Din seria fricilor obsedante face parte si aceasta frica de a fi respins. Probabil genealogic la barbati, ma gandesc ca se afla agatata pe undeva pe cromozomul nostru determinant.

M-am nascut cu o spaima ingrozitoare de fete si am fost intotdeuna invidios pe tupeisti. Nu una, ci mai multe femei m-au intrebat, retoric zic eu, daca mi-e frica de ele. Era asa de evident? Nu ca as fi incercat sa ascund, dar chiar asa?

Daca stau insa sa ma gandesc, a fost si frica asta buna la ceva... In adolescenta mi-a tinut mainile departe de zonele moi ale fetelor, mi-a tinut buzele virgine pana hat, in facultate cand am avut si eu o prietena serioasa; m-a invatat sa respect fetele si mai apoi femeile... mi-a educat si intensifica fiorul descoperirii, asa cum a fost lasat, dupa casatorie...

Pana la urma e bine sa te temi de femei si sa le abordezi cu retinere... ca ele sunt asa de fascinante ca nu stii cand ai putea sa te indragostesti din nou. Bine ar fi sa va reindragostiti si voi mereu si mereu de aceeasi, asa cum mi se intampla mie.

AD