Sunetul imi patrunse pana sub piele si misca universul pe care il intalnise acolo pana la furtunaÂ… groaznica furtuna. Iesi apoi aici, sa poata fi simtit in realitatea cu acele doar trei stupide dimensiuni: in realitatea mea, aparu pe obraji-mi umezi acum, ii undasera lacrimile nejustificsate.

Plang... de ce? De la zgomotul pe care il auzisem de atatea ori inainte. Ce avea acesta? In final nu era nimic altceva decat un alt pahar care lovise taramul piciorului meu. Erau doar cioburi... de ce ma sperie? Nu am vrut nici macar sa privesc in jos.

Dar stiu de ce:

Ma uitasem mult la acel pahar in ultimele zile. Imi parea dragutz la inceput... gura lui rotunda si perfecta in ochii mei luase forma unui zambet larg, cat se poate de larg, acel zambet pe care eu nu il invatasem niciodata.

Negocierea inseamna compromis. Consens inseamna, evident, a avea un sens comun. Nu cred ca vrei acelasi sens cu cel rau. El stie foarte bine unde se indreapta. Atunci de ce sa stai la palavre cu el. Doar n-o sa-l convertesti :)

Problema lui Adam si a Evei era ca dadeau tarcoale subiectului. Voiau ceva mai mult decat o simpla porunca. Voiau un compromis, sau poate doreau argumente pentru ceea ce ardea in inima lor sa faca. Inima omului e nespus de inselatoare si deznadajduit de rea.

Ca principiu, pur si simplu nu te pui la discutat cu "sarpele." Argumentele lui nu stau in picioare din punct de vedere al vesniciei. Nu de-a geaba i se zice "sarpelui" si "tatal minciunii." Solutia? Fugi... cat Te tine. Daca Iosif ar fi stat la povesti cu nevasta lui Potifar cand asta tragea de el - mai un umar gol, un sarut pe gat, un san mangaiat - cine stie ce popoare noi ar mai fi azi pe pamant.

Cand iti vine, ia-o la fuga. Sfantul Pavel argumenteaza (valid dpdv vesnicie) "nu mai sunteti ai vostri, caci ati fost cumparati cu pret de sange. Onorati-l deci pe Dumnezeu cu trupurile voastre."

Autor: Roze

Inca din Gradina Eden sarpele s-a dovedit a fi cel mai mare zvonist. Cea mai eficienta tactica a sa este inselatoria. Pentru ca s-a apucat devreme a ajuns sa fie cel mai bun. De cand a inceput  a facut altceva decat sa scoata zvonuri si sa creeze mituri. Daca unele sunt bune de adormit copiii, altele sunt bune de adormit constiinta. Sexul inainte de casatorie este unul dintre domeniile favorite ale sarpelui si o multime de mituri le regasim la tot pasul in vietuirea noastra. De multe ori devenim foarte confuzi din cauza lor, iar daca ni se cere sa gasim contraargumente ne e tare greu. Am sa insir mai jos cateva dintre ele si va invit intr-un tribunal virtual, cu argumente pro si contra pentru a demonta / desfiinta aceste mituri.

1. Relatiile sexuale creeaza intimitate, ii apropie mai mult pe cei doi si imbogatesc relatia. De ce sa nu incepi inainte de casatorie?
   
2. Relatiile sexuale fara dedicare pe termen lung dau celor doi sentimentul de libertate.
3. Cine nu este activ din punct de vedere sexual tinde sa fie mai dezechilibrat sau mai stresat.
   
4. Jocurile sexuale conversatii erotice, masturbare, simularea actului sexual , sexul oral sunt o alternativa pentru evitarea riscurilor ce le implica un contact sexual si pe deasupra iti pastrezi virginitatea.

Am terminat de citit cartea si drept sa va spun a fost una dintre cele mai captivante lecturi din ultima vreme. E o carte plina de mistere, de referiri la vremuri stravechi, la Cavalerii Templieri, la Iisus, pusa insa intr-un cadru actual ceea ce iti da impresia ca citesti nu un roman ci o relatare a unor evenimente de anul trecut. Ca si roman politist, jos palaria. Titlul insa e destul de prost pus, din punct de vedere al cititorului, dar sunt sigur ca Dan Brown si echipa editoriala au muncit mult la un nume comercial si intr-adevar, Codul lui Da Vinci, suna super comercial. Pacat ca in carte detaliile despre asa zisul cod sunt cam vagi si putine. La fel si cele legate de Cavalerii Templieri. Cred ca cuvantul care caracterizeaza cel mai bine cartea este "vag". Toate sunt vagi si sterse. Pana si unele personaje sunt "vag" trasate. Ca si lectura, totul a fost frumos si a curs, pana pe la sfarsitul cartii, unde eu, poate mi se pare, am detectat o urma de nerabdare a lui Brown, care paremi-se s-a cam grabit sa nu depaseasca probabil termenul limita de predare si a fuserit bunatate de sfarsit... Eh, dar poate e doar parerea mea.

