Citeam zilele astea cartea autobiografica a lui Hillary Clinton. Intotdeauna mi-a placut sa citesc memorii sau autobiografii, pentru ca spre deosebire de alte carti, astea sunt cat de cat reale, sunt experiente traite din care pot invata multe lucruri. Unul din lucrurile pe care le spunea H.C. era ca, la un moment dat a fost sfatuita, pe cand era studenta la Yale, ca e mai sanatos sa faci o prima impresie indoielnica, cu alte cuvinte, omul din fata ta sa te subaprecieze la prima vedere… Intrebare pentru voi? Cam cat de important este aspectul exterior, imaginea pe care o afisezi?
Adevarul e, ca daca te opresti putin sa analizazi in jurul tau , de la oameni la evenimente, toate au intr-un fel sau altul legatura cu imaginea. “Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi”, auzim de multe ori spus. E adevarat, insa judecam cu totii dupa ceea ce vedem.
Oameni care au parut deosebiti, cu daruri speciale, acum ne pot aparea intr-o alta fata, pe care noi n-o banuiam. Pana unde merg aparentele? Cat de buni actori sunt oamenii in viata de zi cu zi?
Daca e ceva ce apreciez mult, este omul deschis, sincer si care spune ce gandeste si actioneaza fara sa joace teatru. Imi doresc sa fiu un astfel de om si fac tot ce-mi sta in putinta sa fiu asa… Desi mi se spune ca par cu ‘nasul pe sus’ si mai rece, aparentele astea inseala J bineinteles.

Roze