In seara asta am fost la film. Am ales filmul acesta nu neaparat pentru ca joaca Travolta - lucru pe care l-am aflat doar de pe genericul filmului, ci pur si simplu din intamplare. Am ales filmul care "suna" cel mai bine. Si pe langa "Poftiti la masa" (film frantuzesc) si "Resident Evil 2", "Oamenii Focului" (Ladder 49) a sunat de-a dreptul 'bestial'. :)

Imi place un lucru la Hollywood. Stie sa faca din oamenii obisnuiti eroi de pus pe ecrane. Cum comenta cumnata mea: "Daca cineva ar face un film cu vietile noastre, ar iesi niste filme pline de actiune". Si asa este. Cred insa ca ar trebui un regizor si cativa actori mari de la Hollywood. Cel putin pentru viata mea ;).

Ce e atat de deosebit cu Ladder 49? Pe langa ideea a-ti da viata pentru altii, mi-a placut mult echilibrul si stilul de viata al acestor oameni. O imbinare placuta intre riscul muncii, familie, prieteni si Dumnezeu. Chiar daca nu se rosteste numele lui Dumnezeu, in fiecare moment in lupta oamenilor cu focul se simte prezenta Lui si spiritul Lui. M-a socat sa vad cu cata dedicare isi riscau oamenii acestia propria viata pentru a salva pe cineva. In final unul dintre ei moare (de fapt mor mai multi pompieri de-a lungul filmuli) si cu toate astea, pe cei ramasi, moartea lor ii motiveaza mai mult in lupta lor cu focul.

Ma gandesc la crestini, la arene, la persecutii si imi dau seama ca a fost la fel. Mureau cu sutele, cu miile, si cu toate astea, in loc ca credinta lor sa fie daramata, aceasa se intarea. In zilele noastre nu mai sunt maritiri, cel putin nu in Romania sau suficient de aproape de noi. Si nu mare mi-e mirarea de lipsa de credinta si superficialitatea cu care imi traiesc viata uneori. N-am vazut pe nimeni murind pentru credinta. Insa in zilele noastre, sunt si altfel de eroi; eroi care lupta cu "focul", fete care renunta la iubitii care vor sa abuzeze de ele, tineri care intorc spatele cocainei, sau pur si simplu elevii care refuza sa copieze la scoala... si lista ar putea continua.

Daca mi-as deschide ochii, sa-i vad bine pe eroii langa care traiesc, as vrea sa ard si eu ca ei sa stau pe pozitie la fel de tare ca inainte. Poate mai tare. Te respect pe tine, care te lupti cu flacari invizibile, care rezisti ispitei, si nu doar atat - ci care mai salvezi si suflete din ghearele focului. Tu esti eroul meu.

-Dox

In seara asta am avut o conversatie extrem de interesanta cu un prieten. I-am cerut voie si m-a lasat sa public o parte din lucrurile discutate.