Sunt tristeti care nu pleaca niciodata. Oricat am incerca sa le intoarcem spatele, se reintorc, la umbra sufletelor noastre, ne soptesc, ne atrag, ne mananca, dar nu ne omoara...

Sunt nopti din care visele dispar. Te-ai trezit vreodata dandu-ti seama ca esti intr-un loc gresit? Au fost momente in care brusc ti-ai dat seama ca iti traiesti viata inconstient? Brusc, ai revenit la realitate, o realitate straina si indepartata.

Exista un mit al pocaitilor care-s tot timpul zambitori, care tot timpul sunt bucurosi, care tot timpul zambesc... cine oare a inventat asta? Ce minte malefica a inventat acest tipar al pocaitilor? Ce idee... refuz sa cred ca am gandit asa ceva! Dar am gandit si cine nu se incadra in tipar era "ciudat", un "pacatos". Pacatos? Care-i pacatul? Ca te intrebi cu Dumnezeu? Unde-i pacatul?

Sunt si eu un OM, facut din tarana, din acel praf pieritor, si astept in tacere uneori, alteori in lacrimi, alteori in nepasare; uneori razand, visand cu ochii deschisi la aceea Tara de Dincolo, acel loc unde Iubirea va fii in toti, si pacea va fii o realitate.

Visez, la acel Paradis. Uneori il cant, alteori il plang - uneori ma plang si si imi plang tarana, si praful din care sunt nascut... dar cine sa stie mai bine decat El, ca eu sunt ceea ce sunt?

Mi-e dor, dupa Paradis.

-Dox

Nu stiu cati va mai aduceti aminte de Dl. Cezar Elisei si de opinia dansului fata de Pastorul Richard Wurmbrand. Cred insa, ca ar prinde bine, sa auzim si parerea "inculpatului" in ce priveste subiectul abordat de Dl. Elisei. Sunteti invitatii mei, alaturi de un om care a trait in iubire, un om a carui memorie este vie si plina de semnificatii pentru multi dintre noi. Relaxati-va, faceti-va comozi, rupeti o jumatate de ora din alergarea zilnica, dati click pe mini playerul de sub poza pastorului, si lasati-va invaluti de farmecul acestui sfant, urmas al lui Hristos.

 

-Dox

P.S. Nu uitati sa dati drumul la boxe sau sa va puneti castile! :)

Stateam si ma gandeam in dimineata aceasta de cate ori micile probleme ale vietii pun stapanire pe noi si noi incercam sa le rezolvam fara sa-L implicam pe Dumnezeu. Consideram ca unele lucruri sunt prea marunte ca sa-L intereseze si pe ElÂ…cand defapt asta e frumusetea vietii cu Isus; sa-L implici in toate probleme si bucuriile din viata ta! El vrea sa iti fie alaturi mereu si vrea sa te ajute sa iti rezolvi chiar si problema aceea minora care pare ca nu are nici o importanta. Cred ca e timpul sa invatam sa-L implicam pe Dumnezeu in totalitate in viata noastra pentru ca El nu vrea sa ne vada tristi si pe El chiar il intereseaza tot ce se intampla cu fiecare din noi! E asa de greu sa concepem ca Cineva poate iubi asa mult, dar asa este! Dragostea lui Dumnezeu mintea umana nu o poate intelege, dar spunandu-I in fiecare moment ce ne framanta cred ca ne apropiem din ce in ce mai mult de El si El de noi...

Eu cred ca viata de crestin inseamna bucurie, o fata radioasa o inima plina de dragoste si bucurie. Dumnezeu chiar vrea sa fim fericiti, iar atunci cand ingaduie anumite probleme in viata noastra o face pentru a ne apropia mai mult de El. Pentru ca stie ca El e singura sursa ce poate aduce adevarata fericire!

