[More:]

Aş vrea să-ţi mai dăruiesc acel „covor roşu” pe care-l port în suflet şi pe care las să păşească doar cei pe care-i preţuiesc nespus de mult. Hai, îndrăzneşte! Nu trebuie nici măcar să-ţi dezlegi încălţămintea. Pe acesta l-am ţesut din pânzele sufletului doar pentru tine.
Ş-acum că ai coborât în cămăruţa sufletului.. priveşte acolo, în colţ. E un cufăr unde am adunat rugăciunile mele rostite pentru tine şi toate gândurile mele de bine în care să te regăseşti. Sper ca toate să primească răspuns într-o zi. Vei şti când vei deveni cel mai fericit om de pe pământ.

Voi mai fi „aici” doar pentru o vreme. Dacă nu te voi mai vedea vreodată uite, îţi las zâmbetul meu. Să-l împarţi celor din jur cu credincioşie. Iar dacă ar fi să-ţi mai las ceva… ar fi bunătatea mea cu care să ai putere să ierţi orice om, orice cuvânt, orice faptă.

Dar mai mult decât toate ţi-L las pe Hristos al meu. Dacă vei sta aproape de El te va învăţa şi-ţi va dărui mult mai mult decât toate aceste lucruri (parcă prea sărace pe cât aş vrea să-ţi dăruiesc).

Iar dacă îţi vei aminti de mine, asta să te facă de fiecare dată măcar… să zâmbeşti şi să te gândeşti că sunt undeva prin primele rânduri din corul „copiilor îngeraşi”, dând slavă lui Dumnezeu. În dreapta mea voi ţine „ocupat” pentru tine. Să nu uiţi că te aştept…

Cu reverenţe,
Norrisor