Daca ai rasfoit putin acest site, ti-ai putut lesne da seama ca sunt realmente indragostit de poezia lui Ioan ALexandru. Poetul Logosului Vietii, al Invierii, al taramului de Dincolo. Probabil articolul acesta e ultimul meu articol pe anul in curs, asa ca... ti-l dedic tie cititorule - ca o concluzie a anului ce se sfarseste, ca un mugur al anului ce va sa vie. Poezia se numeste Fiul meu, dar la fel de bine se poate numi si Fiica mea.

Cand esti trist si sufletul te doare Si cugetul apasa spre mormant Si te zbati ca tolul in valtoare Sa stii ca te mananca Duhul Sfant

Sa nu te inspaimanti a-mpotrivire Geme si rabda, lasa-te zdrobit Cu cat esti mestecat fara cartire Vrednic de paine fi-vei socotit

Cum murmura un miel la junghiere Prin suferinta fi-vei roditor Pana vei fi gasit de Inviere Te va gasi amarul tuturor.

Si daca nu sta in puterea mea sa-ti ofer un "An nou, fericit si plin de impliniri", pot si-L voi ruga pe Domnul meu sa te aiba in paza.

A trecut si Craciunul acesta - primul meu Craciun in care nu m-am dus la colindat. A fost o experienta... interesanta. N-am sa va spun ce am facut :) si nici n-am sa va spun cum m-am simtit. Cert e ca anul viitor, daca Dumnezeu ajuta, iar ma duc la colindat ;)

Eh, colinzile s-au stins, eu ascult Enya, desi chiar nu stiu de ce n-as asculta colinzi. Dar parca sarbatoarea asta trece asa repede... vedem reclame si aranjamente de "iarna" de "craciun" de prin noiembrie, dar uite, dupa patru zile deja parca Craciunul e la o distanta kilometrica.

Ma uit inainte, la revelionul care urmeaza. Plecam cu prietenii undeva la o cabana. Vom sarbatori un nou an si ma gandesc cum ar fi sa pot vedea ce urmeaza, la ce sa ma astept in 2005. Cu toate acestea, exista farmec in "nestiinta" asta. E mai palpitant sa traiesti clipa de clipa, zi de zi, lucruri noi si aproape de fiecare data lucruri unice. Craciunul care a trecut a fost cu totul diferit de orice alt Craciun experimentat de mine. Sa nu mai zic de ieri, ce zi unica a fost. Alaltaieri, si tot asa... Ma simt linistit totusi, cu toata noutatea si nesiguranta zilei de maine - ma uit inapoi, peste ani si vad ca un fir rosu, o anumita protectie, o anumita directie a vietii mele si asta in ciuda problemelor si necazurilor care au trecut peste mine.

Ce linistitor e sa te uiti inainte si sa stii ca exista cineva acolo sus care ne iubeste :)

Cu ocazia anului ce sta sa navaleasca peste noi, am sa va spun o vorba de duh care mie mi-a prins bine si sper sa va folosesca cel putin la fel de mult si voua. Asa ca... Daca ai putea lua la suturi persoana responsabila de cele mai multe dintre problemele tale, n-ai mai fi capabil sa stai jos o saptamana.

Moartea nu este un punct final, ci doar o virgula in povestea vietii. Pentru ca moartea, asemenea liniei orizontului, nu este un sfarsit, ci doar o limita a vederii noastre.

Cand zidurile vremii vor cadea Timpul si spatiul nu or sa mai fie Din morminte toti vom invia N-are-n ce pamantul sa ne tie.

E o putere-n noi de pe acum Ce-ntr-acolo-ntruna se avanta Oricat aici sunt pulbere si scrum Se crapa-n cosmos zorile de nunta

Totul curge atat de ne-ntrerupt S-ajunga mai degraba in pustie Sa pot in tihna-o clipa sa ma-nfrupt Din lacrimile care ma invie

Cat mai devreme sa ma instrain Mistuitor sa ma patrund de toate Pe-o lacrima de paine si de vin Luneca-voi in eternitate

Trambitele cand vor rasuna Se va stinge ca o papadie Cosmosul Sa poata incapea Lacrima in stare Sa ne-nvie

Nu stiu cum as putea sa pun in cuvinte acel sentiment tainic al apartenentei la ceva 'dincolo'. Dincolo de trupurile muritoare, dincolo de viata asta, dincolo de priceperea nostra, Dincolo. Si nu stiu nici de ce a ales Dumnezeu sa sadeasca in acest trup, fulg de sange si pamant, gandul vesniciei, acest gand ce nu doar ca ne indeamna sa-l urmam, dar ne trage cu putere inainte, ori de cate ori se intampla sa obosim. Ce stiu insa sigur este ca acest gand exista. Si cu siguranta, daca vei cauta cu bagare de seama, il vei descoperi in launtrul tau. Cauta-l, apuca-l, tine-l, nu-i mai da drumul: nu numai ca iti va arata drumul, dar te va si trage cu putere inspre Casa, acolo Dincolo.

Iar ca iubirea poate sa viseze E sigur semn ca totul nu-i pierdut In umbra de capite la namieze Miroase-a rai ulciorul ne-nceput

Nu ni s-a dat sa invartim planete Sa nascocim din haos cate nu-s Pe urma lacrimei incete De sori si stele fi-voi mai presus

Numai sa am rabdare-n priveghere Mila in jertfa, sare in cuvant Prin iubire tin de inviere De mireasma celuilalt pamant

Poeziile Invierea si Durata sunt scrise de Ioan Alexandru.

