Si intrebi "De ce Doamne?" Peretii iti dau acelasi raspuns, raspuns de care te-ai saturat.

Traim intr-o lume a raspunsurilor si a intrebarilor. (?)

Cauti printre lacrimi un raspuns la scopul existentei tale, si te lovesti de mai multe intrebari. Si pe zi ce trece "marea" ta de intrebari creste, si tu, neputincios, mai adaugi o intrebare...

Se gaseste cate un "istet" cu raspunsuri... Dar raspunsurile lui sunt ale lui... si nu ti se potrivesc tie. (?)

Dumnezeu. El este raspunsul tau, chiar daca nu L-ai inteles inca.

"Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava, in veci."

Nu e gresit sa plangi, sa te intrebi De ce? Fie ca lacrimile tale sa cada pe un pamant uscat si sa-l vindece. Si Dumnezeu...

Dumnezeu mantuieste. Asta e, daca vrei, "meseria" Lui, din Genesa pana in Apocalipsa cu asta se ocupa, sa vindece bolile noastre, mantuiasca ce era pierdut.