Ce anume determina Providenta sa-i scape pe unii si pe altii sa-i lepede?

Ochii nostalgici, trasaturile inocente ale fetei, curajul de a cere putintel har cand ti se interzice acest lucru, curajul de a lasa lacrimile sa curga si de a spune adevarul atunci cand esti intrebat de ce plangi, umilinta?

Dar daca nu ai ochii tristi si fata ta este inexpresiva si ca sa supravietuiesti pleci capul timorat si iti inghiti lacrimile ca sa vezi caltii ce trebuie scosi pentru franghiile flotei reginei? Dar daca sedus de gandul unei cine indestulatoare si al unui viitor imbelsugat incepi sa furi fara sa te simti catusi de putin vinovat, gandindu-te ca oricum acele lucruri vor fi furate de cineva pana la urma, tu trebuie doar sa fi cu un pas inainte?

Ce sanse au unii sau altii sa ajunga in bratele unui binefacator adevarat care sa-i scoata din durere, mizerie si degradare?

Povestea lui Oliver Twist ne raspunde optimist si sumbru in acelasi timp. Da, s-a gasit cineva care sa scoata un amarat de copil din mizerie. Exista astfel de oameni care Il lasa pe Dumnezeu sa se arate prin ei orfanilor.

Dar, in acelasi timp multi orfani (probabil majoritatea) se confrunta cu abuz, durere, mizerie si nu-i nimeni sa le vina in ajutor, sa le spuna o vorba buna, sa le aline suferinta.

Providenta pare nedreapta cu unii si plina de har cu altii. Sau poate ea e plina de har pentru toti si ne sensibilizeaza pe noi oamenii sa facem ceva. Poate de vina nu este ea ci noi.

-Anca