Doamne, mereu am crezut ca trebuie sa fiu stralucitor, bun, fericit, cu adevarat si incontinuu, nu doar sa afisez, ci chiar sa traiesc astfel. Dar nu asta-i adevarul! Cei din jur nu trebuie sa vada in tine un soldat in armata Domnului, sanatos, bine hranit si echipat, apt pentru lupta, foarte bine antrenat, echivalentul crestin al trupelor antitero. Nu, misiunea noastra pe pamant este sa aratam dragostea lui Cristos prin vietile noastre, intelegand, recunoascand si dovedind ca suntem, ca sunt, un soldat de rand, slab, mereu pus pe fuga, fara munitie, fara hrana, incapabil de a lupta, stiind insa ca pot conta mereu pe Generalul care ma conduce in lupta.

Sa nu ne fie frica sa ne afirmam goliciunea si slabiciunea. S-o facem fara emfaza si fara sa imploram compasiune. Sa aratam ca noi trebuie, chiar daca de cele mai multe ori nu ne place, trebuie sa luptam doar in felul acesta: goi si slabi. Sa nu ne fie teama ca ceilalti ne vor crede slabi sau nevrednici, pacatosi si neglijenti.

Nu-ti tine capul sus, pleaca-l! Nu ai dreptul sa raspunzi acuzatiilor. Esti condamnat sa lupti intr-o lupta nedreapta, in care aliatii se pot dovedi, chair daca o fac involuntar, inamicii tai. Ai intrat intr-un razboi surd si de uzura, care se va sfarsi doar odata cu moartea. Esti condamnat sa lupti pana la ultima picatura de sange, fara ca nimeni sa nu fie obligat sa-ti recunoasca meritele. Asta, treaba cu meritele e chiar asa. Nu-i deloc obligatoriu sa fi decorat. Daca vei fi, iti vei da seama ca sunt leacuri slabe pentru moral si ca in focul luptei nu fac doi bani.

Daca lupti insa lupta cea buna...

p.s. In slujba dragostei, doar soldatii raniti pot servi.

Am stat si m-am gandit zilele astea la Craciun si la tot ce a insemnat venirea lui Hristos pe Pamant. Mi-l imaginez pe Dumnezeu cand a facut planul de a face oamenii. Cata uimire a fost in Ceruri. Apoi mirarea Lumii Ceresti a fost si mai mare cand planul includea caderea omului. Vai! O tacere de mormant in Locurile Ceresti. Dumnezeu se opreste din prezentarea PowerPoint si asteapta. Planul are o buba - trebuie un mantuitor. Si se ridica Fiul lui Dumnezeu si se ofera voluntar! Dumnezeu insusi, (minunea si taina Sfintei Treimi), se ofera ca si jertfa!

Ma gandesc acum si altfel. Dumnezeu este in afara timpului. Pentru el astazi e ca si ieri si maine e ca si astazi. Usor de zis, greu de priceput. OK. Ma gandesc apoi la Apocalipsa. E singura carte din lume care prezinta Sfarsitul Lumii din sursa cea mai autorizata. Si in ea se vorbeste despre sfarsitul lumii, despre o judecata si despre un Rai - prezenta lui Dumnezeu si despre Iad - focul cel vestnic unde Satana si ingerii lui vor arde vesnic impreuna cu oricine il alege pe acesta ca si dumnezeu. Din punctul lui Dumnezeu de vedere totul e sfarsit, terminat. El ma vede pe mine acum, ori in Rai ori in Iad. Din punctul meu de vedere, pot sa spun ca, eu traiesc "visul" lui Dumnezeu. Poate ca in momentul de fata eu sunt deja in Cer si traiesc doar povestea vietii mele. Gandindu-ma asa, imi dau seama de cat de efemera e existenta mea. Si cu toate astea, pentru niste fiinte atat de sarace si putin importante, insusi Fiul lui Dumnezeu, s-a coborat printre noi sa ne deschida mintile spre o alta imparatie, dincolo de timp, dincolo de vizibil.

Abia astept momentul in care si noi ne vom naste pentru o alta lume - momentul in care noi ochi, noi picioare si noi maini vor sta in prezenta Sursei Dragostei, in prezenta lui Dumnezeu.

Pentru ca azi e Ajun, va dedic una dintre colinzile mele preferate... e magica...

Azi dimineata cand m-am trezit
Trei glasuri de ingeri am auzit
Erau chiar trei ingeri pe pervaz, langa geam
Au intrat hoteste in timp ce dormeam

Primul inger prinse a ma dojeni:
‘Cum poti sa dormi intr-o astfel de zi’
‘Ba pot foarte bine, fiindca sunt obosit
O fi azi zi sfanta, dar eu ieri am muncit.’

Mi-a zis al doilea cu obrazul oval:
‘Tu ori inca dormi ori nu esti normal
La un inger ia seama, nu tipi fara rost’
‘Vad si eu ca esti inger’, i-am zis, ‘dar vad prost’

Al treilea din aripi si pleoape batand
Mi-a zis asa printre lacrimi razand:
‘Pacatos si ciudat, cu totii te stim
Daca mai stam esti in stare sa ne pui sa-ti gatim.’

Si cat sa clipesc, poate cat sa respir
Nici urma de inger pe pervaz, pe furnir
Eram singur doar eu in camera mea
Odata cu zorii Isus se nastea…

Alexandru Andries
Albumul Alb

Mi-ar place sa ninga de Craciun. Imi amintesc de un episod din serialul favorit al adolescentei mele "Beverly Hills", in care Brandon si Steve s-au apucat sa 'spray-eze' bradul de Craciun cu vopsea verde pentru ca se uscase. Era primul Craciun pe care familia lui Brandon il petrecea in 'pantaloni scurti si tricou'.

Mi-ar place sa ninga de Craciun pentru ca mi-ar aduce aminte de copilarie, perioada aceea cand bradul, cadourile si mirosul de cozonaci reuseau sa aduca admosfera de sarbatoare, vremea aceea cand poate asteptam asa de putin si eram implinit, timpul cand colinzile si cantarile de la Adunare imi faceau 'pielea de gaina'.

