Ma gandeam azi cat de mult mi-as dori sa pot sa depozitez nu cuvinte sau idei, ci o stare intreaga - amalgamul ala de sentimente, idei, pace, neliniste, incredere, intrebari, din nou pace, dragoste, multa dragoste - sa o stochez, zic, in memoria altcuiva. Ca atunci cand uit sau sunt convinsa sa uit sau vreau sa uit, sa ma pot intoarce la persona-purtator si sa imi aduc aminte de tot si sa nu mai vreau putin, ci sa vreau sa traiesc tot timpul intens, la limita, langa inima Lui.

Cea mai mare minciuna a diavolului nu este sa ne manipuleze sa facem ceva ce nu e dupa voia lui Dumnezeu, ci planul cu adevarat malefic este sa ne convinga psihicul sa gaseasca explicatii interioare care sa motiveze alegerile. Ajungi sa crezi ceea ce faci. Devi ceea ce faci. E un drum invers de la fapte la esenta. Drumul lui Dumnezeu este de la “omul ascuns al inimii” la manifestarile exterioare ale schimbarii launtrice reale. O convertire bazata pe decizii de a nu mai gresi, de a fi mai bun, de a trai cum trebuie este o utopie. Intr-adevar un pom rau nu poate da roada buna si unul bun in nici un caz roade rele. Dar pentru asta trebuie sa-l lasi sa ajunga acolo, la esenta. Si nu te baza pe faptul ca El stie totul, ca doar cum s-ar putea altfel. Poate ca trebuie sa le afli si tu.

Daca esti un om foarte sincer cu tine insuti atunci toata treaba cu uitatul inauntrul sufletului te ajuta sa-ti vezi toate prefigurarile din perspective Lui. Si multi nu faca asta pentru ca stiu ca Lui nu-I place deloc ce vede acolo. Daca esti un om care obisnuiesti sa-ti rezolvi problemele “singur/a cu Dumnezeu” atunci e cazul sa si marturisesti altcuiva despre lucrurile din tine. Sintagma de mai sus nu e decat o acoperire pentru frica ta de parerea crtica a oamenilor si neincrederea in dragostea prietenilor ca vor sta langa tine chiar daca descopera ca nu esti perfect/a. Daca esti un om care isi vorbeste problemele fara nici o treaba fata de cine prinde atunci e cazul sa taci in fata Lui si sa-L astepti sa-ti raspunda la nerostitele tale intrebari.
Daca emotiile inseamna o lume intreaga pentru tine si nu vrei decat „mai mult din atingerea Ta, Doamne”, „sa te simt mai mult”, sa fiu mai aproape de Tine” si sa te dea peste cap cu manifestarile Lui sensibile, atunci opreste-te din a cersi mangaieri si cauta sa-L cunosti, sa-L intelegi cu mintea pentru ca este o persoana, nu un tonomat de senzatii. Daca logica te-a condus la El si stii atat de multe si ai putea sa explici ore intregi despre mecanismele credintei, atunci trebuie sa incepi sa te rogi sa-I simti inima si sa incepi sa ti-o redescoperi pe a ta. Sufla mai intai praful. Asta ajuta.