M-am gandit mult si nu am stiut daca e bine sa spun povestea mea... Dar apoi m-am gandit ca Dumnezeu oricum m-a iertat si poate ajuta pe cineva in felul acesta...

Am un lucru de spus: Nu va credeti puternici!

Nu credeti ca puteti merge in anumite locuri si puteti fii diferiti sau puteti fii un exemplu... pt ca la un moment dat devine un obicei sa faci lucrurile care le fac cei din jurul tau. Nu mai ai putere sa spui "nu", cobori si te afunzi tot mai mult in pacat si in ceea ce iti ofera lumea aceasta... si ajungi sa zici ca Dumnezeu a gresit si ca pacatul e dulce si in lumea asta e adevarata distractie la petreceri cu alcool, cu sex si tot felul de pacate. La un moment dat ajungi sa vrei sa spui: 'gata!' Uneori reusesti, alteori nu... esti plin de rusine si de scarba fata de tine si nu crezi ca mai exista iertare... dar totusi Dumnezeu iarta, uita si sterge totul, tu insa nu poti uita! Ajungi la un moment in care te ierti, dar nu poti uita nicicum trecutul tau! Dumezeu iarta, dar natura nu iarta si efectele pacatului isi pun amprenta asupra intregii tale vieti! Si atunci ce e de facut? Poti doar spera ca vei ajunge candva acolo sus cand vei uita tot si vei fi pe deplin fericit... Dar de ce sa traiesti o viata chinuita? De ce sa traiesti cu amintiri dureroase? Mai bine spui NU de la inceput! Inlatura pacatul din fasa, pentru ca, consecintele sunt usturatoare!!!!!!!!!!!!!!!

Adela