Brusc ma trezesc dimineatza si imi dau seama ca a mai inceput o zi.. o noua aventura pe axa timpului.. care se prelungeste in fiecare clipa tot mai mult si tinde spre infinit.. Cateodata nu-mi dau seama cat de important este timpul pe care il pierd in nestire.. si cat de mult voi suferi cand voi privi inapoi.. si imi voi da seama ca as fi putut face asa de multe lucruri.. folositoare in primul rand celor din jurul meu si apoi si mie.. Sunt constienta ca .. fiecare clipa trecuta nu se va mai intoarce niciodata .. nu am sa mai primesc o a doua sansa.. Acest gand ma termina,.. ma sfasie din carne .. simt cum sangerez.. iar hemoragia nu poate fi oprita cu nici un chip..

Ma intreb...
Viatza.. ce-i viatza? ce-i viatza mea?..se spune ca este asa de scurta incat trebuie sa o traiesti din plin, fara nici un regret.. implinandu-ti toate dorintele si poftele.. dar cum poti face asta cand esti inconjurat numai de compromisuri, regrete, rautate si ura.. cand incerci sa semeni dragoste si iubirea imprastiata se transforma automat in ura, invidie.. dar ce este cu adevarat viatza.. asta nici eu nu va pot raspunde.. unghiul din care privesc acum este asa de intunecat.. e asa de intuneric locul in care ma aflu incat nici nu pot pasi, nu pot spune nici un cuvant de teama sa nu cad si sa ma lovesc, de frica de a nu spune lucruri pe care am sa le regret atunci cand am sa ies din cosmarul in care ma aflu si in ungherul bine ascuns in care nici un strop de lumina nu patrunde...

Este frig [curentii de aer se misca.. producand zgomote asurzitoare, infricosatoare care-mi dau senzatia ca traiesc intr-un adevarat iad.. ].. se aud pasi.. parca nu sunt singura si totusi.. ma simt atat de singura.. simt ca tot ceea ce am facut pana acum.. s-a spulberat.. ca toate zambetele mele.. au fost false.. ca buna dispozitie insamantata in inima mea a palit, iar energia acumulata si redistribuita si pentru zile mai grele.. a disparut dintr-o data.. sunt fara vlaga .. sunt asa de mica si neinsemnata.. [...]