Vine o vreme cand copacii parca nu mai vor sa stea vertical. Cad spre pamant cu lasitate si nepasare, tragand in calea lor dupa ei alti tineri copaci ce abia mijesc in desisul padurii. Si dupa ce au sarutat pamantul cu fruntea raman asa tacuti si se umplu de muschi si de trecerea vremii. Timpul trece urat peste ei... se spune ca imbatranesc inainte de vreme si putrezesc. Nu mai reusesti sa le deslusesti varsta pentru ca cercurile vietii le devin una cu pamantul. La ce mai poate fi bun un copac cazut... Daca il descoperi din timp e bun de foc. Dupa o vreme insa se transforma in seva pentru muschi, loc de sezut pentru trecatori sau adapost pentru aminale mici.

Spre deosebire de un copac cazut, un copac taiat are istorie, o istorie vizibila in cercurile sale. Spre deosebire de un copac cazut, un copac taiat nu cade sub propria lui greutate mancat fiind dinspre interior. Spre deosebire de un copac cazut, un copac taiat are sansa la nobilitate... poate invata sa cante ca un instrument muzical, sa taca asemenea unei statui sau sa faca riduri sub dalta maestrului, asemenea unei sculpturi.

Cel ce stie numarul firelor de par de pe capul neplesuv, al astrelor de pe cer, al firelor de nisip de pe malul marii, Acela da har copacului sa ramana in picioare sau permite sa cada la pamant ridicand spre cer un nor de praf.