Oare de ce avem nevoie de atat de multe pentru a fi fericiti pentru o clipa? Pe masura ce trece vremea avem nevoie de tot mai multe. Iubita mea a impodobit toata casa; fundite, luminite, clopotei peste tot. E atat de frumos ca as vrea sa fie tot anul Craciun. Mama pregateste bunatatile in bucatarie. Probabil ca eu am sa cumpar petarde :) ...

Mi-ar place, de Craciun, sa-mi fie de ajuns nasterea Lui... astept momentul ingerului. Astept ca dragostea Lui sa-mi infasoare inima si sa ma bucur deplin... sa mi se faca pielea de gaina - a se citi "sa ma infior" - ca in copilarie, la gandul ca Isus, Fiul Celui PreaInalt s-a nascut in lumea noastra, pentru noi. Emanuel = Dumnezeu ESTE cu noi!

Acum multi, multi ani, cineva, prima si singura gindire din univers, prima si singura iubire, a inteles ca sa iubesti inseamna sa oferi libertate, mai presus de orice... si rupindu-si iubirea din suflet, a oferit primilor beneficiari ai iubirii Sale posibilitatea sa o refuze... alungandu-i... lasandu-i sa fie liberi... sa aleaga sa nu Il iubeasca... poate sa existe o dovada mai mare de dragoste? a existat vreodata?

Adam si Eva nu aveau nici o posibilitate de alegere, in Eden primeau tot ceea ce aveau nevoie, astfel ca nici macar nu puteau sa-si inchipuie cum ar fi in alta parte, sarpele doar i-a facut sa-si inchipuie ca ar mai fi o alternativa... si Parintele a inteles, a inteles ca nu exista iubire in constringere, si le-a daruit cel mai mare dar pe care Il putea darui, (liberul arbitru!!??) oferindu-le posibilitatea sa nu Il iubeasca, sa nu Il aleaga...

asta PUTEM sa facem si noi, si uneori o facem... dar e firesc sa nu iubesti atunci cand esti iubit mai presus de optiunile tale, mai presus de nevoile celui care te iubeste?

cred ca Dumnezeu are nevoie de noi, si ne arata asta in fiecare floare, in fiecare zimbet al soarelui, in fiecare frunza cazuta si in fiecare mugure... in fiecare vis...

de ce oare e atit de greu sa multumim... oferindu-i macar din cand in cand, gandurile noastre... (e simplu, chiar daca e mai greu, sa te gandesti la EL cu multumire decat sa socotesti in gand, inainte de a adormi, banii pe care trebuie sa ii ai maine...)

cred ca sunt confuz, a fost o saptamina grea, si nu reusesc sa MULTUMESC pentru asta (ce nu te omoara te face mai puternic, nu-i asa?)

-Mihai

Ma gandeam la cata bucurie ne aduce Craciunul. Da, ma gandeam si la cadouri. Si la mancare buna. Si la colindat. Ma gandeam si la acestea. Dar mai mult ma gandeam la cata bucurie aduce copilul Cristos pentru cei care cred in Mantuitorul Cristos. Pentru fiii lui Dumnezeu de pe pamant, Craciunul este piatra de aducere aminte ca nu au fost uitati, ba mai mult, au fost rascumparati. Ce bucurie mai mare poti sa ai decat sa treci din moarte la viata? Cred ca acum doua mii de ani tot universul canta de bucurie... cu o singura exceptie - Dumnezeu Tatal. De ce? Pentru ca, in timp ce noi am primit un Mantuitor, Tatal a pierdut un Fiu. Pe singurul Sau Fiu. Cu siguranta ca in timp ce un ochi ii radea de bucurie ca samanta femei a venit sa zdrobeasca capul sarpelui, celalalt ochi plangea la gandul ca 33 de ani mai tarziu isi va vedea Fiul crucificat si plin de pacatele lumii intregi, plangea la gandul ca va fi nevoit sa-si parasesca Fiul. Noi am primit un Mantuitor, insa Tatal a pierdut un Fiu.

Intotdeauna m-am uitat cu admiratie la spionii din filme. Mi-am dorit o viata atat de palpitanta ca a lor. Imi pareau oameni deosebiti care faceau lucruri deosebite. Fara frica, inteligenti, perspicaceÂ…ceea ce era fascinant, era ca misiunea lor era totdeauna una secreta. Azi visul meu s-a implinit, sunt spion. Sunt un spion deosebit care face lucruri deosebite.

Vorbim atat de mult despre dragoste, despre iubirea aproapelui. Dar de fapt iubirea se traduce prin slujire. Ne facem de multe ori ca uitam lucrul acesta. Exemplu: bunica mea e un spion al Duhului Sfant, este persoana care tace si face. Este omul care slujeste fara sa faca zarva in jurul ei. Din putinul ei si din greul cu care s-a luptat o viata (si i-a fost greu, a avut 11 copii de crescut singura, pe langa care a mai adunat si copiii altora), a stiut mereu sa imparta ce avea cu cei saraci, cu cei care aveau nevoie, mai mare nevoie decat ea!? Noptile, pe care majoritatea din noi le petrecem dormind, bunica mea le petrece cu Dumnezeu, cu care se sfatuieste in privinta urmatoarei misiuni secrete de dragoste care ii va fi incredintata. Nu asteapta niciodata sa ii ceri ajutorul, parca e la panda mereu, ca atunci cand ai nevoie sa sara in ajutorul tau.

De ce o dau pe ea exemplu? Pentru ca am vazut cum am fost binecuvantati o viata din pricina ei. Imi doresc sa fiu si eu un spion al Duhului Sfant, gata oricand sa intervin pentru a ajuta in secret. Imi doresc sa fiu persoana din pricina careia multi din cei care imi sunt in preajma sa fie binecuvantati.

