Week-endul asta am fost cu niste prieteni in Padis unde am vazut locuri absolut superbe. Ne-am pornit sambata dimineata am urcat pe munte, si am tot urcat. Ne-am oprit sa facem poze, sa ne minunam de privelistea impresionanta si tot umbland pe cararile muntelui, ne-a prins seara, mai apoi noaptea. Drumul de intoarcere trecea printr-o padure si singura noastra sursa de lumina au fost laternele pe care le aveam fiecare. Stiam ca trebuie sa urmarim un cerc pe copac, dar am urmarit cercul gresit, asa ca, in plina noapte, noi rataceam prin padure cautand drumul bun. Pana la urma istoria noastra se termina cu happy end - ajungem la masina, montam corturile, bem un ceai cald si ne culcam.

In momentele de orbecaiala prin padure ma gandeam cat de asemanatoare a fost calatoria noastra cu viata fiecaruia dintre noi. Uneori, semnele sunt atat de evidente! Calea e atat de bine marcata! Alteori, se lasa noaptea, reperele dispar si nu te mai poti baza decat pe lumina pe care o ai tu si prietenii tai. Oriunde te-ai afla , insa, adu-ti aminte cum aratau semnele pe care le stiai. Adu-ti aminte ca nu esti singur si ca Dumnezeu intotdeauna iti pune semne pe cale. Uneori sunt mai vizibile, alteori trebuie sa le cauti si, uneori, daca dai frunzele la oparte, poti avea surpriza sa gasesti o piatra insemnata exact cu semnul pe care-l cauti.

Va doresc o saptamana in care ochii sa va ajute in a descoperii semnele Lui pe drumul vostru.