Ma uit cu speranta catre cer. Imi era dor de aer curat si de albastrul nesfarsit care sa-mi copleseasca spiritul. Trag cu putere aer in piept si zambesc relaxat. E atat de frumos afara. Ma bucur ca am iesit dintre betoane si ca pasesc pe iarba care inca n-a inverzit de tot. E atat de moale, atat de imbietoare. Urc incet spre culmea dealului si vreau sa trec de creasta, sa las in spatele meu orasul plin de blocuri cenusii. Ma uit cu nesat si incerc sa sorb cu privirea fiecare pata de verdeata... pasarile canta atat de frumos! Cativa nori se aduna intr-un colt de orizont dar se despart repede, mustrati parca de privirile mele insistente. Dar oare ce-o fii acolo? Ma opresc si privesc fascinat o pasare de marime mijlocie care se joaca in pamantul uscat de la poalele unui copac. "Extraordinar", imi spun, si imi vin in minte cuvintele Mantuitorului: "Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuş Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sînteţi voi cu mult mai de preţ decît ele?"

Ma uit in jur si vad crestini ducand-o greu, ii vad aplecati de spate de atata munca, ii vad stand la cozi, batrani, uscati, cu nimic diferiti de ceilalti. E atat de usor sa judeci din exterior. Chiar si viata ta o poti judeca din exterior... E atat de usor sa uti, sa intorci spatele unor experiente extraordinare... Cu toate astea, daca privesti vietile crestinilor, te izbeste atitudinea, gandirea, speranta, dragostea, puterea si influenta pe care o au. Lucrurile pe care le poti evalua sunt doar cele pe care le poti cuantifica. Atata boala, atatia bani, atatea kilograme de cartof. Cum masori insa dragostea cuiva? Cum masori speranta, bucuria, puterea sau inima libera? Cum masori cugetul curat?

Credinta se leaga de lucrurile nevazute ochilor nostri, dar vai, atat de vizibile sufletului nostru. Am impresia ca am dat de un margaritar. E vorba despre ochii mintii si ai sufletuli. Cand ii tii inchisi, realitatea din jur se distorsioneaza, pentru ca, realitatea nu e doar ce percepem prin simturile noastre ci si acele bucati de rai si iad ce ne inconjoara in fiecare zi.

Iti multumesc Doamne, ca in sfarsit, incep sa vad dincolo de particulele materiei, cu acei ochi fantastici, ai credintei!

-Dox