V-ati intrebat vreodata ce fac ingerii vostri? Eu ma intreb de multe ori. Pentru ca nu ii pot vedea, nu-mi prea pot inchipui cum arata (ochi ca para focului, aripi, gheare – uuuu nu suna prea prietenos si ocrotitor).

M-am gandit ca daca tot sta sa ma pazeasca non-stop si ca ma scoate din belele, ce-ar fi din cand in cand sa ii multumesc si … sa vorbesc cu el.

Cateodata chiar il cert: "ai vazut ca sunt pe cale sa spun prostii de ce nu mi-ai pus mana la gura sau … nu mi-ai dat facut semn sa tac?", "nu puteai sa opresti masina aia sa ajung mai devreme si sa nu inghet pe strazi?", insa ii sunt si recunoscatoare ca in momentele de melancolie imi ridica ochii spre bolta instelata, ma ajuta sa vad un rasarit superb (asta cam in fiecare dimineata), un apus de pe una din colinele Iasului si multe alte gesturi pe care le face pentru mine.

Stiu ca el este doar un slujitor, un simplu slujitor insa este pus acolo … doar pentru mine si … este al meu si … Doamne asa vreau sa iti multumesc pentru el.

Cella

Imaginati-va ca sunteti in Paris si trebuie sa ajungeti in centru. Vi s-a dat o harta. Dintr-o eroare de tiparire, harta intitulata “Paris” este de fapt o harta a orasului “Lyon”. Ce faceti? Orice efort sau atitudine pozitiva este in zadar. Trebuie sa schimbati harta!

Perceptia noastra asupra realitatii este o harta. Folosim aceasta harta in fiecare zi, 24/7. Orice decizie pe care o luam este rezultatul consultarii acestei harti. Dar avem oare harta corecta? Nu e o harta gresita? Oare nu e expirata? Traim avand o conceptie justa despre realitate?

Satana e tatal minciunii. El asta vrea: sa traim o minciuna. El asta face prin toate mijloacele posibile: sa ne bage in cap minciunile lui. Si e foarte subtil… Cand ajungi sa iti dai seama, minciunile lui au devenit realitatile tale. Realitatea? Dumnezeu. Biblia.

Un exemplu foarte graitor este chiar discutia “Dragoste de dragoste” din Cubul lui Dox. Minciuna traita de multi este povestea de dragoste “telenovelista”. Consecintele? Frustrari, despartiri, divorturi… Ce realizeaza Satana prin minciuna asta? Zadarniceste planul lui Dumnezeu pentru om: familia. Efectele sunt la scara mondiala! Care este realitatea? Un prieten mi-a spus: “Dragostea este atunci cand tu te consumi si celalalt beneficiaza”.

Care sunt minciunile pe care le traim ca si realitati? E greu sa iti innoiesti mintea, sa darami paradigme de o viata pentru a ridica in locul lor Adevarul lui Dumnezeu dar doar asa poti trai cu adevarat visul lui Dumnezeu. Sau…mai bine zis realitatea lui Dumnezeu 

Am o provocare pentru voi! Haideti impreuna sa identificam minciunile celui rau din mintea noastra si sa le inlocuim cu ADEVARUL.

burnt

Every passing minute is another chance to turn it all around... Even in my dreams, I'm an idiot... who knows he's about to wake up to reality... If I could only avoid sleep. But I can't. I try to tell myself what to dream. I try to dream that I'm flying. Something free... It never works. (vanilla sky)

Ideea filmului era: abres los ojos (deschide-ti ochii), dar in noaptea asta vreau sa vorbesc/scriu despre dragoste...

Nu am o dispozitie romantica, ascult hip-hop, pentru ca ma determina sa tin capul sus... dar trebuie sa scriu despre dragoste, fiindca (eu) cred ca numai invatand sa ne iubim unii pe altii vom putea macar spera sa invatam sa Il iubim pe Dumnezeu.

Toti am iubit macar odata in viata un om... (si daca nici un om nu putem iubi...) dragostea pentru un om (pentru o femeie) m-a tinut in functiune toti acei ani petrecuti dupa "80 de centimetri) de ziduri... nu a fost un happy end, niciodata nu e, si nu neaparat din vina cuiva, doar ca "asa merg lucrurile" si poate ca toate au un rost...

A fost frumos cat a fost (mereu prea putin) si cred ca am stiut macar sa multumesc pentru fiecare din clipele alea...

Poate toti oamenii LUMESTI vor sa isi gaseasca o pereche, poate fiecare dintre noi au undeva, in cartea cea mare a universului, in soarta dictata de Creator, o soarta, karma sau cum s-o numi, si un suflet pereche, caci Istoria Creatiei ne vorbeste despre O PERECHE! Eu am gasit-o, am avut-o, si am pierdut-o... (exista cu adevarat o a doua sansa?)

Am avut portia mea de fericire, clar definita, fericire pura si distilata pana la lacrimi, fericire care doare... am amintiri, ce as mai putea sa cer????? in treizecisipatru de ani am trait fericiri si suferinte cat in multe vieti linistite, viata mea n-a fost niciodata linistita, calma, lineara, (cred ca nici nu mi-ar fi placut), am fost vrabie si vultur si albatros si furnica si greiere si caine si lup... (pentru ca lupii sunt singuri...) am fost aproape inger, traind in lumea de beton si plumb clipe de fericire pe care cuvintele nu le vor putea niciodata descrie...

Am avut un om care m-a inaltat, un prieten, o iubita, o sora si mama in acelasi timp (traim intr-o lume a barbatilor condusa de femei???), iubita mea, nu o proprietate, o partenera, (iubitamea-parteneramea-completareamea), si n-am stiut sa pastrez starea angelica, n-am stiut sa pastrez ce mi-a daruit Dumnezeu...

