In seara asta am vrut sa scriu cu totul altceva. Dar evenimentele din viata mea ma forteaza sa abordez subiectul acesta. Este vorba de modul personal, si subiliniez, modul PERSONAL si cu totul MISTERIOS in care Creatorul Universului se apropie de fiecare dintre noi. Eu trec printr-o faza delicata a vietii mele, care nu este legata insa de chestiunile pe care le-am amintit in alte randuri. Spuneam cu ceva zile in urma, de modul nebunesc in care trebuie sa te increzi in Dumnezeu.

Ei bine, zilele astea am ajuns la capatul puterilor. Simteam ca nici macar stupid si prost nu mai pot fii. Am ajuns la ultima picatura de credinta, ultima suflare de crestinism si eram pe punctul de a intoarce definitiv spatele unui Dumnezeu care tace si nu face nimic. Si bang! Ma trezesc cu reactii neasteptate de la persoane pe care nu le mai credeam in stare de asa ceva! Mai mult, toata perspectiva mea asupra vietii capata o noua culoare... incep sa prind iar viata, sa vad lumina de la capatul tuneluilui. Intrebari la care cautam raspuns luni de zile mi s-au clarificat intr-o seara, intr-o discutie aparent banala. Am simtit cu toata fiinta mea gingasia cu care acest Dumnezeu maret s-a aplecat inca odata asupra mea, m-a mangaiat si mi-a deschis ochii. Ma simt din nou important in ochii Lui. Stiu ca n-am nici un drept - ma bucur doar de ce mi se da si merg inainte.

Pacat ca nu va pot spune mai clar, dar si asa este suficient. Azi, intr-un amarat de colt din lumea asta, Dumnezeu a facut o minune. Si minunea asta, e viata mea.

eagle