-Adela

Mi-am simtit, cu adevarat intreaga fiinta topita in dor de Tine, si-mi parea ca nici nu auzi nici simti cu ce simt eu. Imi era dor sa ma scald in bucurie, si sa nu am nevoie de nimic altceva decat ce aveam, pentru ca Te aveam pe Tine. Si ma intreb de ce, de ce a trebuit sa fie odata, de mult asa, ca sa am azi cu ce sa cumpar, si sa ma frustreze ce am devenit. Ma simt singura in prezenta Ta. Doamne! Simt Cerul de sticla, si soaptele-mi prea grele ca sa se ridice pana la Tine... ca si cum gravitatia ar fi mai puternica decat auzul Tau.

Simt ca nu am fost niciodata ceea ce am pretins sa fiu, si nicidecum ceea ce am visat sa devin. Iar azi, in prezeta Ta, nu ma surprind dandu-ti lauda, ci plangandu-ma de ce am facut cu tot ce mi-ai daruit. Imi dau seama ca am risipit o parte din ce eram si timp ce nu-l mai pot aduce inapoi... Imi dau seama ca eu si existenta mea putem constitui un izvor din care sa curga lacrimile Tale si ale mele de mila pentru propria-mi persoana.

Si as continua sa vorbesc despre mine, si ce simt eu... dar imi dau seama ca nu pot iesi din intunericul depresiei mele uitandu-ma la mine, doar daca ma uit la LUmina pot sa incep sa vad. Daca imi concentrez atentia pe ce simt eu in prezenta Ta, nu voi ajunge niciodata sa cunosc ori sa simt mai mult.

De aceea, azi, dupa ce Tu ai pus cuvintele acestea in mintea si in inima mea, decid sa privesc la Tine... ceea ce eu simt nu ma face sa imi ridic mainile, nu ma face sa iubesc, nu ma face sa ma inchin, dar ceea ce Tu esti... ma face sa iubesc, sa ma inchin, ma face sa traiesc... sa-Ti implor prezenta si sa-mi inalt vocea.

-Andreutza

Am citit un articol recent cu posterul alaturat... Si imediat mi-a “declansat” o explozie masiva in minte! “ACEST SPATIU NU ESTE DE VANZARE!” Spatiul acela a devenit mintea mea... Viata mea!

Intr-o vreme a “reducerilor” in care totul se vinde din ce in ce mai ieftin, am ceva al meu, ceva ce nu este de vanzare. Intr-o lume in care ai impresia ca “totul se rezolva printr-o noua cumparatura” exista ceva ce nu se poate vinde. Ceva din mine, ceva ce nu vreau sa mai compromit. Ceva ce nu mai vreau sa “reduc din pret”. Nici un trofeu local, temporar sau material nu poate inlocui ceea ce Dumnezeu a pus in mine, din pricina Fiului Sau.

Vreau reduceri de tot felul la costul vietii, dar la valoarea vietii mele, nu mai vreau sa fac nici o “reducere” si nici sa vand nimic din ceea ce ma tine si ma implineste.

Gata cu vanzarile!

-Masonetti

Era o vorba... aia de mai sus cu placintele si razboiul. E foarte frumos sa culegi lauri si e si mai frumos sa te laude lumea de ce treaba buna faci dar cand lumea se opreste din laudat, pentru multi, este prea greu sa continue. Ciudati suntem noi ca oameni. Stim ca facem lucruri bune, stim ca cei mai castigati suntem noi, dar ne ascundem dupa tot felul de motive ca sa nu fim constanti in lucrurile la care ne-am angajat. Si totusi, nu putem fii altfel. Nu ca nu vrem, nu putem.

Mie mi se pare fascinant, Petru, apostolul Crestin. Ti se face drag de el cand il vezi cat e de hotarat sa mearga cu Iisus pana in panzele albe. "Sunt gata sa mor pentru Tine!" afirma el. Ehei, si vine proba de foc, cu celebrele "Nu-l cunosc pe Iisus. Nu l-am vazut in viata mea!" si cu cantatul cocosului. Si unii se intristeaza si deplang starea lui.