Ce pot sa fac acum decit sa merg inainte, tinand capul sus...? am incercat alternative, am trecut (fizic) dincolo de portile de arama si bronz ale nebuniei... si am fost trimis inapoi...

DE CE?

-Mihai

In urma cu ceva mai putin de o luna, am fost, impreuna cu doua prietene la o MANASTIRE. Stiu ce vorbesc/scriu, cunosc o parte din teorie, (si marele meu pacat, recunoscut de altfel e trufia), cunosc o parte din practica, am avut, spre deosebire de multi ALTI oameni sansa mea, am pierdut-o, si acum pling dupa alta, DAR ala e cu adevarat un LOC SFANT... Cred ca e singura asezare monahala care are DRAPEL LA POARTA... (si sint multe de zis despre locul ala, nici macar nu stiu daca pot sa-l nominalizez, daca e bine sau nu sa-l fac mai public decit e, pentru ca e public, oameni din toate colturile tarii vin acolo pentru o clipa de liniste, de mangaiere, pentru atingerea catifelata a unui inger...) A fost o minune ca am ajuns, nimic extraordinar, eram doar obositi, rucsacii grei, si tocmai cand ma gindeam ca "Dumnezeu iti da putere nu taxiuri" a trecut o masina care transporta beton (se construia ceva la manastire) si ne-a luat pe noi si bagajele noastre grele, au mai fost minuni, era un timp aglomerat, nu mai erau locuri la cazarea din manastire, si cind am iesit dincolo de gard sa fumez mi-a cerut o tigara un tip, care s-a dovedit a fi seful de echipa a taietorilor de lemne locali, si care ne-a oferit cazare intr-o CAMERA SEPARATA!!!! Am mers mai apoi pe jos la inca patru manastiri, unele vechi de cind lumea, la o pestera deosebita in istoria tarii, pe un fel de munte sfant, in locuri in care nu se gateste carne de SUTE DE ANI... ... a fost mai mult decit cuvintele pot spune... a fost... divin ne-am ratacit in padure, traseul nu mai era marcat, si mergeam de vreo citeva ore "dupa urache", dar AM AJUNS, si mai mult, un viciu s-a transformat intr-o minune, (am avut ocazia sa ne cazam la niste maicute dar am preferat o pensiune platita, astfel puteam sa fumam...) si astfel am mai cunoscut un preot minunat...

ideea era ca nu e nevoie sa cautam minuni din acelea care STRALUCESC, explozii de dragoste divina, de bunavointa... toate astea sunt in jurul nostru, e suficient doar sa DESCHIDEM OCHII...

ABRE LOS OJOS... OPEN YOUR EYES...

dar despre Vanilla Sky povestesc data viitoare...

-Mihai

In seara asta m-am uitat la Forest Gump. E de prisos sa spun, dar o fac :), ca filmul acesta, de fiecare data cand il vezi, te tulbura, cel putin pe mine ma tulbura pana in adincul fiintei mele.

Intr-o mica pauza in timpul filmului, mi-am dat seama de asemanarea izbitoare dintre Forest Gump si Printul Miskin al lui Dostoievski. Amandoi, niste idioti, cu un IQ redus cum am spune astazi, insa vizibili si izbitor de crestini.

Forest, un om de cuvant, ramane fidel iubirii vietii lui, Jenny, cu toate ca aceasta fuge de el de nenumarate ori. La randul lui, Printul Maskin, insista sa ocroteasca si sa iubeasca o femeie calcata in picioare si dispretuita de toti din jurul ei. Amandoi, isi sacrifica vietile pentru niste fiinte nerecunoscatoare. In cazul lui Forrest, finalul e indulcit, Jenny se casatoreste cu el si in mod "convenabil" moare la sfarsitul filmului.

Uimitor, mesajul pe care-l transmite Idiotul lui Dostoievski pentru secolul 19 este la fel de relevant pentru secolul 20, ba chiar secolul 21.

Dau la oparte numele, decorurile si in esenta vad un personaj principal, un om, impacat cu Dumnezeu, plin de o dragoste dusa pana la renuntare de sine, sensibil si plin de o prezenta calda. Lucrurile astea intotdeauna misca inimile noastre. Intotdeauna dragostea asta inmoaie inimi de piatra si ajunge in locuri in care nimeni nu ar putea ajunge.

Doamne, da-mi o inima de idiot!

Nici nu mai tin minte de cand n-am mai citit o carte cap-coada. Cred ca mi-am pierdut exercitiul. De la reviste mi se trage... de la reviste si ziare. M-am obisnuit cu fragmente, randuri scurte, multe imagini si continut dens. Mi-am pierdut simtul descoperirii, al fabularii, al presupunerii. M-am obisnuit sa rasfoiesc. Iau totul gata macinat, ambalat si etichetat.

Imi aduc aminte cu groaza de prevestirea care mi-a facut-o un profesor la interviul de admitere la facultate. "Baiete, esti suficient de destept sa devii superficial." De atunci nu m-am zbatut prea mult sa nu-i dau dreptate, dar uneori ma privesc atent si-mi dau seama ca-mi lipseste profunzinea.

Traim intr-o lume "instant" - cafea instant, munca instant, premii instant. Pai daca totul e asa usor de ce sa ne mai batem capul, daca totul e super de ce sa ne mai consumam neuronii. Adevarul e ca nu mai avem timp de nimic. Si in final cu asta ramanem, cu nimic.

Dupa ce am rasfoit-o din nou, am hotarat sa reiau lectura la "Numele trandafirului" a lui Umberto Eco. Cap-coada! E o carte grozava. Imaginati-va o poveste politista plasata undeva in secolul 14, intr-o abatie din Italia. Dar e mai mult. E o carte despre descoperire, despre initiere, despre cuvinte si stiinta. Ar fi banal si prostesc (scuzati neologismul) sa cititi aceste randuri si sa nu cititi cartea. Ar fi la fel sa etichetati cartea ca roman politist sau filosofic, sa spuneti ca aceste genuri nu va ating si sa nu incercati sa faceti voi insiva o recenzie.