Copilul Minune: parola mea preferata e "degete" SCHWARTZY : hihi SCHWARTZY : de ce? Copilul Minune: ca-mi plac degetele la nebunie Copilul Minune: sunt... duererea mea Copilul Minune: ma inspira Copilul Minune: cata profunzime in degetele noastre... SCHWARTZY : da? mai spune-mi Copilul Minune: asa de multe spun ele SCHWARTZY : da? ca de ex? Copilul Minune: daca esti sau nu insurat, cel putin in acte Copilul Minune: apoi forma unghiilor spune o gramada Copilul Minune: par example Copilul Minune: eu port unghii colturoase Copilul Minune: adica mai patratoase Copilul Minune: eu-s intr-adevar atent si fascinat de detalii Copilul Minune: unghiile unei mame adevarate nu vor fi niciodata super aranjate Copilul Minune: aia ori nu spala vase Copilul Minune: ori e o fitoasa de-aia cu care sa tot faci prunci da sa nu-i cresti Copilul Minune: o unghie cu un colt rupt denota putina neatentie/graba Copilul Minune: apoi dc sunt murdare Copilul Minune: adica dc este jeg pe sub ele.... Copilul Minune: ah.... SCHWARTZY : vai mama, SCHWARTZY : scarbos Copilul Minune: sau cum sunt cucoanele alea care poarta unghiile ascutite si lungi Copilul Minune: si cu lacul decojit Copilul Minune: si cam cu 2 unghii rupte din 10 SCHWARTZY : hahaah SCHWARTZY : looool Copilul Minune: mainile... Copilul Minune: pot ajuta sau pot distruge SCHWARTZY : ioi, intrebare. SCHWARTZY : ce zici sa scri un articol despre unghii pe aercurat? SCHWARTZY : sau ma rog, poate despre degete? Copilul Minune: dar stii ce ma fascineaza cel mai mult la maini?! Copilul Minune: felul in care pot MODELA Copilul Minune: ah... Copilul Minune: degetele plimbandu-se pe strunele unei viori sau pe corzile unei chitari... pe clapele unui pian... Copilul Minune: ca un dans Copilul Minune: sau degetele jucandu-se in lut... Copilul Minune: sau in aluatul de paine Copilul Minune: sau in parul unei fete... SCHWARTZY : hehe Copilul Minune: mainele noastre pot face asa de multe si totusi alegem sa facem asa de putin cu ele Copilul Minune: vad mainile ca o expresie a sufletului uman Copilul Minune: care revarsa ce are sufletul Copilul Minune: nu stiu dc are sens ce zic Copilul Minune: si nu stiu cum am ajuns noi sa vb despre degete Copilul Minune: a... parola SCHWARTZY : haha SCHWARTZY : deci? aercurat? degete? Copilul Minune: deci... nope SCHWARTZY : lol SCHWARTZY : tine numa pentru tine Copilul Minune: ma gandeam ieri sa scriu pe aercurat despre tinerete Copilul Minune: dar mi-a trecut repede SCHWARTZY : lol Copilul Minune: numa pt mine?! Copilul Minune: ei... am impartasit si cu tine SCHWARTZY : eh, pot da copy si paste? Copilul Minune: :) SCHWARTZY : asta inseamna da? Copilul Minune: tu vb serios?! SCHWARTZY : da mai SCHWARTZY : crezi ca vb degeaba? SCHWARTZY : hai ma ce truda Copilul Minune: no, scrie SCHWARTZY : wow SCHWARTZY : that's coo SCHWARTZY : l SCHWARTZY : no ma apuc de compilat Copilul Minune: dar auzi, ca sa scrii pe aercurat trebuie sa fii membru ca sa pornesti un sb nou?! SCHWARTZY : nu, tre sa scrii la aercurat@gmail.com cu ce vrei sa apara pe site SCHWARTZY : si apare la Zona VIP Copilul Minune: a... Copilul Minune: cine-i FINE asta?! SCHWARTZY : sti truda SCHWARTZY : iti place? Copilul Minune: imi place Mihai ala SCHWARTZY : hehe Copilul Minune: mai este unu DOX care scrie fain SCHWARTZY : lol SCHWARTZY : oh, mihai, da, e super tipul Copilul Minune: cine e mihai asta?! SCHWARTZY : un tip care o stat o vreme la puscarie SCHWARTZY : un fost detinut SCHWARTZY : care nu stiu cum ne-o gasit pe net Copilul Minune: am citit asta Copilul Minune: dar scrie fain de numa SCHWARTZY : il stim numa din emailuri SCHWARTZY : super SCHWARTZY : asa zic si io, numa ca-i cam bolnav omu si tre sa isi revina SCHWARTZY : asa ii un scump, un suflet deosebit Copilul Minune: am vazut astazi Eternal Sunshine of a spotless mind... Copilul Minune: cine saracia zice ca e comedie?! SCHWARTZY : da? SCHWARTZY : ai pe cd? Copilul Minune: ei, nu l-am vazut pe tot... mai aveam cam juma de ora din el Copilul Minune: aham SCHWARTZY : dai si la mine pls? Copilul Minune: yep Copilul Minune: sure SCHWARTZY : thanks a LOT SCHWARTZY : no deci fac compilatia pentru aercurat Copilul Minune: dar nu e deloc comedie Copilul Minune: fa ce vrei Copilul Minune: numa sa alegi o poza meseriasa SCHWARTZY : nu-i bai, is faine filemele lui Carrey Copilul Minune: ah. e asa de diferit in filmul asta Copilul Minune: e... serios Copilul Minune: si... handsome SCHWARTZY : o mai avut el tentative SCHWARTZY : de seriozitate SCHWARTZY : hehe, da, e handsome SCHWARTZY : klar Copilul Minune: adica e mai nebarberit asa... si cu parul putin mai lung SCHWARTZY : hehe Copilul Minune: inainte chiar nu mi-a placut SCHWARTZY : pai se maimutarea Copilul Minune: da' de tura asta... nu e rau SCHWARTZY : tot timpu Copilul Minune: da Copilul Minune: acuma e mai maimuta ca e mai paros SCHWARTZY : haha SCHWARTZY : lol, stii ce o sa fac dude? Copilul Minune: c SCHWARTZY : am sa pun conversatia noastra pe aercurat, dar schimb numele si l amine si la tine SCHWARTZY : sa nu stie lumea care ce-o zis SCHWARTZY : haha SCHWARTZY : da nu tot! SCHWARTZY : mai cenzurez Copilul Minune: pe mine nu ma deranjeaza... numa sa cenzurezi Copilul Minune: da... SCHWARTZY : haha SCHWARTZY : suntem pe-o minte SCHWARTZY : no cul Copilul Minune: deci ce nume treci? SCHWARTZY : Mamelucul si Camila SCHWARTZY : lol SCHWARTZY : asta e primul lucru care mi-a venit in minte Copilul Minune: Pompilia SCHWARTZY : Pompilia si Eustache Copilul Minune: pompiliu si pompilia Copilul Minune: ai citit padurea spanzuratilor?! SCHWARTZY : aha SCHWARTZY : da nu mai stiu bine ce e pe acolo Copilul Minune: no... doesn't matter Copilul Minune: hm Copilul Minune: hai sa gasim ceva nume SCHWARTZY : E, pai Manda si Tanda SCHWARTZY : MC2 Copilul Minune: prea complicat si pt mine SCHWARTZY : hehe SCHWARTZY : ok, ma gandesc io

Ma gandesc la acea zi in care pentru inca o data in cer a fost o liniste deplina... linistea dinaintea plecarii, linistea in care Tatal si-a luat Fiul de mana si l-a condus spre iesire.

Ma intreb oare ce a simtit Dumnezeu Tatal atunci cand trebuia sa-l trimita pe pamant pe Isus? Isi trimise ingerul s-o instiinteze pe Maria, dar oare ce era in inima Lui cand momentul acela venise intr-adevar? Sigurul lui Fiu trimis in mijlocul unei haite de lupi.

Dumnezeu ne iubea si dorea ca noi sa fim rascumparati. Tot ceea ce Isus a facut a fost sa implineasca visul Tatalui sau: “eliberarea oamenilor din robia mortii”. Traind printre noi a ajuns sa ne iubeasca si a facut din visul Tatalui si visul Lui: “... ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor” (Ioan 17:20).

