Discutam azi cu cineva care s-a (re)convertit la Crestinism, dupa o perioada in care a lasat credinta la oparte, si-a parasit familia (sotia si doi copii) si si-a luat lumea-n cap. Imi povestea cum, intr-un mod miraculos, Dumnezeu i-a raspuns la intrebari si l-a ajutat sa ia hotararea de a se intoarce la familia lui si de a-si face ordine in viata. Inainte fusese baptist, acum merge cu famila lui la o biserica carismatica. Toate bune si frumoase pana cand ajungem la punctul biserica si mod de inchinare, si "biserica noastra e asa", "ceilalti fac asa, dar noi altfel", "ei pe colo, noi pe dincolo"... Drept sa va spun, ma uitam la el si nu-mi venea sa cred urechilor. Pai dom'le, te scoate Dumnezeu intr-un mod miraculos dintr-o chestie, si tu vii mai pe urma si spui ca El nu poate face cutare sau cutare lucru doar din pricina ca tie ti se pre ca nu e bine? Pai sa ti se deschida Biblia "la intamplare" si sa-ti vorbeasca EXACT, da EXACT la problema ta, nu e ... a... incredibil? Si poate pentru unii... a... inaceptabil?

Stiti de ce m-am saturat eu in ultima vreme? De dispute de genul: "Biserica noastra e asa si e cea mai buna" - a se citi printre randuri CALEA. Pai mai, in definitiv si la urma urmei, toti crestini se straduie sau ar trebui sa se straduie sa transmita lumii, vestea buna ca Iisus Hristos, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, a trait, a murit si apoi a inviat si acum ne pregateste si noua un loc in Imparatia Lui. Pai mai fratilor, de ce atata suparare ca unul alege o biserica CRESTINA, iar celalalt alta biserica CRESTINA? Si uite asa, in loc ca lumea sa se bucure ca "inca un suflet" a ajuns sa cunoasca vestea buna, se tot ciondranesc intre ei despre cine are dreptate in doctrina cutare sau cutare. De parca Dumnezeu n-ar fi in stare sa lucreze in mai multe feluri decat ne-am imagina noi. S-avem pardon. Poate face magarul sa vorbeasca si sa se foloseasca de un amart de animal, dar dupa unii, nu poate lucra prin oameni care se inchina diferit de noi. :P

Gata, nu ma mai agit. Mi-ar placea insa sa vad ca nu ne mai opintim atat in felurile diferite in care lucreaza Dumnezeu si ca nu na mai agatam atat de etichetele noastre confesionale si nu-l mai "limitam" pe Dumnezeu la o patratica imaginara existenta doar in capul si crezul nostru. Dumnezeu e mare, e infinit si la fel e si lucrarea pe care o face: complexa, uneori de neinteles si de cele mai multe ori invizibila pentru ochii nostri. De ce oare?