La nastere, majoritatea copiilor plang. De frica. Mediul in jurul lor este in ochii lor, ostil, plin de necunoscute, temperatura e mult mai scazuta decat erau ei obisnuiti si toate simturile lor comunica creierului ca sunt intr-un mediu necunoscut. De ce plange copilul? De frica! Chiar daca il asteapta imbratisarea mamei, si puterea ocrotitoare a tatalui.

In prima zi de scoala, majoritatea copiilor sunt speriati. La fel a doua zi, prima saptamana, prima luna... Le este frica de necunoscut. Unii ascund mai bine frica asta, altii scapa de ea, altii n-o pot ascunde.

In perioada adolescentei, tinerii fac cele mai multe alegeri din cauza fricii. Asta nu inseamna ca dupa ce cresc nu mai fac alegeri din cauza asta, ci pentru ca perioada adolescentei este una plina de trairi intense si viata se desfasoara cu o viteaza ametitoare. Tinerii isi schimba gusturile sau prietenii si cedeaza la presiunea anturajului doar de frica sa nu isi piarda prietenii. Sa nu-si piarda siguranta. Se agata unii de ceilalti, emotional in primul rand, de frica sa nu ramana singuri. Frica asta se amplifica in timp, odata cu prima despartire si primul prieten care iti intoarce spatele.