Si ceea ce eu imi doresc este sa fac din visul Lui Dumnezeu si visul meu. Sa-i ajut pe oameni sa gaseasca adevarata cale in viata, sa-i invat ce-nseamna a trai adevarata viata.

alina

A trecut ceva vreme si ma simt dator sa vin cu un update legat de dependenta mea de pornografie - asta pentru ca nu vreau ca acest site sa inregistreze doar plangerile mele, ci si motivele de bucurie.

In ultima perioada, mai precis din noul an, experimentez o noua raportare la toata problema dependentei mai sus amintite. In loc sa ma concentrez pe "nu face, nu privi, nu atinge... etc." am trecut la metoda - "fa, du-te, lupta!". E usor sa faci promisiuni dupa un moment de cadere, cand inima ti-e smerita, cand sufletul ti-e indurerat si te simti un nimic. E usor sa te ridici si sa spui in acele momente: "Pana aici. Destul. De acum inainte ma schimb." Toata problema e ca imediat dupa aceea, nu mai stii incotro sa o apuci. Ce inseamna sa te schimbi? Ce inseamna acel "destul"? O vreme, am crezut ca inseamna sa ma feresc de calculator, sa fiu atent la lucrurile care ma conduc inspre acest pacat si alte multe nu-uri. Partial e adevarat. Interesant insa, batalia nu se castiga la acest nivel, la niveul "nu face", ci la nivelul "birueste raul prin bine.". In momentul cand am realizat acest lucru, am inceput sa-mi umplu timpul cu diverse activitati, hobby-uri si cat mai multe intalniri cu prietenii. Pe nesimtite, lupta mea s-a transformat din a ma feri sa fac raul, in a ma stradui sa fac binele - sper ca in momentul trecerii mele din aceasta lume, sa pot spune aceste cuvinte: "M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa." 2 Timotei 4:7

Fiti binecuvatati. -Dox

"Dupa mine, dragostea crestineasca fata de aproape este un miracol imposibil pe pamant. Hristos a fost Dumnezeu. Adica ceea ce nu suntem noi. Sa presupunem, de pilda, ca eu as avea o suferinta adanca; nimeni altul insa n-o sa-si poata da seama vreodata cat sufar, pentru ca este altul, nu eu, si in afara de asta, foarte rar intalnesti un om care sa admita ca semenul lui poate fi un martir (ca si cum ar fi cine stie ce titlu de noblete!). Si stii de ce nu vrea sa admita? Pentru simplul motiv ca miros urat, sau mutra mea i se pare stupida, ori pentru ca odata, nu mai stiu cand, l-am calcat pe picior. Si apoi, sunt suferinte si suferinte: o suferinta umilitoare si degradanta, cum ar fi, de pilda, foamea, poate mai degraba sa trezeasca mila cuiva; daca insa suferinta mea este de un ordin superior, bunaoara daca, sa zicem, as avea de patimit pentru o idee, prea putini ar fi dispusi sa-i dea crezare decat doar in cazuri extrem de rare, pentru ca, uitandu-se la mine, ar constata ca n-am infatisarea pe care, dupa parerea lor, ar trebui s-o aiba omul sortit sa sufere in numele unei idei. Si asa ajunge ca sa-mi retraga pe loc bunavointa lor, si fii sigur ca n-o fac din rautate, nu, catusi de putin! De aceea, cred eu, cersetorii si, mai ales, boierii scapatati n-ar trebui sa scoata niciodata capul in lume, multumindu-se sa ceara de pomana prin gazete. Teoretic, fireste, poti sa-ti iubesti aproapele, dar numai asa, de la distanta, niciodata insa cand e in preajma ta. Daca totul pe lume s-ar petrece asa ca pe scena, ca intr-un balet, unde milogii apar costumati in zdrente pitoresti de matase si dantele rupte, cersind cu cea mai desavarsita gratie, atunci ai putea cel putin sa-i admiri. Sa-i admiri, insa nu sa-i si iubesti."

-Ivan Karamazov

Dragii mei ...parca pot sa va spun asa desi nu stiu cat de bine va cunosc. Dar parca mi-e atit de firesc sa va spun asa...

In inima unui barbat sunt incrustate, inca de la Facerea lumii, cateva intrebari esentiale care nu pot primi un raspuns curat stand tolanit confortabil in fotoliul din sufragerie cu telecomanda in mana si rontaind seminte: Cine sunt? Din ce stofa sunt croit? Care imi este destinul? Incotro sa ma avant? Expansiunea valorilor occidentale asupra sufletului omului matura sub covor toate posibilele raspunsuri – societatea vrea un barbat-eficient, aseptic, robotizat, iar Biserica isi doreste un barbat-de-treaba, devreme acasa, care nu bea, nu fumeaza, nu injura si se poarta cu copiii ca o mama.

In aceasta carte, superba dar si incomoda si curajoasa, John Eldredge propune o redefinire a masculinitatii din perspectiva Sfintei Scripturi, fiind convins ca in straturile de adancime ale inimii, fiecare barbat adevarat viseaza la o batalie care trebuie castigata, la o aventura care trebuie traita si la o printesa care trebuie salvata. Autorul pledeaza cu o insufletire fermecatoare pentru un safari al inimii, pentru recuperarea unui suflet masculin care sa tanjeasca dupa aventura, pasiune si libertate.

E o carte pe care o recomand cu caldura (cam asa de mare precum e caldura din luna lui Cuptor) atat pentru barbati cat si pentru doamne si domnisoare. Cartea se numeste eu, Barbatul (Wild at Heart) si a aparut la editura Aquaforte.

Peste 226 000 de morti, din 11 tari si inca nu se stie cati disparuti. Aceh: 75% din populatie decedata, 100% cladiri si locuinte distruse.

