Baiatul struni calul si-l forta sa se opreasca. Fugea deja de cateva zile si era mai mult ca sigur ca i-au pierdut urma. Descaleca obosit, dete drumul capastrului si se sprijini cu spatele de un copac impunator. Era o iarna intarziata dar inca mai putea zari urme razlete de iarba verde. Isi stranse gluga pe el, se uita la cal si ofta.

Ii reveneau in minte, franturi de conversatii, imagini, amintiri vesele si triste - toate se ingramadeau si-i furau clipa de liniste atat de mult dorita.

-Am schimbat doar decorul, isi spuse trist. Sunt acelasi eu, fara doar si poate, cu aceleasi boale si obiceiuri. Isi aminti cum statuse la rascruce, cum alesese drumul din stanga, cum se intalnise cu acei monstri ingrozitori, cum scapase, cum stapanul trimise o solie de pace, cum fugise din calea lor, cum se intalnise cu vrajitorul, cum a incercat sa se sinucida... Isi pipai sabia si stranse mai bine cingatoarea de piele care o tinea stransa de talia lui. Isi iubea acum viata si nu vroia s-o mai piarda.

Era insa un dezertor. Se ascundea ziua si calatorea noaptea, dar s-a saturat. De intors nu se mai putea intoarce. Nu mai credea in lupta pe care o avea de dus. Oare stapanul il va ierta? “Of, ce gand stupid!” Scrasni din dinti si se ridica in picioare. Armasarul tresari si isi intoarse capul catre calaret.

Oricum, nu mai gasea nici o logica in existenta lui de fugar. Dar nici intr-o posibila intoarcere nu credea. Isi traia zilele de pe-o zi pe alta si spera ca intr-o zi sa vada, undeva, un mesaj de pace, de iertare si sa poata sa-si regaseasca viata.

Fluiera calul, se aseza in sa, mangaie armasarul si-l struni cu blandete catre cararuie. Era unul din putinii lui prieteni, un biet animal fara grai, dar cu ochi atat de blanzi...

...

Batranul se trezi din vis, brusc, fixandu-si ochii pe tavanul bogat decorat. Se pierdea in detaliile tapetului pe care se miscau in voie elefanti bogat imbracati, printi si printese, alaiuri fermecate, zane si feti frumosi... Se aseza in capul oaselor, trase de clopotel si ceru un ceai. Verde. Zambi aducandu-si aminte de visul din care tocmai se trezise. Erau de fapt amintiri de pe vremea in care era un fugar. Le retraia apraope noapte de noapte. Si visul lui se oprea intotdeauna in acelasi loc.

Acum, un om liber, ajuns la o varsta respectabila, avea casa lui, servitori, domenii si prieteni, dar era singur si fara dragoste.

- Oare ce s-ar fi intamplat daca m-as fi intors atunci?