Am bucuria de a te saluta cu „Hristos s-a înălţat”. Un salut plin de frumuseţe, de profunzime, dar şi plin de prospeţime! Totuşi nu m-aş opri aici, ci aş continua spunând „şi înălţat să fie în inimile noastre”. Mă bucur că ai ales să respiri prospeţimea lui împreună cu mine... Şi, uite, eu mi-am zis că ar merita să mai facem un popas în goana noastră şi, astfel, să medităm sub semnul sărbătorii la... înălţare. Aşa că uite, prinde-mă de mână şi vom coborî în cămăruţa inimii mele, ş-om sta de vorbă, împreună, la gura sobei, chiar daca suntem în mijlocul verii...

Şi ca-n mai toate poveştile... am să încep şi eu cu.. a fost cândva, pe la un început de săptămână, când Isus, înviat fiind, şi-a reîntâlnit prietenii. Dacă vei privi cu atenţie printre cei 11... mă vei zări. Da, abia acum mă voi prezenta. Numele meu este Toma. Şi sunt cel mai necredincios dintre toţi. Ştii, tocmai degetul meu a atins rănile mâinilor Lui, coasta Lui. Nu, n-am putut să cred că e viu. Dar acum cred... Mă simt vinovat de necredinţa mea... Dar ştii, în ciuda necredinţei mele, Isus mă iubeşte şi asta îmi dă curaj să merg mai departe, învăţând, luând aminte.