In fata ferestrei mele este un copac. Mi-e tare drag copacul asta, e mai prapadit el, un simplu corcodush, dar frunzele lui cad ultimele si apar primele.

Iarna insa este cel mai greu anotimp pentru mine si copacul meu. Iarna, mama natura il dezbraca iar vecinii mei isi asuma rolul ei. Asa ca inainte de Craciun, copacul meu era impodobit cu un badog gol de bere si pungi de tot felul. Am tot incercat sa imi perfectionez abilitatile de aruncatoare cu prashtia (sau cel putin sa ma initiez in aceasta arta), n-am avut nici un rezultat. Am ajuns deci sa accept faptul ca pomul meu va imbraca tot felul de ciudatenii si ca doar timpul si legea gravitatiei isi vor face cu adevarat efectele. In ajun de Craciun “i-a crescut”o uriasa frunza de varza murata. Dar ieri, analizindu-mi copacul am observat cu stupoare ca de data asta i-a crescut....un prezervativ.

Am stat naucita si m-am uitat indelung, am vorbit putin singura si apoi cu un efort de vointa mi-am desprins ochii de pe noua gaselnita a pomului meu. Urmatoarele senzatii au fost de-a dreptul covirsitoare - “nu e drept, spunea ceva in mintea mea, atitia ani singura, cuminte asteptind un barbat care nu se mai hotaraste sa apara si
pierzind cea mai frumoasa experienta umana – aceea de a deveni una cu jumatarea ta si tot ce deriva de acolo... sentimentul apartenentei, al daruirii totale, chestii din astea, stiti voi....

Simteam ca ma otravesc din cap pina in picioare. Dupa ce a trecut “valul” mi-am amintit ce spunea cineva intelept, cum ca relatia intima este doar un semn care arata spre Dumnezeu, un semn care imi masoara si imi arata de fapt adincimea tinjirii mele si totodata imi aminteste ca nu exista nimeni in lumea asta care sa o poata satisface cu adevarat, ca aceasta tinjire este dupa singurul care iubeste in mod perfect sufletul meu, singurul care a acceptat sa devina vulnerabil pina intr-acolo incit sa moara gol pe o cruce, El si doar El poate implini aceasta nevoie total. Am inteles ca pina cind El nu va deveni iubitul sufletului meu, nu doar Domnul, Prietenul, Mintuitorul meu, ci si Iubitul meu, caruia ii dau si pasiunea mea, orice barbat care va veni in viata mea va fi zdrobit de asteptarile mele.

Acum invat sa imi redirectionez pasiunea, dar tot mai sper ca intr-o zi, dupa ce voi fi invatat lectia dragostei lui Cristos, sa il intilnesc si pe acela... stiti voi.

Fine