Nu stiu cat te-ai gandit la ceea ce s-a intamplat in tarile lovite de tsunami. Nu stiu cat te-ai rugat pentru oameni care si-au pierdut intreaga familie si au ramas singuri pe lumea asta, fie ei copii sau oameni adulti. Nu stiu in ce fel te-ai pus la dispozitia lui Dumenzeu sa te foloseasca in imprejurarea aceasta...

Te invit sa te lasi pe tine deoparte pentru cateva ore, o zi, si sa incerci sa fii alaturi de cei care sufera sau pentru care ultima suflare decide daca vor pleca la Domnul sau in iad.

Accepta provocarea mea de a te pune deoparte pentru Dumnezeu azi ca sa te foloseasca pentru altii, care au in Ochii Lui aceeasi valoare cu tine.

Si nu uita, chiar daca te rogi pentru altii, rugaciunea te va schimba pe tine mai intai.

Vin in fata voastra azi cu un alt fel de articol, cu o rugaminte.

Viata noastra atarna de 'un fir de ata' pe care Dumnezeu il dirijeaza. cu totii stim asta. Cand sub ochii nostri cineva drag noua sufera si nu putem face nimic sa-i alinam durerea, sau sa-l salvam, nu putem face altceva decat sa tacem, sa plecam capul si sa speram ca Domnul se va indura. Dar daca Dumnezeu poate fi induplecat de rugaciunile noastre? Daca o actiune de-a noastra in momentele astea poate insemna ceva? Eu nu stiu, dar sunt gata sa incerc.

Sufar. Cineva drag mie si familiei mele este la pragul dintre moarte si viata. Este vorba de un om deosebit, despre care n-o sa va vorbesc mai mult, insa un om care prin bunatatea lui iesita din comun, ne-a facut sa-l iubim poate mai mult decat pe altii. Medicii nu pot face nimic, decat sa astepte. Ce? O minune? Sfarsitul? Nu stim.

Nu suntem disperati, stim ca Dumnezeu e in control, insa ne doare rau. Ce cer de la voi? Cu siguranta ati trecut si voi prin astfel de momente. Stiti cum e. Va cer sa spuneti un amin la rugaciunea mea, atat va cer: 'Doamne, daca se poate, indraznesc sa-Ti cer sa nu-l iei... Daca nu, da putere celor care raman in urma lui.'

Am fost razvratit. Mi-am trait portia de nebunie, am aratat cu degetul catre cer, m-am ascuns in spatele cuvintelor lui Iov sa nu fiu lovit de Dumnezeu si n-am tacut. L-am intrebat de ce m-am nascut. N-am intrebat de ce sunt vinovat, caci stiam. N-am cerut sa fiu nascut, n-am cerut sa traiesc. Dar ma bucur ca sunt si ce mirare ca esti! Am ajuns sa cred, in sfarsit, ca viata este cel mai mare dar primit vreodata. Si nu face doi bani daca nu o dai inapoi celui care ti-a dat-o, ca mai apoi sa valoreze o vesnicie si sa lumineze in prezenta Lui. Pana acolo insa, ma mir cum Dumnezeu isi pune "mintea" cu mine.

L-am acuzat ca nu lucreaza, ca nu face nimic si uite ca face. Uite ca lucreaza. Uite ca, intr-un mod nou pentru mine, incepe sa-mi vorbeasca. Nu, gresesc. Nu-mi vorbeste, imi comunica intr-un mod nou, prin fapte. Cine sunt eu Doamne sa te cobori la mine si sa ma feresti de prostia din mintea mea? Nu sunt eu cel care arunca cu piatra, care bate pironul in mana ta sfanta si nu sunt eu cel care te scuip in fata? Si cu toate astea, nimeni in Universul acesta nu ma iubeste mai mult. Asa este. Viata mea e intre mine si tine. De abia apoi, intre mine si ceilalti. Visez? Ma ridici? Din nou? Ce vrei sa fac?

Tiptil, ma furisez in afara mea, si ma uit inca odata cu acei ochi ai mintii, la ce a fost, la ce e acum, si la ce va fi; si-mi dau seama ca in tot acest timp, tu mi-ai cantat cantecul iubirii dar eu n-am inteles. De fapt tu nu cantai disonant, mie imi lipsea auzul muzical.

Te iubesc.

-Radu

Astazi suntem in concediu. Poate si maine :)

A sesizat cineva cat "spatiu de manevra" aveau Apostolii si primii crestini, contrar spiritului protestant de azi cu Sola Scriptura? Ap. Iuda citeaza din Cartea lui Enoh, Ap. Pavel din povestea iudaica despre Ianes si Iambre si din relatarea privind disputa dintre Arhanghelul Mihail si Satana pentru trupul lui Moise. In vremea aceea nu exista psihoza aceasta cu biblic/nebiblic sau scriptural/nescriptural, care nu este decat o ingustare fortata si neinspirata a campului vizual.

Cum ar fi fost sa se ridice un individ pe acolo prin biserica si sa-i spuna lui Pavel sau lui Iuda sa nu mai duca oamenii in ratacire cu basme babesti si cu traditii "inventate de oameni, adaugate de Biserica cazuta de la credinta si total nebiblice" ?!

Incepand cu timpurile protestante oamenii au inceput sa vada in Sfanta Scriptura un fel de idol tiparit. Biblia s-a transformat in pat al lui Procust, unde tot ce nu apare in foile sale se elimina din start. Este o idolatrie a textului. "Ce spune Biblia?", "Corespunde cu textul?" sunt intrebarile de pe buzele tuturor.

