E o zicală care imi place foarte mult însă de care nu ţin cont tot timpul. M-am obişnuit cu prietenii mei, îi cunosc, pe unii mai mult pe unii mai puţin, uneori chiar mă enervează însă chiar aşa enervanţi, ei tot prietenii mei rămân.

Ce sunt prietenii? Păi, îmi imaginez viaţa ca un joc puzzle si ei completează locurile libere din viaţa mea, îi dau farmec şi strălucire. Pe unii i-am pierdut din vina mea sau a lor însă m-am imbogăţit cunoscându-i. Am început să mă îmbogăţesc când mi-am deschis inima, când am început să iubesc, cînd am devenit vulnerabilă. Şi drept urmare ... am descoperit că e mai frumos decât de unul singur, e muuuuuuuuult mai plăcut să ai cu cine impărtăşi, să ai cu cine vorbi, să ai cu cine te bate (uneori), am început să mă schimb, să devin alt om, să mă şlefuiesc ... şi dacă astăzi sunt un alt om vreau să le mulţumesc.

-Cella