In seara asta m-am uitat la Forest Gump. E de prisos sa spun, dar o fac :), ca filmul acesta, de fiecare data cand il vezi, te tulbura, cel putin pe mine ma tulbura pana in adincul fiintei mele.

Intr-o mica pauza in timpul filmului, mi-am dat seama de asemanarea izbitoare dintre Forest Gump si Printul Miskin al lui Dostoievski. Amandoi, niste idioti, cu un IQ redus cum am spune astazi, insa vizibili si izbitor de crestini.

Forest, un om de cuvant, ramane fidel iubirii vietii lui, Jenny, cu toate ca aceasta fuge de el de nenumarate ori. La randul lui, Printul Maskin, insista sa ocroteasca si sa iubeasca o femeie calcata in picioare si dispretuita de toti din jurul ei. Amandoi, isi sacrifica vietile pentru niste fiinte nerecunoscatoare. In cazul lui Forrest, finalul e indulcit, Jenny se casatoreste cu el si in mod "convenabil" moare la sfarsitul filmului.

Uimitor, mesajul pe care-l transmite Idiotul lui Dostoievski pentru secolul 19 este la fel de relevant pentru secolul 20, ba chiar secolul 21.

Dau la oparte numele, decorurile si in esenta vad un personaj principal, un om, impacat cu Dumnezeu, plin de o dragoste dusa pana la renuntare de sine, sensibil si plin de o prezenta calda. Lucrurile astea intotdeauna misca inimile noastre. Intotdeauna dragostea asta inmoaie inimi de piatra si ajunge in locuri in care nimeni nu ar putea ajunge.

Doamne, da-mi o inima de idiot!