Sa nu intelegem lucrurile gresit. Nimeni nu doreste sa distruga autoritatea Sfintelor Scripturi, insa Cuvantul lui Dumnezeu nu insemneaza doar cuvant tiparit. Scriptura este doar o parte a Revelatiei.

Imi vine sa urlu de durere si sa zbier cat ma tin plamanii. Tocmai am terminat de povestit cu unul dintre bunii mei preteni si imi vine sa sparg ecranul monitorului cu capul si sa arunc tastatura pe fereastra.

Toti stim ca prietenii adevarati nu ne canta in struna tot timpul. Si bine fac. Eu n-am multi prieteni din acestia, dar am vreo cativa. Ei bine, unul dintre ei, in seara asta m-a pus sa fac o promisiune pe care nici in ruptul capului n-as fi facut-o. Este evident ca e in folosul meu si cu toate astea m-am simtit manipulat si fortat sa o fac. De dragul prieteniei dintre noi am promis lucrurile respective si am de gand sa ma tin de cuvnt. In ce consta totusi aceasta forta a prieteniei? Nu suntem rude, nu petrecem foarte mult timp impreuna si cu toate astea, ma simt tintuit de promisiunea facuta. Sa fiu mai exact, am promis, insa nu tot ce s-ar fi asteptat prietenul meu. Desi stiu acum, chiar daca bunul meu prieten s-a suparat pe mine si s-a dus, ca am sa fac exact cum m-a sfatuit.

Ma simt binecuvantat si onorat sa am astfel de prieteni. Stiu ca nu sunt foarte explicit, dar si pentru mine, sunt cam multe lucruri confuze in seara asta... un lucru e clar insa... Ii multumesc lui Dumnezeu pentru prietenii mei.

-Dox

Articolul de azi are sa fie foarte scurt. Sper sa nu treceti peste el fara sa-l bagati in seama doar pentru ca este scurt. Plecati putin mintea si ganditi.

Tot ce am de zis pe ziua de azi este asta: diavolul (sau satan sau dracul, cum vreti sa-i ziceti) exista. si cine nu crede asta, iertati-mi limbajul neacademic, e un mare fraier!

Diavolul nu e doar o legenda, nu e doar o poveste de speriat copii ori spusa de babele batrane. E la fel de prezent precum aerul pe care-l respiram. Diavolul face (inca) legea pe pamantul asta. Si de multe ori isi face de cap. Cu consimtamantul si binecuvantarea noastra - ma urasc pentru treaba asta!

Cascati ochii!

In seara asta am vrut sa scriu cu totul altceva. Dar evenimentele din viata mea ma forteaza sa abordez subiectul acesta. Este vorba de modul personal, si subiliniez, modul PERSONAL si cu totul MISTERIOS in care Creatorul Universului se apropie de fiecare dintre noi. Eu trec printr-o faza delicata a vietii mele, care nu este legata insa de chestiunile pe care le-am amintit in alte randuri. Spuneam cu ceva zile in urma, de modul nebunesc in care trebuie sa te increzi in Dumnezeu.

Ei bine, zilele astea am ajuns la capatul puterilor. Simteam ca nici macar stupid si prost nu mai pot fii. Am ajuns la ultima picatura de credinta, ultima suflare de crestinism si eram pe punctul de a intoarce definitiv spatele unui Dumnezeu care tace si nu face nimic. Si bang! Ma trezesc cu reactii neasteptate de la persoane pe care nu le mai credeam in stare de asa ceva! Mai mult, toata perspectiva mea asupra vietii capata o noua culoare... incep sa prind iar viata, sa vad lumina de la capatul tuneluilui. Intrebari la care cautam raspuns luni de zile mi s-au clarificat intr-o seara, intr-o discutie aparent banala. Am simtit cu toata fiinta mea gingasia cu care acest Dumnezeu maret s-a aplecat inca odata asupra mea, m-a mangaiat si mi-a deschis ochii. Ma simt din nou important in ochii Lui. Stiu ca n-am nici un drept - ma bucur doar de ce mi se da si merg inainte.

Pacat ca nu va pot spune mai clar, dar si asa este suficient. Azi, intr-un amarat de colt din lumea asta, Dumnezeu a facut o minune. Si minunea asta, e viata mea.

-Dox

Era o noapte destul de rece de octombrie. Lucram. Si am avut o oferta de lucru in plus fata de ceea ce faceam in fiecare zi. Aveam de descarcat 2 vagoane de griu, in gara. Se facuse seara, si a fost prima seara in care eram afara, de obicei la ora aia era apelul, atunci eram afara, aproape liber, descarcam griu dintr-un vagon cfr, cu sacul, imi vedeam balconul apartamentului de acolo, tentatia era mare, as fi putut sa plec pur si simplu, chiar daca de fapt nu aveam unde sa ma duc, chiar daca nu ma astepta (pe mine) nimeni acolo. Iubeam, atunci, (si poate mai iubesc si acum la fel, poate...), si as fi putut sa plec, sa vin, sa dovedesc astfel, absurd, masura iubirii mele.

De multe ori am retrait sentimentul acela, de acum 10 ani, cind eram inchis, si descarcam griu, era frig, imi vedeam casa, si puteam fizic sa ma duc acolo, chiar daca inutil, prosteste, si pentru putin timp...

E iarna din nou, cobor sa-mi iau tigari, locuiesc intr-un oras mare, si ma simt din nou la fel de singur, de fara loc, vad ferestre luminate, e cald acolo, si cred ca e dragoste, e "acasa" pentru ei, si eu ma plimb pe o strada pustie, sau plina de oameni, dar la fel de pustie, si imi amintesc de vremea cind aveam un om alaturi de care ma simteam "acasa" indiferent unde ma aflam fizic...