Eu cand am citit m-am bucurat. Uite ce exemplu, cum le place unora sa spuna "Biblic", de inconsecventa crasă. Nu numai Petru, dar toti ceilalti apostoli au fugit care incotro, si nota bene, dupa 3 ani de privit cum Dumnezeul intrupat face minuni si se face prietenul lor. Ma bucur ca Iisus ii accepta asa cum sunt, El oricum se astepta la asta, si ii iubeste. Dragostea lui e deasupra raspunsului lor.

Acuma sa nu credeti ca incerc sa-mi justific pacatele si inconsecventa, sau ca nu ma doare cand cineva se poarta la fel cu mine. Ma bucur insa, ca e inca un exemplu maret in care, nu omul conteaza, ci harul lui Dumnezeu. Nu sa pacatuim ca sa se inmulteasca Harul, ci Doamne, ce bine ca este har.

Va doresc o zi, plina de Har. Sa primiti si sa dati, din Harul care vi se da.

-Dox

Desi e a doua oara cand vad filmul acesta,acum am reusit sa imi fac si eu un loc in atmosfera sa... Am sa ma folosesc de cateva citate ca sa pot reda mai bine ceea ce am simtit si eu cand am vazut filmul.
"Imaginatia fara limite a celui care l-a creat pe Peter Pan, puterea stilului sau sunt cele care dau o nota aparte acestei povestiri emotionante, inspirate din viata autorului scotian James Mathew Barrie. In Finding Neverland, regizorul Marc Forster (Monster's ball) si o distributie impresionanta din care fac parte Johnny Depp, Kate Winslet, Dustin Hoffman si Julie Christie abordeaza dintr-un punct de vedere cu totul nou romanul Peter Pan, un clasic al literaturii pentru copii, care este la fel de apreciat de adultii de pretutindeni. Finding Neverland îmbina fantezia si realitatea de zi cu zi, privind cu aceeasi detasare dificultatile si durerile vietii de adult, dar si farmecul aparte si inocenta copilareasca a baiatului care ramâne vesnic tânar."

De multe ori secatuita de atatea rani care si-au lasat amprenta pe inima mea am zis Gata! NU mai vreau sa iubesc! Nimeni nu merita dragostea mea! Tuturor peroanelor carora le-am oferit-o mi-au lasat doar rani adanci si usturatoare care se vindeca asa greu! Nu mai am putere sa iubesc! Nu as mai suporta inca o dezamagire,inca o data inima mea sa fie franta! Dar toate aceste ganduri au disparut din sufletul meu si din mintea mea in momentul in care am citit urmatoarea povestire...

Nu pot sa dorm! De ce? - "De ce?" - Da' m-am rugat! - Nu te-am auzit. Te-am vazut doar bolborosind. - Era cred si muzica in camera, da' am si strigat la un moment dat! - Nu era nevoie. Stiam dinainte ce n-ai sa-Mi spui. Stii, Noi suntem 3 intr-Unul. Si asta fara sa pacatuim ca sa fim Una. Voi cati sunteti? Tu?! - Nu-i vina mea! Ei au calcat stramb! Eu intotdeauna am vrut Relatii; stiam ca astea inclina balanta... - Chiar "ti-ai facut partea" ? Mai stii pana unde am mers Eu?! Stii, ca doar esti crestin... Oh, cum se tine lipitoarea aia de "eu" de inima voastra! Sa nu vedeti c-ati mai avea de lucru - chiar v-ati facut mai mult; sa n-ai ochi decat pentru pai... Grea lectie... Dac-ar fi Sa vin, ai putea sa mergi cu mine? Stiu ca-i o intrebare tare nelalocul ei; asta si pentru ca tot mai putini intreaba sincer si responsabili. - Chiar cu placere! De mult visez! Cateodata asa ce ma satur de-mi iese pe ochi toata viata asta... Si, Dumnezeu rade... (Cat de departe sunt gandurile Omului! Exact ca Cerul de Pamant). - Nu M-ai inteles. Nu am intrebat daca esti disponibil. Cred ca aici s-ar inscrie cei mai multi voluntari. Intrebam daca ai fi gata, daca te-ai potrivi Acolo. Intrebam doar. Pentru ca stiu ca mai ai mult de treaba iti mai las spatiu. Sa-ti desfasori faptele. Iata! Inca o zi!

p.s. Poate ca daca te lasam treaz si "in pace", nu vedeai, ca de multe alte ori, ca ai intrat intr-o noua zi. Nu-ti spun cate mai sunt, doar ca: "Iata! Eu vin curand!"

