Uite ce am primit azi pe adresa noastra de email: Buna ziua Numele meu e X-ulescu si va scriu pentru a-mi exprima bucuria ca v-am descoperit. Ce suflete frumoase aveti. Ati putut sa va detasati asa de radical de lumea reala? Felicitari! Va citesc oridecate ori pot si tot de atatea ori sunt incantat. Va multumesc. X-ulescu

Crezi ori nu crezi, pe mine ma intristeaza acest email. De ce? Pai uite cum sta treaba.

Am pornit acum vreo 9 luni (nu-mi vine sa cred ca a trecut asa de mult timp - am numarat si renumarat pe degete lunile ca sa ma asigur ca sunt chiar 9), am pornit asadar acest blog cu dorinta de a face o diferenta in peisajul 'internetic' romanesc. Vroiam sa aducem la cunostinta celor ce vroiau sa ne bage in seama, ca nu toti romanii fac parte din generatia pro(***). Ca exista oameni cu un sistem de valori diferit. Ca unii inca cred in acel Dumnezeu El Elyon, atat de demodat in zilele noastre. Si am considerat ca nimic nu poate scoate mai bine in evidenta aceste dorinte ale noastre, decat zbaterile noastre de zi cu zi - crestinismul trait nu doar la umbra marilor sucese, ci si pe culmile disperarii. Ne-am scos bucati din viata, si uneori din inima, le-am adus aici si apoi ne-am bucurat sau intristat impreuna cu tine.

Se pare ca undeva pe drum ceva s-a dereglat. Pentru simplu motiv ca...

Eu nu ma caiesc, c-am adunati in suflet si noroi- dar ma gandesc la tine. Cu gheare de lumina o dimineata-ti va ucide-odata visul, ca sufletul mi-asa curat, cum gandul tau il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plange mult atunci ori vei ierta? Vei plange mult ori vei zambi de razele acelei dimineti, in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta: "Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?" Lucian Blaga, Vei plange mult ori vei zambi?

Suntem tovarasi tai de drum. Ne bucuram ataaaaaaaaat de mult ca-ti suntem de folos pe cale, dar nu uita ca, si noi cautam, la fel ca tine, urmele pe care sa calcam.