Plimbându-mă printre copaci, admirând creaţia divină, zăresc pe Creator.
Tupilit după un trunchi de copac căzut îl privesc. Oare ce face?
Pământ. Ţărână adunată laolaltă sub un copac. Dumnezeu priveşte cu interes grămada.
Deodată, se priveşte pe Sine, apoi lungeşte movila de ţărână.
Suflare. Se apleacă peste alungitură şi suflă. A încremenit creaţia.
Suflare Divină peste tărână moartă?
Noroiul se mişcă, se ridică.
Tremur. Oare trebuie să mă închin?
Acolo în arătarea aceea este viaţă din Viaţă!
... Creatorul s-a retras.
Creatura uimită se dezmeticeşte.
Mă zăreşte. Vine spre mine. Zâmbeşte.
Întind mâna, mă prezint.
Îmi spune simplu: Adam.
.....
Mă întreb dacă a zis cineva omului
că e ... ţărână.

Meo