Pentru mine, poezia lui Blaga e un fel de linie trasata pe o banda a lui Moebius (detalii). Oricat as incerca sa 'scap' de ea, o regasesc iar si iar in fiecare colt al vietii mele. Uneori vine sa pun gaz pe focul inimii, alteori doar sa-mi adape melancolia si nostalgiile. Uneori ma ajuta sa iubesc mai mult pe cineva, alteori, egoiste, poeziile lui Blaga se prezinta singure, doritoare de a fi admirate, iubite.

Acum e momentul in care iubesc... poeziile lui Blaga. Si nimic altceva :P Asa ca intre primele trei articole 'muzica magica' 1, 2, 3 si asta, ce-l de-al patrulea, singura legatura e iubirea, Blaga si eu. Ea a plecat sa caute vantul care sa-i rascoleasca parul.

Dorul

Setos iti beau mireasma si-ti cuprind obrajii cu palmele-amandouă, cum cuprinzi in suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi in ochi cum stam. Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!" Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi pribeag pe-un alt pamant.

Femeie, ce mare porti in inima si cine esti? Mai canta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea - vesnicii.