Stau asa singur in camera intunecata din cauza unei perdele care opreste lumina sa intre. Imi vine in minte un gand ciudat si totodata foarte frumos... oare am si eu o asemenea peredea care ma opreste sa privesc cerul? Apoi ma gandesc cate as putea sa invat de la tot ce ma inconjoara, chiar si de la niste simple animale... imi dau seama ca pot invata de la orice ma inconjoara, ma enervez si rup perdeaua care opreste lumina. Lumina ce intra in ‘camera sufletului’ pentru a-mi descoperi si a ma invata lucruri noi din tot ce ma inconjoara! Eliberat de perdea ma uit pe geam cum intra lumina in camera, uimit de cerul viu colorat si de perfectiunea creatiei lui Dumneze. O umbra imi atrage atentia de la cerul minunat, este umbra unei simple pasari de la care invata sa nu umblu pe jos ca nu cumva sa ma “loveasca” vreo masina sau un copil ci sa zbor tot timpul inspre cer, sa tintesc in sus. Imi arata ca tot ce este frumos vine de acolo de sus si acolo exista tot ce este frumos. Ma gandesc ce lectie importanta imi da un simplu cal. Mi-am adus aminte ca am vazut un cal alunecandu-i piciorul si cazand pe genunghi, nici nu am apucat sa clipesc ca imediat l-am vazut ridicat. Imi vine un gand in minte, cata putere are calul acela, nu ii place sa stea cazut ci doreste sa stea in picioare sa lupte in continuare cu greutatea pe care o are de purtat. Dar noua ne este asa greu sa spunem un simplu DA , din inima si sa il acceptam pe Isus in inima, stiind ca noi nu mai trebuie sa purtam greutatea fiindca El o poarta si tot El ne ridica cand suntem cazuti, nu ne lasa acolo. Si totusi e trist ca omul, creatia divina isi pune perdea pe fereastra sufletului . Omule, da perdeaua jos, lasa lumina divina sa-ti umple sufletul si vei vedea cum sufletul ti se va deschide asemeni florii in fata soarelui.

fost_Or|g|naL