Iti multumesc, iubita mea, pentru amintirile din care ma hranesc inca...

Sambata seara am fost la film - avanpremiera la Alexandru cel Mare. Am ramas impresionat nu neaparat de pelicula care dupa umila mea parere a fost SUPERB realizata, si interpretarea lui Farell exceptionala, ci mai degraba de figura lui Alexandru care nu mi-a fost foarte familiara pana acum. M-a impresionat determinarea cu care acest gigant al istoriei si-a urmarit visul in viata. Stia, simtea, mama lui ii tot baga in cap ca este un om special si se pare ca Alexandru chiar a fost un om exceptional. La 30 de ani sa fi cuceritorul lumii e ceva, nu?

Ce ma frapeaza pe mine la majoritatea personajele mari din istorie, in cazul de fata Alexandru cel Mare, este felul in care acestia au ajuns mari. Alexandru a fost suficient de incapatanat si de credincios "chemarii" sale incat a ajuns acolo unde nimeni inaintea lui nu a reusit sa ajunga. Cu sabia, curajul si ambitia sa de cuceritor a ajuns stapanul lumii cunoscute de atunci.

In contrast, il vad pe Iisus, prezentand o imagine de cuceritor total opusa lui Alexandru. Alexandru a cucerit teritorii cu sabia, pe cand Iisus a cucerit inimi prin moartea sa. La moartea lui Alexandru regatul lui s-a impartit intre cei 4 generali ai lui, pe cand de la moartea lui Hristos, regatul Lui a inceput sa creasca si sa umple pamantul.

Ma uit cand la unul, cand la celalalt si stau in cumpana. Imi doresc si uneori visez cu ochii deschisi la celebritate, la faima, la putere, la bani. Dar imi aduc aminte de satisfactiile pe care le-am avut lucrand cu copii de la Herald, de minunile traite in taberele cu adolescentii, de bucatile de cer pe care le-am vazut in vietile prietenilor mei, si ma gandesc ce sa aleg pe mai departe. E foarte ispititor sa te legi de tarana. Insa tot ce e legat de pamant are nefericitul dar de a aduce tristete, frustrare si neimplinire. In plus, nu poti alege decat una dintre variante - fie calea lui Hristos cu tot ce implica ea, fie calea lumii cu beneficiile si blestemele ei.

Acum, punand in cumpana cele de mai sus, balanta mea trage mai tare catre calea lui Hristos. Tare mi-ar placea ca la capatul vietii mele, sa-mi dau seama ca am ales aceasta cale in fiecare zi.

-Dox

Aveam un prieten scriitor, exegetul lui Rebreanu, laureat al Academiei Romane. Imi povestea (dealtfel fascinant) despre tineretea sa, si despre felul cum observa lumea de la fereastra mansardei in care locuia in centrul Bucurestiului. Femeile merg drept, pe cai clare si bine definite, barbatii emigreaza fara a-si pastra drumul... Mult mai tirziu citeam: "barbatii vad obiecte acolo unde femeile vad relatiile dintre obiecte" Sau: "traim intr-o lume a barbatilor, condusa de femei", poate un adevar pe care ne rusinam adeseori sa-l acceptam. Speculatie: femeia are acces la fortele creatoare, si nu e adevarat ca noi alegem, noi putem sa ne batem (primitiv), sa vinam, dar vinatul are ca scop ultim hranirea unei femei... Circula un banc (aproape prost) cu Dumnezeu care-i zicea Evei: te cred ca te-ai plictisit, sa fii atit de mult timp singura, inteleg, dar nu mai am material sa fac decit o singura fiinta, e urita, mindra, te va insela, te va minti, dar pur si simplu nu mai pot face altceva. Si tocmai datorita mindriei sale, te rog sa nu ii spui niciodata ca tu ai fost prima creata. Lasa asta sa fie un secret intre noi... Stii, ca intre noi femeile... Nu am vre-o femeie in minte cind scriu toate astea, sunt singur de mult timp, si, "poate ca merit" ma gindesc la femeie in general, ca definitie, ca stare de fapt, ca si constanta determinanta a lumii de azi... Ne mintim ades ca suntem vinatorii, dar reprezentam un vinator vinat, de fapt noi cedam, (in afara cazurilor de forta, si forta se manifesta cind ratiunea nu mai are nici un cuvint de zis), muschii, spre deosebire de creier, sint organe care se dezvolta prin exercitiu, si ma intorc, sau mai bine zis ajung la locul din care am pornit (banda lui MOEBIUS), la cuvintul (ca si idee creatoare primordiala, caci "la inceput a fost cuvintul..."), la ideea, la definitia iubirii... Pentru ca pentru noi barbatii vinatori ai lumii asteia, mai devreme sau mai tirziu, determinanta esentiala este iubirea, si iubirea noastra se indreapta, mai devreme sau mai tirziu catre o femeie...

-Mihai

Tot ceea ce voi scrie mai jos a fost generat de un film cu numele "Extreme Days" pe care de multa vreme vreau sa-l vad dar intotdeauna m-a oprit un lucru. Nu stiu de unde am prins ideea, dar tot timpul aveam impresia ca in rolul principal joaca Clint Eastwood. Intr-un final, adica in seara asta, dupa ce am epuizat "stocul" de filme primit in dar de la un prieten, m-am pus si m-am uitat la film. Baiete, asta a fost un film de film! Coloana sonora: Toby Mac, Tait, Pax 217, Skillet, Blindside, Audio Adrenaline - ca sa numesc numai cativa "grei" care se canta in background-ul peliculei. Actiune de actiune si posibilitati cum numai in America mai gasesti. Plajele numai bune de surf din California, zapada cum numai in California poti gasi, si toate excelente, ca si in California. :) In timip ce ma uitam la film simteam cum viza de pe pasaportul meu incepe sa joace nerabdatoare. Imi tot da ghes un glas: "lasa-o-n colo de luna mai" - du-te ia-ti bilet si fuga fuguta in California, ACUM!