As vrea ca dupa ce voi trece prin lumea asta sa ramana dupa mine, macar o vreme, cel putin numele. Ar fi super.

Cum n-as fi putut sa exprim mai bine este articolul lui Traian Ungureanu, Evenimentul Zilei, 10 decembrie 2004, despre confruntarea celor 2 candidati ramasi in cursa pentru presedintie. L-am lecturat pe nerasuflate. Cititi si va luminati...

Viitorul poate incepe!

(Traian Ungureanu, Evenimentul Zilei, 10 decembrie 2004)

"Cele mai importante cuvinte rostite de un politician roman in ultimii 15 ani au putut fi auzite miercuri seara. Asa cum stiti, dezbaterea TVR de miercuri seara i-a pus fata in fata pe Traian Basescu si Adrian Nastase, ultimul insotit de Cristian Tudor Popescu, proaspat desemnat ministru al propagandei PSD.

Catre sfirsitul dezbaterii, Traian Basescu a curmat obisnuita baie de cifre si a vorbit clar despre taina ocolita de toata lumea, vreme de 15 ani: Marea Problema. Traian Basescu a spus: “Mai, ce blestem o fi pe poporul asta de a ajuns pina la urma sa aleaga intre doi fosti comunisti? Intre Adrian Nastase si Basescu. In 15 ani, nu a aparut unul sa vina din lumea asta, sa nu fi fost tarat de naravurile comunismului, sa nu fi fost afectat de nimic”.

Si Basescu a continuat: “Poate ca discutia asta n-ar fi trebuit sa aiba loc. Poate ca era momentul ca in fata romanilor sa vina alt tip de candidat decit noi doi. Marea problema pe care noi doi o avem e nu numai ca am fost amindoi membri de partid.

Poate, pina la urma, nu-i o rusine, un rau, sa fii membru de partid intr-un stat comunist. Asta era statul atunci. Drama este ca nu avem voie sa raminem tot cu mentalitatea aia si dupa 15 ani de cind nu mai e comunism in Romania”.

Intr-adevar, aceasta este Marea Problema. A Romaniei ca stat si a romanilor ca persoane. A vietii noastre impreuna spre a ramine dezbinati si a prezentului nostru care e copil al trecutului, si nu tata al viitorului.

Sunt un oarecare Lazar din Barlad, care ma lupt sa ies afara din tot ce ma poate desparti de Dumnezeu si de “viata din belsug”, de care ma pot bucura intorcand spatele Celuilalt Stapan. Provin dintr-o familie de crestini dupa evanghelie, mai am 2 frati si 3 surori – eu fiind al treilea, iar faptul ca de trei ani sunt in trecere prin Cluj cu ocazia studentiei, cred ca a adus cel mai mare aport, ca eu astazi sa fiu intr-o biserica si sa decid public ceva nou. Desi m-am nascut intr-un mediu neoprotestant, totusi – mai ales la varsta critica a adolescentei - am ales sa cunosc doar o umbra, sau o imagine faurita de mine, a Dumnezeului Adevarat. Si aceasta ca rezultat al unor “asteptari inselate” de la oameni sau chiar Dumnezeu.

Inca din anii timpurii ai adolescentei m-am impiedicat in felul de viata al celor din jur, indeosebi familia, simtind un tot mai izbitor contrast intre Dumnezeul si viata dinauntru si cea dinafara peretilor bisericii. Acest lucru a lovit in bruma de credinta in Dumnezeu - neincercata, si fara vreo baza solida - ramasa din copilarie. La varsta la care goana dupa modele si criza de identitate isi spuneau cuvantul, ca semn ca marcau intrarea intr-o noua etapa din viata, “ajutat” si de un sentiment de repulsie si frustrare care lua nastere in mine, fata de tot ce insemna “crestinism”, am ales gresit modelele si valorile. Ignorand treptat-treptat mustrarile de constiinta prin care astazi cred ca Duhul lui Dumnezeu imi semnala pericolul care-mi batea la usa, am ajuns in scurt timp victima... a ceea ce dispretuisem inainte. Am vrut sa-mi revendic dreptul la fericire si implinire, dar n-am stiut cum s-o fac si m-am trezit tinand in mana armele Diavolului – ura, rautate, dispret.

Uneori stau si ma intreb care pacat este mai infiorator: ca nu ne deschidem ochii ca sa vedem frumusetile Cerului sau ca ne inchidem urechile ca sa nu auzim strigatele disperate dupa ajutor ale celor din jurul nostru? Unul dintre cele mai ‘reusite’ strigate dupa ajutor pe care le-am auzit vreodata, atat din punct de vedere al melodiei, cat mai ales din punct de vedere al textului este ‘Save a prayer’ a celor de la Bon Jovi.

Nu te-ai simtit niciodata de parca te-ai ineca? Nu te-ai simtit niciodata tradat de un sarut? Nu ai simtit niciodata nevoia de a avea pe cineva alaturi, Nu te-ai simtit niciodata singur pe lumea asta? Nu ai simtit nicioadata nevoia unui adapost? Nu ai ras niciodata cand de fapt vroiai sa plangi? Nu te-ai gandit niciodata ca meriti ceva mai mult? Nu nu te-ai simtit niciodata de parca ai trai o mare minciuna? Nu te-ai simtit niciodata neajutorat? Nu te-ai simtit niciodata ca o rana deschisa? Nu ai simtit niciodata ca parca nu a mai rams pic de iertare pe lumea asta? Nu te-ai simtit niciodata ca si cum ai fi fost la un milimetru de adevar? Nu te-ai simtit niciodata de parca potopul ar fi trecut peste tine? Nu te-ai simtit niciodata de parca tot ce-ti doreai era sa supravietuiesti si atat? Spune o rugaciune pentru mine, Si eu voi spune o rugaciune pentru tine.

