Vin in fata voastra azi cu un alt fel de articol, cu o rugaminte.

Viata noastra atarna de 'un fir de ata' pe care Dumnezeu il dirijeaza. cu totii stim asta. Cand sub ochii nostri cineva drag noua sufera si nu putem face nimic sa-i alinam durerea, sau sa-l salvam, nu putem face altceva decat sa tacem, sa plecam capul si sa speram ca Domnul se va indura. Dar daca Dumnezeu poate fi induplecat de rugaciunile noastre? Daca o actiune de-a noastra in momentele astea poate insemna ceva? Eu nu stiu, dar sunt gata sa incerc.

Sufar. Cineva drag mie si familiei mele este la pragul dintre moarte si viata. Este vorba de un om deosebit, despre care n-o sa va vorbesc mai mult, insa un om care prin bunatatea lui iesita din comun, ne-a facut sa-l iubim poate mai mult decat pe altii. Medicii nu pot face nimic, decat sa astepte. Ce? O minune? Sfarsitul? Nu stim.

Nu suntem disperati, stim ca Dumnezeu e in control, insa ne doare rau. Ce cer de la voi? Cu siguranta ati trecut si voi prin astfel de momente. Stiti cum e. Va cer sa spuneti un amin la rugaciunea mea, atat va cer: 'Doamne, daca se poate, indraznesc sa-Ti cer sa nu-l iei... Daca nu, da putere celor care raman in urma lui.'

Am fost razvratit. Mi-am trait portia de nebunie, am aratat cu degetul catre cer, m-am ascuns in spatele cuvintelor lui Iov sa nu fiu lovit de Dumnezeu si n-am tacut. L-am intrebat de ce m-am nascut. N-am intrebat de ce sunt vinovat, caci stiam. N-am cerut sa fiu nascut, n-am cerut sa traiesc. Dar ma bucur ca sunt si ce mirare ca esti! Am ajuns sa cred, in sfarsit, ca viata este cel mai mare dar primit vreodata. Si nu face doi bani daca nu o dai inapoi celui care ti-a dat-o, ca mai apoi sa valoreze o vesnicie si sa lumineze in prezenta Lui. Pana acolo insa, ma mir cum Dumnezeu isi pune "mintea" cu mine.

L-am acuzat ca nu lucreaza, ca nu face nimic si uite ca face. Uite ca lucreaza. Uite ca, intr-un mod nou pentru mine, incepe sa-mi vorbeasca. Nu, gresesc. Nu-mi vorbeste, imi comunica intr-un mod nou, prin fapte. Cine sunt eu Doamne sa te cobori la mine si sa ma feresti de prostia din mintea mea? Nu sunt eu cel care arunca cu piatra, care bate pironul in mana ta sfanta si nu sunt eu cel care te scuip in fata? Si cu toate astea, nimeni in Universul acesta nu ma iubeste mai mult. Asa este. Viata mea e intre mine si tine. De abia apoi, intre mine si ceilalti. Visez? Ma ridici? Din nou? Ce vrei sa fac?

Tiptil, ma furisez in afara mea, si ma uit inca odata cu acei ochi ai mintii, la ce a fost, la ce e acum, si la ce va fi; si-mi dau seama ca in tot acest timp, tu mi-ai cantat cantecul iubirii dar eu n-am inteles. De fapt tu nu cantai disonant, mie imi lipsea auzul muzical.

Te iubesc.

-Radu