Uneori lucrurile se misca atat de incet si timpul parca sta in loc. Sunt atat de obisnuit sa dau click si instantaneu sa vad pe ecran pagina de pe web pe care vreau s-o accesez sau sa apas pe buton si liftul sa vina imediat. Toate lucrurile din lumea asta, care cica ne ajuta in ceea ce facem, telefonul mobil, internetul, masina si toate gadget-urile care ne fac viata mai usoara, ne imprima un ritm atat de alert, incat, daca trebuie sa astept dupa cineva la lift incep sa dau din picior si sa ma uit pe pereti, uneori chiar nervos. Ce sa mai vorbesc de momentele in care astept troleul si nu vine cu zecile de minute!

Cand e vorba de lucrurile spirituale sau cand te indrepti catre o tinta pe care ti-ai propus-o in viata, lucrurile merg de obicei cu incetinitorul fata de viata noastra "reala". De doua mii de ani, Iisus tot vine pe nori in slava, si de cand sunt mic, am invatat ca el trebuie sa vina, ca e chiar la usa, dar vedeti voi, e asa de greu sa-l astepti pregatit, cand zi dupa zi, saptamana dupa saptamana. Uneori ma uit spre cer si ma gandesc ca putina vreme pentru Dumnezeu inseamna mii de ani pentru om, dar parca tot nu-mi vine inima la loc.

Da-mi rabdare, Doamne, cand lumea mea se prabuseste, cand imi curg lacrimile, cand sunt paralizat de frica, cand norii negrii imi intuneca cerul vietii, cand nu mai gasesc motive sa traiesc, cand sunt plin de indoieli, cand soarele refuza sa straluceasca, cand cerurile varsa ploi, cand imi inchid ochii cu durere, cand ma plec pe genunchi sa ma rog si incerc sa-mi regasesc calea.