Eh, nici nu are rost sa compari viata reala cu fantasticul ce se perinda pe ecranul dell-ului meu! Ce se compara cu viata reala? Vorba unuia... nimic nu bate viata adevarata! Si asa si este. Greutati de greutati, bariere de bariere dar si cand apuci la un pic de distractie - pacat sa nu o faci "lata". In poza de mai sus, domnul Santiago conduce un 4x4 prin padurile din jurul Clujului... Viata de viata nu? Si cand mai pui ca eu eram agatat de roata de rezerva din spatele masinii! Ce mai, distractie de distractie!

Mai greu e insa cu momentele in care 4x4 nu mai trage si raman doi cai amarati sa traga caruta care de abia se mai misca. Momente in care cerul parca se uneste cu orizontul si opreste tot aerul si parca te sufoci. Clipe in care tavanul e asa de aproape ca devi claustrofob. Si scoti incet capul de pe gaura in care ai reusit sa scapi dupa cine stie ce cutremur interior, privesti spre lumina si zambesti ca un copil prost - dar te uiti in sus si zambesti. Asa nebuneste. Pur si simplu ca un nebun. Te uiti spre cer, de unde aparent a pornit dezastrul si zambesti plin de incredere si spui: Tatal meu ma iubeste. Dumnezeu e tatal meu. Si iti repeti in minte binecuvantatele cuvinte ale Mantuitorului: "Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri. Dacă n'ar fi aşa, v'aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi." (Evanghelia dupa Ioan 14:1-3)

Inchei amalgamul asta de ganduri despre viata la extrem cu cuvintele care incheie "Extreme Days": "Când Dumnezeu îti pune în cale greutati, nu te feri. S-ar putea sã ratezi ceva frumos."

-DoX

Exista momente cand spui stop si vrei sa o iei de la capat. Realizezi curand, ca de fapt, de momente ca acestea au parte doar altii. Tu niciodata. Tu te reintorci mereu si mereu, iar si iar, la aceasi balaceala in noroiul dulce si caldut al vietii tale. Disperat si inghitind in sec, nu-ti mai ramane decat sa astepti pana data viitoare cand, din nou, vei spune stop si vei dori sa o iei de la capat.

In ultima instanta, cred ca totul se reduce la modul in care pricepem urmatoarele cuvinte: Sadrac, Mesac si Abed-Nego au raspuns imparatului Nebucadnetar: „Noi n-avem nevoie sa-ti raspundem la cele de mai sus. Iata, Dumnezeul nostru, caruia ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului din aur pe care l-ai inaltat!”.

"Doamne, eu stiu asa de bine ca tu poti sa-mi schimbi viata, stiu ca tu poti sa reconstruiesti tot ce am daramat eu. Tu poti face orice!". Toata viata mi-am petrecut-o in spatele acestor randuri. Si mereu ma reintorceam in mocirla incalzita cu atata grija de satan - ca sa-mi fie bine si ca nu cumva sa ma mai bata rebele ganduri de plecare de acolo. In opinia mea, majoritatea crestinilor din ziua de astazi isi traiesc viata cu o astfel de filosofie in minte: "Doamne, tu esti glorios, puternic, dragoste, tu poti sa faci ce vrei pe pamantul asta. Stiu ca ma poti salva si pe mine. Glorie tie! Amin."

Si stau asa in fund, pentru ca in genunchi nu am invatat niciodata cu adevarat sa stau, intrebator si nedumerit: "Oare asta insemna viata biruitoare de crestin? Sa ma ridic doar ca sa am de unde cadea iar? Sa ma indrept doar ca satan sa imi mai traga un sut in posterior si sa ma incovoaie, amintindu-mi ironic, ca am un Dumnezeu care poate." Asta sa fie adevarul descoperit de cei morti in arenele romane sau in inchisorile comuniste? Pentru asta au murit? Daca da, atunci Nietzsche avea dreptate: "Dumnezeu a murit!"

Din fericire, acum cateva mii de ani, trei tineri evrei au socotit ca credinta in El Elyon nu se poate rezuma la atat. Si ne-au oferit o pilda - ca credinta adevarat nu doar se afirma, ea se asuma, indiferent de riscuri si indiferent cat de nebuneasca ar parea. Teama mea cea mai mare, care ma oprea sa fac pasul spre asumarea credintei, era acea ca imediat asumata credinta, trebuiau asumate si anumite riscuri: "Da, stiu ca Dumnezeu ma va izbavi... dar daca nu o va face? Cum ramane cu credinta mea?" In prostia mea omeneasca, incurcam credinta mea, cu dorintele mele. Faptul ca Dumnezeu nu lucreaza conform dorintelor mele nu trebuie sa afecteze cu nimic credinta mea in El. "Cum ramane cu credinta mea?" era de fapt "Hei, Doamne, cum ramane cu dorintele mele, cu planurile mele. Am o viata care trebuie traita!"

