Mi-a spus Domnul meu ca trebuie sa iert si sa o iau de la capat...mi-a spus Domnul meu ca toate lucrurile sunt trecatoare ...chiar si suferinta,chiar si durerea. Dar chiar daca e Domnul meu langa mine,chiar daca e Tata langa mine am nevoie de cineva ...cineva care sa fie in stare sa ma inteleaga si sa ma accepte asa cum sunt...se pare ca toti fug de responsabilitatea unei relatii adevarate,reale...cred ca am uitat ce inseamna cuvantul prieten.

Credeam ca suferinta e ceva care o sa vina la batranete...credeam ca oamenii sunt in strafundul lor buni dar de fapt sunt rai.

Scriam acum cateva luni undeva asa: "Cred ca ma cunosc destul pe mine insami ...pana peste cateva luni cand nu voi mai fiu eu, voi fi alta persoana, cu mai multe probleme, cu o minte mai matura, mai luminata...nu cred ca vreau sa ajung acolo...nu vreau sa ajung o persoana mai rea ci una mai buna...stiu ca se poate dar e greu."

Si iata ca acum dupa aproape 5 luni am ajuns acolo unde nu voiam sa ajung...inima mi-a fost ocupata cu altceva decat cu relatia mea cu Dumnezeu. Imi pare rau ca mi-am pierdut timpul cu nimicuri....

Totul e trecator...

Iarta-ma ca te-am facut sa suferi...

- Camelia