Saptamana trecuta am avut, cred, cel mai ciudat vis pe care l-am avut vreodata. Acesta e visul... :

Stateam de povesti cu un tanar, pe care eu incercam sa il conving de niste adevaruri, incercam sa il readuc cu fata spre Dumnezeu. Era un ateu hotarat. Toata discutia se purta in niste parametrii foarte destinsi, amandoi fiind convinsi de calea aleasa de fiecare, nu era nici un pic de inversunare desi eu imi doream din tot sufletul sa il aduc de partea Buna, iar el avea o atitudine atat de relaxata incat parca simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare privindu-i in ochi siguranta... Partea cea mai ciudata a visului e faptul ca acest tanar ,pe care nu il cunosteam si pe care nu il cunosc nici in viata reala, imi contraargumenteaza cu fapte, ganduri din viata mea personala, din viata mea intima, relatand lucruri, fapte, pe care le stiam doar eu sau un grup restrans de oameni. Asa sentiment de dezgolire si rusine nu am avut niciodata in viata mea nici in stare de somn nici treaz...

Visul se termina brusc odata cu alarma mea de la telefon. Ora 6 dimineata ma surprinde in fund in varful patului, tulburat, cu pulsul ridicat si intrebandu-ma "... ce a fost asta? ce fel de vis e asta? ...".Intr-o maniera nostima aproape ca ma enervam eu pe mine ca in loc sa visez ceva frumos si linistit sa ma pot trezi odihnit visezi aiureli si ma trezesc de parca 10 oameni au framantat aluat pe spatele si pe capul meu toata noaptea.