Stau si citesc cu uimire un email despre grozaviile din vestul tarii si inima mea este indurereata de suferintele pe care le indura acesti oameni. Nici nu vreau sa-mi inchipui ca as putea fii in situatia celor din judetele Timis, Arad, Bihor, Caras-Severin, Suceava, Mehedinti si Hunedoara.

Acelasi email se continua cu o intrebare: "Ce vrea D-zeu sa ne arate prin acest lucru?" si autorul incepe o argumentare cu versete Bilbice, si da in sus si in jos cu "aratarea puterii lui Dumnezeu", sau cu "pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu". Nu zic nu, poate e si una si cealalta, dar cu siguranta nu suntem noi cei care sa dam asemenea verdicte si cu siguranta nu judecati si explicatii asteapta Dumnezeu de la noi ci mai degraba compasiune. De ce ne roade atat de mult sa avem dreptate? Sau de ce ne mananca atat de mult in adancul inimii noastre sa "le arate Dumnezeu" cine este si ca nu-i de joaca cu El? Oameni buni! Iisus a plans. A plans pentru Ierusalim, a plans pentru prietenii lui, si sigur a plans si pentru noi de multe ori. Haideti sa lasam la oparte foamea asta nepotolita de a explica tot ce se intampla si sa ne pese cu adevarat de oamenii pentru care insusi Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, a venit pe pamant si a murit ca "oricine crede in El sa aiba viata vesnica".

V-as fi recunoscator, daca impreuna, in loc de comentarii la acest articolas sa inaltam o rugaciune pentru sinistratii din tara noastra, si mai mult, sa ne deschidem ochii - cine stie cate fapte bune a pregatit Dumnezeu pentru noi astazi.

Doamne ajuta-i si ajuta-ne si pe noi.

-Dox