Stau si am intreb cati oameni in jurul meu striga, pardon, urla, insa nu-i aud? Sa-l lasam pe Keith Green sa ne lamureasca putin, Asleep in the light.

Lumea sta adormita in intuneric, Iar biserica nu poate face nimic Pentru ca a adormit in lumina. Cum poti sa fi atat de impietrit Cand ai primit atatea binecuvantari? Cristos S-a ridicat din mormant Insa tu nu poti nici macar sa te ridici din pat. Nu-ti inchide ochi si pretinde ca totul e in regula. Dumnezeu te cheama, Esti alesul Lui, Dar ca si Iona, alegi sa fugi!

Viata este pur si simplu o bucurie. Dincolo de rasaritul superb al soarelui. Dincolo de necazurile zilnice. Dincolo de invaluirile dragostei. Dincolo de zbateri. Dincolo de reusite. Dincolo de ispite si de caderi. Dincolo de prieteni. Dincolo de familie. Dincolo de bune si de rele. Dincolo de toate astea, descoper ca viata imi este pur si simplu frumoasa. Nu ca peretii nu se mai intalnesc cu capul meu. Nici vorba. Si nu-i nici vorba ca as fi indragostit. Desi sunt. Si nu-i vorba de rasarit, reusite, ispite, familie, prieteni sau zbateri si straduinte.

Viata imi este frumoasa pentru ca ma incred ca un copil in El. Sunt de o naivitate copilareasca. Stiti, eu chiar cred ca tot ce mi-a promis se va intampla. Eu chiar cred ca El sta langa mine si de multe ori ma tine in brate. Eu chiar cred ca exista Cer.

Stiti care e cea mai frumoasa parte in toata povestea asta? Ca nimeni nu ma poate trezi la realitate - eu traiesc realitatea!

www.aercurat.com. Intrati pe site, vedeti, unii intelegeti, altii va intrebati: 'ce truda-i asta?' :) Aercurat s-a nascut din dragoste. Din dragostea noastra pentru voi toti. Suntem patru oameni care au ajuns prin Mila lui Dumnezeu copiii Lui si care am fost vindecati si curatati de El.

Veti spune ca e usor pentru noi sa scriem lucurile acestea deoarece nu aveti cum sa verificati cele spuse, in viata noastra. Asa cum deja v-am demonstrat, suntem sinceri si deschisi cu voi. Ceea ce avem in noi, aceea va aratam. Nu suntem diferiti de voi, suntem tot oameni, ne luptam si noi cu ispita.

Speranta noastra insa este de a ramane curati si de a ne lasa 'mainile murdare' curatite mereu, ca, la sfarsit, cand se va trage linia si se va cantari totul, in locul vietii noastre pline de mizerie sa apara jertfa lui Isus pe care noi am primit-o si am acceptat-o.

Noi suntem salvati. In Ziua Aceea noi vom merge la Tatal nostru, in CER. Voi? Aceasta este Dragostea din care s-a nascut Aercurat. Va iubim pentru ca Dumnezeu va iubeste. si vrem sa ne intalnim cu voi acolo SUS, unde vom respira cu adevarat 'aer curat'.

Oameni buni, cei care stiti povestea mea, stiti ca ma lupt cu pornografia pe internet. Au fost ani buni de robie si acum catava vreme m-am hotarat sa o rup cu pacatul asta. Vineri, a fost a doua oara cand am cazut de cand am luat hotararea sa ma opresc. Am fost, cum zice Solomon, ca un bou care se indreapta spre taiere. Am vazut venind momentul, dar nu l-am evitat. Recunosc, am fost un prost. Tot ce trebuia sa fac era sa sting calculatorul. Sau sa ies afara, sau sa dau un telefon unui prieten... ah cat de sfasietor e momentul in care te uiti in spate, si te gandesti cate ai fi putut face... cu toate astea, tot ce am facut a fost sa ma las tarat iar in acelasi jeg.

Cand m-am hotarat sa fac publica problema mea, sa fiu transparent, am stiut ca va trebui sa dau socoteala in fata voastra. Si asta si fac. Dar vreau sa merg mai departe, sa va implic si pe voi care deja ma cunoasteti, pe voi care sunteti cu noi, cu aercurat, in cautarea nostra dupa o viata mai curata... Vreau sa va rog sa inaltati impreuna cu mine o rugaciune pentru viata mea, pentru robia de care vreau sa ma rup. Sunt constient ca nu e suficienta marturisirea - am nevoie de rugaciunile voastre, si va multumesc anticipat.

Am sa termin cu o rugaciune: "Doamne Dumnezeule, iti multumesc ca mi-ai dat putere sa-mi recunosc pacatul. Iti multumesc pentru Fiul Tau, Iisus Hristos, pe care l-ai dat sa moara pentru pacatele mele. In numele Lui te rog ca Tu sa ma curatesti, spala-ma si fa-ma mai curat ca zapada. Doamne, singur m-am legat in robia asta, dar nu mai pot scapa singur de ea. Te rog Iisuse Hristoase, transforma-ma prin Duhul Tau cel Sfant. Ma rog Doamne si pentru fratii mei care sufera de aceeasi robie. In numele Fiului Tau ma rog si pentru ei. Elibereaza-ne si fa-ne o armata de neoprit in lupta cu acest demon al curviei! Iti multumesc, Doamne, ca ma asculti, pentru ca ma rog in numele Fiului Tau Preaiubit, Iisus Hristos. Amin!"

