ca sa ma invat minte"... parintii mei erau distrusi - m-au cautat pe la granitele din vestul tarii nestiind unde am plecat. Cu toate astea, tatal meu, ca si tatal din pilda Domnului Iisus, in loc sa ma bata (furasem si bani de acasa), m-a luat in brate si mi-a spus ca ma iubeste. Inima mea de fiu risipitor a fost coplesita de bunatatea si dragostea parintilor mei. Si dragostea aceea m-a schimbat intr-un mod profund.

Pana atunci Biblia si "povestile" ei au ramas niste lucruri scrise negru pe alb. Din acel moment, dragostea lui Dumnezeu a capatat o alta semnificatie pentru mine. A devenit palpabila si vizibila pentru mine prin tatal meu.

Imi doresc ca prin modul in care ma relationez la cei din jur, odata, poate in vesnicie, sa aud de la altii ca si prin mine, dragostea Tatalui s-a aratat pentru ei.

Fiti binecuvantati!

-DoX