In seara asta am avut realmente o revelatie. Am inteles care e rolul meu ca cetatean in Imparatia lui Dumnezeu. Si am mai inteles, in sfarsit, de ce Cristos intarzie asa de mult, disperant de-a dreptul as cuteza sa spun, de ce intarzie deci, sa-si instaureze pe deplin Imparatia lui vesnica. Nu am sa incerc sa va explic ce si cum pentru ca ne-ar lua prea mult timp. Am sa va dau doar doua citate si am sa va las voua sarcina dulce si placuta de a trage concluziile.

Will Durant in Caesar and Christ: A History of Roman Civiliza­tion and of Christianity from their beginnings to A.D. 325 scrie urmatoarele:
Nu cred sa existe vreo drama mai mare decat privelistea catorva crestini, dispretuiti si asupriti de un sir intreg de imparati, indurand toate incercarile cu o tenacitate extraordinara, multiplicandu-se fara mare zarva, aducand ordine acolo unde dusmanii lor starneau haos, luptand impotriva sabiei cu Cuvantul si impotriva cruzimii cu speranta, invingand in cele din urma, cel mai puternic stat care a existat vreodata pe suprafata pamantului. Caesar si Cristos s-au intalnit in arena. Cristos a invins.