-Laspin

Scuzati expresia, dar uneori ma gasesc la limita "bagarii picioarelor" in unele aspecte ale vietii legate de anumite persoane. (si am zis-o asta la modul cel mai calm(-ul meu) posibil).

Daca sunt satul de un lucru, asta e demagogia. Si e plina tara asta de demagogi. Si cand susnumitii isi mai si pun, chipurile, peruca de sfant, ma apuca toti dracii.

Stiti ce nu pricep eu? De ce se mai chinuie oamenii astia sa pozeze ca si crestini, daca oricum sunt constienti ca fac exact pe dos si ca Dumnezeu, care e sus, ii vede si ii judeca ca atare? Adica mai, Vasile! Nu e mai simplu sa zici: "Da bre, mi-s pacatos, ca vai de mine, mincinos si inselator. Am facut premeditat lucru asta. Asta mi-s." - decat sa te ascunzi in spatele vorbelor bombastice pline de spiritualitate, sa te uiti cu superioritate la cei din jur si sa ajungi Duminica acasa, incantat de ce imagine buna ai in fata unora...

Atat mai am de spus: Ioi, tulai, vai, si sa va fereasca Dumnezeu sa picati pe mana lor.

P.S. Pentru cine se simte: Niciodata nu e prea tarziu sa spui "Imi pare rau". (Parerea mea).

Interesant ca dintr-o relatie simpla de amicitate, uneori chiar banala, ajungi sa te intelegi din ce in ce mai bine cu o persoana - ajungi sa devi prieten bun apoi cel mai bun. Ca mai apoi sa ajungi sa te indragostesti de acea persoana... si invers.

Si mai interesant e faptul ca toate aceste lucruri se intampla involuntar.

Cel mai rau e in momentu in care ai vorbit cu persoana aceea, si nu stii ce sa faci - sau stii dar nu vrei. Pentru ca ca tu ai unele principii. Ce-i de facut atunci?

Prin lucrurile astea trece o gramada de lume... si eu fac parte din gramada asta.

Ce sa faci atunci ca sa te poti tine de decizile tale, de principiile tale? Sau sa lasi ca “indragostitul” din tine sa faca ceea ce simte? Ce sa faci?

-Protecting

In juru-mi lumini multe, oameni multi... zgomot, zambete aruncate in graba, insa poate nu reale... Ma simt un mic punct intr-un cerc mare. In jurul meu roiesc oamnei ca si mine, care imi spun ca si ei sarbatoresc... ma ciocnesc de ei in alergarea lor neoprita, ma invart si caut ceva de care sa ma agat. Ma intreb daca oare sarbatorim acelasi lucru, sau doar aceeasi data? Raman undeva cazuta intre ei, dar nimeni nu-si opreste privirea spre mine, stau si doar privesc chipuri ce nu poarta si in inima ceea ce tintesc. Peisajul ma doare, oamneii alearga, iar adevarul nu-l cumpara nimeni. Imi amintesc ca Cineva imi promisese un cadou... mi-a spus sa-l caut... insa unde ma aflu lumea doar cumpara cadouri si nici macar nu ma observa... ma ridic si cu dezamagire in suflet, ma desprind de cercul prea viu, insa lipsit de viata. Si cadoul meu? Pornesc acolo unde pasii strabatuti sunt asa de rari... in cerc a fost doar povestea... iar eu caut adevarul... versiunea reala.

Cadoul meu? Cadoul meu nu l-am gasit alergand cu oamneii intr-un spatiu restrans in care nu poti vedea mai mult de ceea ce-ti sta inainte, cadoul meu nu l-am gasit apreciind lucruri pe care ochii mei le considera valoroase, cadoul meu nu era pus intr-un raft in care l-ar fi putu cumpara altii inaintea mea... cadoul meu nu are un expeditor pamantean.

Ies din cerc in fiecare zi... si tot in fiecare zi imi deschid cadoul!

Iesind de fapt am intrat in adevarata poveste a Craciunului! Iar ceea ce am gasit vreau sa daruiesc mai departe! Ma intorc de unde am plecat dorind sa sterg linia cercului tarsata de oameni, pentru a gasi drumul spre adevarata destinatie... pentru a-si primi fiecare cadoul.

