Am luat o pauza de la contextul care intr-un fel sau altul, ma definea. Am plecat din tara mea, dintre prietenii mei, din patul meu, din parcul meu… am trait pur si simplu un alt context, fizic, si psihic. Dar … m-am intors, fara a avea pretentia ca lumea sa-mi fi dus dorul, sau ca timpul sa fii stat in loc. Am regasit acelasi parc cu aceleasi bancute, aceeasi cafea la acelasi local cu acelasi fum de tigara, aceeasi reducere lunea la republica, si aceeasi vanzatoare la magazinul de la colt… chiar daca a murit Laura Stoica , chiar daca s-a maritat Andreea Marin, si chiar daca in buzunarele parlamentarilor nostri sume mari de bani isi cauta justificarea, credeam totusi ca lucrurile care pareau sigure in viata mea, vor ramane neclintite… credeam ca fundatia ramane aceeasi, chiar daca afara ploua…

Dar lumea se schimba. Si eu sunt lumea. Si tu esti lumea. Si lumea sufera. Si lumea se precipita. Si lumea vede lucruri noi, si lumea isi schimba punctele de vedere… lumea plange si lumea rade. Lumea se preface, si lumea e dureros de sincera. Da, aceeasi lume isi intoarce masca de pe o parte pe alta. Lumea e absurda si lumea e justificata. Lumea tace, si linistea urla. Si sufletul urla, si ochii urla, si mainile urla si pietrele urla…si totusi linistea e adanca. E prea adanca.

Ce multe se pot schimba intr-o luna, sau doua, sau trei… ce multe pot ramanea la fel… cine alege ce se schimba, si ce nu?! Cine ma va lua de-o parte sa-mi faca un tur al noului context in care m-am intors. Acelasi, si totusi unul cu totul altfel…

Ce faci cand ochii care te sorbeau iti intorc spatele? Ce faci cand mainile care te tineau in brate, cad in ignoranta? Ce faci cand iti intinzi sufletul pe masa, si nu e nimeni sa arunce o privire asupra lui? … Ce faci cand lumea se schimba, si tu esti lumea?

Emma