Existam, dar refuzam sa traim… Suntem... insa refuzam sa devenim… Stim, insa refuzam sa cunoastem… Auzim, insa refuzam sa ascultam. Fredonam... insa refuzam sa cantam…
Daca maine as muri… as regreta ca:
… in fiecare dimineata, ce incepusem sa o consider monotona si cu aceleasi nuante, nu am tras draperia sa ating razele soarelui ce anuntau inca o noua zi. … ca nu am vrut sa-mi inalt ochii si sa vad ca cerul fie innorat, fie senin, imi ofera un zambet, iar stelele ce nu se vedeau, dansau in spatele norilor, pentru ca pana si ele stiu ca exista si au de ce trai.
...ca nu am avut curajul si nici curiozitatea sa incerc sa zdrobesc stralucirea soarelui, cautandu-I privirea , lasandu-mi lacrimile sa cada pe fata insa vesela si plina de surasuri...
…ca incetasem sa-mi pictez zilele… pentru ca de fapt uitasem paleta de culori undeva prafuita si lasata intr-un cufar plin cu alte lucruri... uitasem sa-mi pictez zilele pt ca de fapt uitasem cum arata curcubeul.
...ca nu am deschis fereastra, sau daca am deschis-o am plecat din camera... pierzand tot misterul astfel.
…ca am uitat sa-mi odihnesc privirea in frunzele aurii de toamna si strafulgerate de lumina soarelui ce rasarea sau apunea, macar o data sa le zaresc si sa-mi doresc ca si eu sa fiu strabatuta de lumina divina, si eu ca si ele cand sunt purtata de vant... sa-mi pastrez lumina datoare de viata… insa nu m-am uitat …m’am uitat insa la ceea ce sufletul obosise sa surprinda… viata lipsita de frumusete

[...]