In seara asta trebuia sa scriu un mic 'speech' despre Dumnezeu ca si sursa a vietii. Atunci cand am acceptat sarcina, credeam ca o sa fie o placere si o incantare sa gandesc si sa scriu pe tema asta. Ma vad acum nevoit sa recunosc ca nu e deloc asa. Si ceea ce parea la inceput a fi o incantare, se dovedeste a fi un chin. Nu poti vorbi despre Sursa vietii, daca viata ta nu e inundata pana la ultima ta fibra de Viata de sus. Pot debita filozofii care de care mai alese si mai inteligente, care sa va puna pe spate, dar ce folos? Cuvintele nu-si au rostul, daca nu-s impregnate cu Viata si daca in spatele lor nu sta Puterea de sus. In seara asta am inteles mai bine ca niciodata ce inseamna Dumnezeu, Sursa vietii. Si nu printr-o coplesitoare revarsare a harului si a dumnezeirii asupra mea, ci prin absenta totala a bucuriei din sufletul meu si a cuvintelor din mintea mea.