Cat de usor poti spune un "Te iubesc". Pentru unii dintre noi e usor chiar sa facem poezii, sa scriem cuvinte frumos lucrate, sa construim fraze zemoase, sa alaturam vorbelor noastre priviri convingatoare, strangeri de mana si alte accesorii care sa convinga oarecum persoana opusa ca spunem adevarul.

Ma uit la modul in care am folosit eu "Te iubesc" de-a lungul timpului. De cele mai multe ori spuneam asta doar ca sa-mi asigur un "Si eu te iubesc", si tanjeam dupa orice semn vizibil de admiratie, apreciere si afectiune. Cine nu vrea sa se stie iubit? Cine nu vrea siguranta dragostei?

Cu toate astea, in dragoste nu exista constrangeri. Dragostea e libertatea pe care ti-o dai de buna voie celuilalt. Iubirea implica responsabilitate si incredere. Iubirea inseamna sa-l eliberezi pe celalalt din chingile generate de frica de singuratate, sa-l lasi liber si sa crezi in intoarcerea lui de buna voie. Atunci nu mai esti al tau, esti al celuilalt. Este aceea unitate care trece dincolo de logica, legatura care nu poate fi franta decat prin moarte.

Si cu toate astea, ma uit in jur si vad "iubiri" destramate, casatorii sparte, oameni care convietuiesc impreuna dar sufletele lor sunt separate. Ma vad pe mine cautand o iubire pierduta. Caut ceva ce nu mai exista in mine si nici in celalalt.

Cum gasesti ceva ce nu exista? Cum invii un mort?

eAgle