De azi inainte nu mai cred ca Dumnezeu poate sa-mi schimbe viata. Stiu ca mi-o schimba. Si chiar daca uneori lucrurile vor parea ca nu au nici in clin nici in maneca cu mana izbavitoarea a Lui Dumnezeu, voi continua sa cred ca Dumnezeu imi schimba viata. Exista momente cand spui stop si vrei sa o iei de la capat. He he he, deja am luat-o de la capat!

p.s. Ii multumesc lui dox pentru pilda de rabdare care e pentru mine - nu stiu incotro te indruma Domnul, insa puterea de a supravietui pana acum a venit doar de la El. Puterea de a izbandi in ciuda tuturor piedicilor vine tot de la El. Pentru ca El nu e doar un Dumnezeu care poate face minuni, ci Unul care face minuni.

'Domnul meu, Tu cel care ai creat tot ce exista prin Cuvantul Tau, Tu cel care le tii pe toate in Mana Ta, Tu cel care dai si care iei, Tu cel care dai credinta si ai fost cu personajele Scripturii, esti si cu mine. Nu indraznesc sa cuprind cu mintea, si nici nu as putea de fapt, Marimea Ta, Atotputernicia Ta. Si totusi, Tu esti cu mine. Chiar daca muntii se vor muta si dealurile se vor clatina, dragostea Ta nu se va muta de la mine si pacea Ta ma va inconjura. Asta e ceea ce imi da speranta ca anul care imi sta in fata nu inseamna teama, confuzie, durere, ci inseamna un an in care ma voi spijini pe Tine. Aceasta imi este dorinta: sa Te caut in fiecare zi din anul care imi sta inainte, sa imi pun timp deoparte zilnic ca sa Te cunosc si ca Tu sa ma transformi dupa vointa Ta. Anii trecuti, aveam o lista cu asteptari si dorinte, anul acesta vreau un singur lucru: sa raman cu Tine si sa cresc in cunoasterea Ta. Stiu ca nimic altceva nu imi va folosi mai mult si stiu ca doar aceasta ma va tine sa nu cad. Esti Minunea mea si Cel care-mi aduce bucuria cea mai mare, si asta pentru ca pot sa pasesc pe ape fara sa ma scufund, daca sunt cu Tine. Esti Minunea mea pentru ca pot avea pace si sufletul nu-mi este zbuciumat. Esti Minunea mea pentru ca toate aceste lucruri Tu le pui in inima mea si Tu le implinesti. Esti Minunea mea pentru ca imi oferi eternitatea alaturi de Tine.'

Am stat mult pe ganduri daca sa postez sau nu cele de mai sus, si asta pentru ca e vorba de o rugaciune personala. Se spune ca cel mai bine cunosti un om daca il auzi rugandu-se. Stau vulnerabila in fata voastra. Si e ok. Imi doresc si pentru voi ceea ce am trait eu cand am scris toate astea azi. Domnul cu voi, cu mintea si inima voastra in anul care ne sta inainte.

M-am gandit multa vreme...oare de ce am vrut sa-L urmez pe Cristos, in primul rand? Recunosc: am cautat mai intai imparatia Lui ca sa primesc toate celelalte lucruri pe deasupra. L-am iubit ca sa am binecuvantarea si protectia Lui. Am facut ce mi-a cerut ca sa am toate beneficiile incepand cu cele materiale.

Primul gand pe care l-am avut cand am realizat motivatiile mele a fost sa fug, sa ma opresc din a-L urma, sa nu mai caut imparatia Lui sau sa-i cer aceste lucruri fiind sincera in sfarsit. Imi doresc tot ce este mai frumos, placut si de de dorit pe lumea asta, asta e purul adevar. Adevarul acesta insa pe deoparte ma smereste si pe de alta ma intristeaza foarte mult. Ma smereste atat de mult pentru ca am crezut pana nu de mult ca sunt deasupra lucrurilor, ca nu am nevoie de ceea ce are de oferit lumea pentru a fi fericita, ca Dumnezeu imi este de ajuns.

Si ma intristeaza pentru ca am realizat ca a-L urma pe Cristos inseamna de fapt renuntare la tot ce are lumea de oferit, la bucuriile ei, la beneficiile materiale, la binecuvantare, la protectie, la orice lucru, la viata, in ultima instanta. A-L urma pe Cristos inseamna de fapt despartire de confortul, placerea, siguranta pe care ti le ofera lumea asta si pornirea spre Dincolo, spre Tara Promisa intr-o calatorie riscanta.

Despartirea asta este atat de dureroasa, atat de plina de suferinta.

Chiar imi doresc sa-L urmez pe El in conditiile astea? Primul raspuns care imi vine in minte cand ma trezesc dimineata din pat este NU. Totusi ma urmareste un gand: poate ca lumea asta chiar daca aparent este atat de promitatoare de placeri, in realitate, poate ca e plina de dezamagire. Iar urmarea lui Cristos chiar daca pare atat de plina de suferinta, poate ca este plina de sens, speranta si bucurie in realitate.

Nu stiu... dar, daca L-as urma pe Cristos, poate ca as face-o altfel de cum am facut-o pana acum.

-Anca

Nu m-am putut rabda sa nu vin cu o completare la mesajul anterior - N-as vrea sa pierd clipa si sa nu astern in scris, cred, de data asta, cel mai mult pentru mine, dorintele mele pentru 2005.

Imi doresc sa mananc ca sa traiesc nu sa traiesc ca sa mananc, vreau sa am o mai mare placere in a da decat in a primi, imi doresc sa fac orice lucru bun care il pot face fara sa uit insa ca lucrurile importante au prioritate fata de cele urgente. Vreau sa pot spune la ficare capat de zi ca si Iov: "Am facut un legămÎnt cu ochii mei, şi nu mi-am oprit privirile asupra unei fecioare". Imi doresc sa urmez cuvintele inteleptului Solomon care zice: "Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. "

Va doresc si voua un an plin de impliniri si multa, multa apropiere de Dumnezeu.

Cu mult drag, Radu (aka DoX).