A trecut si Craciunul acesta - primul meu Craciun in care nu m-am dus la colindat. A fost o experienta... interesanta. N-am sa va spun ce am facut :) si nici n-am sa va spun cum m-am simtit. Cert e ca anul viitor, daca Dumnezeu ajuta, iar ma duc la colindat ;)

Eh, colinzile s-au stins, eu ascult Enya, desi chiar nu stiu de ce n-as asculta colinzi. Dar parca sarbatoarea asta trece asa repede... vedem reclame si aranjamente de "iarna" de "craciun" de prin noiembrie, dar uite, dupa patru zile deja parca Craciunul e la o distanta kilometrica.

Ma uit inainte, la revelionul care urmeaza. Plecam cu prietenii undeva la o cabana. Vom sarbatori un nou an si ma gandesc cum ar fi sa pot vedea ce urmeaza, la ce sa ma astept in 2005. Cu toate acestea, exista farmec in "nestiinta" asta. E mai palpitant sa traiesti clipa de clipa, zi de zi, lucruri noi si aproape de fiecare data lucruri unice. Craciunul care a trecut a fost cu totul diferit de orice alt Craciun experimentat de mine. Sa nu mai zic de ieri, ce zi unica a fost. Alaltaieri, si tot asa... Ma simt linistit totusi, cu toata noutatea si nesiguranta zilei de maine - ma uit inapoi, peste ani si vad ca un fir rosu, o anumita protectie, o anumita directie a vietii mele si asta in ciuda problemelor si necazurilor care au trecut peste mine.

Ce linistitor e sa te uiti inainte si sa stii ca exista cineva acolo sus care ne iubeste :)