-DoX

Povestind cu prietenii, i-am intrebat cu cine au votat. Spre surpriza mea, am realizat ca multi dintre ei nu votasera. Pai sa vezi ca "a plouat", sau "a fost frig afara" sau "am fost ocupat toata ziua si n-am mai avut timp de vot". Daca esti si tu printre cei care au fost "comozi" duminica trecuta, sa sti ca sunt suparat pe tine. Chiar am auzit pe cineva foarte intors pe dos spunand "ca unii stau si privesc, iar taranii si babele ne decid viitorul".

Eu am doar un argument pentru INDIFERENTII Romaniei. Sper sa va ajunga! Nu doar ca trebuie sa votam, pentru ca acest fapt ar fi un lucru bun (uita-te 10 secunde la poza), ci pentru ca votul tau arata ca iti pasa de tara asta. Consider deci o datorie pentru un roman sa ii pese de Romania si de viitorul ei. Si... Daca nu-ti indeplinesti datoriile pentru patria ta de acum, ti le vei indeplini oare pentru patria viitoare???

p.s. Pentru cei fara o Biblie la indemana... Galateni 6:9 "Sa nu obosim in facerea binelui; caci la vremea potrivita, vom secera, daca nu vom cadea de oboseala."

daniel

au trecut anii, dar lucrurile astea ramin

sunt rani pe care nimeni si nimic nu le poate vindeca

"cind totul se darima-n jurul tau

aminteste-ti sa nu-ti para rau

aminteste-ti de ce-ti spun acum

o sa raminem doar poze-ntr-un album..."

ce iluzie stupida, sa fiu atit de liber si totusi sa ma simt inconjurat de ziduri...

am scris undeva cind a nins prima oara in anul ala, cind am vazut primul fluture, cind am vazut prima floare...

anul asta, la mine in oras, a nins prima data acum 6 zile...

un fulg de nea (fractal de gheata facut pentru bucuria noastra sau pur si simplu un bun natural) bucurie efemera, dar BUCURIE...

un caine pletos, o masina tout-terrain, picioare lungi si o plaja pustie, un lan de porumb necules, clipe, bucurii, panorama orasului in ploaie, un drum intunecat cu multe serpentine, dragoste care doare, iubita mea, si totul e ATIT DE EFEMER, si totul nu inseamna nimic fata de lumina pe care o trimite o stea,

poate problema noastra e ca nu mai stim SA PRIVIM STELELE

(fizica curata si rece, E=mc2) stim toti, dar ce ar fi cerul fara fara toate minunile IREPETABILE?

"imbraca-ti zimbetul atunci cind vorbesc si nu ma lua in seama atunci cind gresesc..."

-Mihai

Stiu ca a uri nu este un lucru crestinesc... dar hei, nimeni nu este perfect. M-a apucat din nou ura aseara... dar m-am mai calmat putin. De ce acest sentiment atat de intens?

Pana acum cativa ani, eram destul de neutru in privinta asta. Insa intr-o zi, in oras se aniversa Armata a IV-a si tovarasii Iliescu si Nastase venisera sa-si dea cu discursul. Tocmai treceam pe langa Teatrul National, unde era organizata ceremonia - cu multime, soldati si tot tacamuÂ’, cand ce-mi este dat sa aud urechilor? Stiti masinile alea vechi militare, TV-uri sau cum li se spune, pe care le vedem de 1 decembrie in piata Avram Iancu, cu acele difuzoare mari montate pe ele? Ei bine, din acele difuzoare se auzeau... URALE INREGISTRATE! Nu mi-a venit sa cred! Exact ca pe vremea lui Ceausescu!

A mai trecut ceva vreme, si am inceput sa cred ca totul fusese o iluzie, ar fi fost prea de tot... Insa ii povestesc odata cuiva despre ce am auzit (sau mi s-a parut), si ce credeti ca aflu? La inaugurarea locuintelor ANL, bineinteles ca au fost prezenti aceiasi tovarasi... iar la sediul unei Regii, cica a venit ordin de la Partid ca toata lumea, cu catel si purcel sa se prezinte la inaugurare... vezi Doamne sa nu ramana tovarasii fara multimea care sa-i aplaude... si ce mai aud? Ca in balcoanele ANL se gaseau niste dragute de difuzoare din care se auzeau aceleasi urale. Mi s-a facut greata, dupa ce mi-a trecut greata, m-a apucat dispretul.

Unii spun ca ignoranta este fericire. Cine stie poate ca asa este...

marius

Alegerile recente mi-au confirmat ca romanii nu mai aleg ideologii, nu aleg partide, nu aleg platforme program. S-au saturat de astea. Romanii au invatat sa aleaga oameni. De aceea Nastase si-a facut campanie cu Ion Iliescu, de aceea Basescu a ajuns candidatul aliantei D.A. in locul lui Stolojan. Romanii aleg insa oameni, in functie de imagine si putere, nu in functie de valori. De ziua noastra asta ne doresc, sa invatam sa alegem valori.

AerCurat.com s-a imbracat de sarbatoare. Ne-am pus caciulita sa nu ne ninga "in cap", ne-am pus fular sa nu racim "in gat", sa putem sa ne strigam in continuare in gura mare valorile.

De fapt acesta este cadoul nostru pentru toti romanii, o imagine noua, dar nu lipsita de continut, ci o imagine reala, bazata pe valorile noastre, pe ceea ce credem.

As fi vrut sa fiu ceva mai romantic azi, sa va scriu despre fulgi, despre miros de brad, ciocolata calda si inevitabila aspirina... dar m-am lovit in fata cu realitatea.

Indiferent ca esti roman care traiesti tranzitia alaturi de mine, ca tragi muncind pe branci in strainatate sa asiguri traiul familiei tale, sau ca esti cu adevarat un roman fericit undeva pe mapamond, azi e ziua noastra. Hai sa ne oprim, sa ne uitam la noi, unul la altul si sa ne bucuram. Romance, romani LA MULTI ANI!