Daca nu ai bani, iti faci prieteni care sa te asculte cand ai nevoie sa vorbesti. Daca ai ceva bani si citesti constant avantaje sau tabu: te duci la psiholog, el trebuie sa te asculte plus ca o sa-ti verse si niste solutii decente si mai stiintifice asa. Daca ai ceva bani si preferinte spirituale angajezi temporar unul din urmatoarele personaje fantastice: un guru, o vrajitoare, un mentor, un intelept, o ghicitoare sau un pastor.

Daca ai foarte multi bani: scri o carte.
Astept acum, dupa ce am citit cartea “Singur sub dus” a lui Dan Chisu (care pute de originalitate, trebuie sa recunosc! ) ca ar trebui sa primesc un cec pentru timpul pe care l-am investit ca sa ascult povestea trista a vietii lui, pt faptul ca l-am lasat sa ma invadeze cu detaliile si nume de iubite si descrierea amanuntita a experientelor care i-au marcat experienta omului asta si a gandurilor si a franturilor de ganduri si a picaturilor de neurotransmitatori care ar fi putut sa devina ganduri din creierul lui Dan Chisu. Iar eu nu sunt prietena lui Dan Chisu! Nici mama lui Dan Chisu. Nici macar cunostinta lui Dan Chisu. Drept urmare imi verific casuta postala zilnic sa vad cand apare dovada imbogatirii contului meu cu contravaloarea a 5 sau 6 ore de atenta concentrare asupra subiectului… macar de ar fi asa… asupra omului Dan Chisu.
Acum, probabil ca dansul, sau bine zis Dani (pentru ca acum ca ii cunosc viata pot sa-l tutui si sa-l alint fara nici o jena) s-a gandit ca a platit deja pentru timpul si atentia celor care i-au citit marturisirile presarand cartea cu motivatoare detalii intime spre perverse din interactiunile lui cu galeata de femei ce i-au populat/poluat viata. Ei bine, voyerista din mine nici n-a miscat. Regret.