-Manu

Te nasti si se da o lupta. Lupta ta, ca si bebelus, de a intra in lumea asta. Lupta mamei tale sa te aduca pe lume. Lupta medicilor sa te pastreze in viata. Cresti invatand sa lupti, la scoala, cu prietenii, pentru prieteni. Te indragostesti si inveti sa lupti pentru iubitul tau. Sau pentru iubita ta. Te casatoresti si incepi sa lupti pentru familia ta. Pe un plan, doua, trei sau mai multe. Intre timp incepi sa lupti pe plan spiritual. Inveti ca exista o alta lume, care in functie de ce faci, iti spune de partea cui esti. Ne place sau nu, in orice lupta, sunt doar doua parti. Ori e alba, ori e neagra.

Am fost in seara asta la Narnia, la avampremiera. Mi-au dat lacrimile cand am vazut ostirile lui Aslan inaintand inspre cele ale Vrajitoarei Albe. Peter striga: "Pentru Narnia, pentru Aslan!". Am zambit trist. De cand n-am mai strigat "Pentru Cer, pentru Cristos?". Pentru ei, a urmat incoronarea...

-Julie P. (fisier powerpoint)

Daca nu vezi nimic deasupra, ai nevoie de Flash Player de la Macromedia. Click AICI pentru a-l descarca.

Craciunul asta m-am dus sa imi petrec Craciunul cu bunicul meu, pe care din cauza imprejurarilor nu il mai vazusem de doi ani. Ma gandeam ca ar fi cam aiurea sa stea singur de Craciun, caci bunica mea nu mai e langa el de anul asta :). Zis si facut. Bucuria a fost fara margini, ceea ce simteam amandoi a fost de nedescris, o regasire plina de recunostiinta, mangaiere, cautare si neliniste ce se transforma incet incet in liniste, se facea 'cald' si atmosfera de Craciun isi facea loc in inimile noastre. Era aceea liniste plina de miere, de dragoste ce te cuprinde incet, incet.. afara ningea linistit, totul era alb, iar eu ma simteam din nou copil, cand imi tinea degetele in palma lui mare ca sa mi le incalzeasca dupa un sanius prelungit cu copii.. oof.. Cu ochii intredeschisi priveam jocul luminitelor din brad, era bineeee...

Am păşit deja în noul an. A avut un prieten grijă să-mi strice primele două ore, dar, Doamne, iartă-l, şi slavă Domnului că n-au fost mai multe. Acum sunt singur.

Minune! Parcă nu-mi vine să cred: mă bucur de singuratate! Până mai acum cateva ore eram împotmolit iar departe de Domnul; ce bine-i Acasă! Chiar şi numai să stai la intrare: ce calm în natură! Ce vânt domol şi liniştit, aproape că nu-l aud: nu insistă, nu bate, da-i acolo. Mă gândesc la Duhul Sfânt - şi El e la fel…

Ce cer senin! Ce multe stele! Parcă la fel de exact şi minuţios împrăştiate pe-ntreaga boltă - ca toţi să vadă, ca toţi să aibă, lumină din Lumină!

“Mânia lui Dumnezeu se descoperă din Cer împotriva oricărei necinstiri…” – parcă nu se mai descoperă, nu mai e cerul din primavară ori vară. “Anul trecut!”…

Şi Dumnezeu mai întoarce o filă. Pare un sec ciclu eclesiastic – sau şi mai sec exprimat de Eminescu: “toate-s vechi, şi nouă-s toate”.

Vorbeam cu un prieten despre aercurat, si-mi atragea atentia asupra multimii articolelor plangatoare, triste si intunecate, in care doar la sfarsit apare, cica, o raza de soare sub forma unei asteptate si previzibile izbaviri ceresti - probabil, in cele mai multe cazuri, si spun asta fara sa judec pe nimeni, doar o proiectie a dorintelor noastre si nicidecum o realitate.

Si ne intrebam unde sunt articolele biruitoare, vesele si insorite, care sa se termine cu asezarea in crapatura stancii pentru a privi slava lui Dumnezeu. Va intreb pe voi: unde sunt?

E un nou an. Zice-se un nou inceput, desi practic, e un nou inceput doar matematic si calendaristic. Insa ne ofera totusi posibilitatea sa schimbam cate ceva in mersul lucrurilor. Asa ca va urez in noul an biruinta, bucurie si lumina. Si as mai vrea sa reflectati asta in ceea ce scrieti pe aercurat, fie ca articole fie ca si comentarii.

p.s. prietenul era Dox :))