Vei ajunge, prin mila Domnului, duminica, la biserica. As vrea să te întreb ceva. De cate ori ai intrat in biserica cu speranta ca de data asta are să fie altfel, ca acum o sa se intample ceva, ceva ce te va schimba odata pentru totdeauna, ca in sfarsit vei dobandi libertatea pe care o cauti de asa de mult timp, ca azi va suna ceasul pentru omul vechi si rau, si omul nou si renascut va iesi la iveala, ca azi va fi momentul in care iti vei lua in sfarsit zborul? Vise, prietene, vise! Visezi cu ochii deschisi! Momentul acel nu a venit pana acum si nu are sa vina nici de acum inainte, decat daca...

Ca sa vina e nevoie de mai mult decat o dorinta arzatoare de schimbare. E nevoie de mult mai mult decat prezenta saptamanala la biserica. E nevoie de mai mult decat rugaciunea sincera pe care o spui zilnic. E nevoie de mai mult decat participarea la grupul de partasie. Ai facut toate astea si esti la fel – nu vezi? Boala care te impiedica sa te bucuri de Dumnezeu s-a intins dincolo de punctul in care ar fi fost suficient efortul tau de a face ceea ce crezi tu ca este bine. E nevoie de o interventie chirurgicala! Si nu exista anestezic pentru momentele in care bisturiul va face incizii in sufletul tau!

As vrea sa-ti pot spune cat va dura si ce te va costa, dar nu pot. As vrea sa-ti pot da raspunsuri la toate intrebarile, dar nu pot. Pot doar sa-ti spun ca a venit momentul pe care-l asteptai. A venit momentul in care sa incepi sa-ti pese. A venit momentul sa-l iubesti pe cel de langa tine ca pe tine insuti. Si sa te respecti pe tine asa cum te respecta si te iubeste Dumnezeu. A venit momentul sa treci din defensiva, in ofensiva.

A venit timpul sa-ti innoiesti mintea!