De obicei, rolul unei parapante este acela de a te ajuta să zbori, de a te ridica pe înălţimi şi de a te privilegia cu minunăţia lucrurilor pe care le poţi vedea. Nu poţi să zbori fără o parapantă, iar după ce reuşeşti să capeţi una, e nevoie de o perioadă de antrenament, o pregătire pentru ceea ce urmează să experimentezi deasupra pământului. Şi te aşezi în seletă, un aşa-zis „fotoliu zburător”, care urmează să se ridice la înălţime. Nu e aşa de uşor să zbori pe cât pare şi, dacă ne mai amintim şi de aripile lui Icar, am face bine să ţinem cont de regulile zborului. Şi de ce aceasta? Pentru că dacă ne vom apuca să zburăm fără să avem habar cum se face, fără să ştim să alegem locul potrivit, e posibil ca actul nostru să fie ca şi cum ne-am semna condamnarea la moarte.

Deci, după antrenamente, după asumarea riscurilor şi toate pregătirile necesare puse bine la punct, te poţi bucura de ceea ce înseamnă frumuseţe. Te desprinzi de pământ şi începi să pluteşti deasupra tuturor lucrurilor. Cu cât te înalţi mai sus, cu atât toate lucrurile par mai mici. Kilometrii se transformă în metri, iar metrii în centimetri. Totul se micşorează şi, ce e mai fascinant e că acolo sus uiţi de toate. Te bucuri de frumuseţe, de lumină, de linişte. Respiri aer curat şi parcă te desprinzi de lume, de tot ce te înconjura cu câteva minute în urmă. Timpul se dilată şi parcă totul prinde conturul pe care-l doreşti. Cu multă dibăcie mânuieşti suspantele şi te îndrepţi spre ţinta aleasă. Şi cu cât te înalţi mai mult, pari să te dezveleşti de hainele pe care le-ai îmbrăcat cu sau fără voie, haine precum monotonie, durere, teamă, dezamăgire.

[...]

E dimineata. Privesc pe geam si vad marea... pare linistita... sunt cuprinsa de peisajul marin si o boare de racoare imi inunda trupul.

Deodata imi dau seama... ceva se intampla cu mine. Nu mai simt decat placerile trupului. Vad, aud, miros, gust si totusi nu simt nimic. Trupul se bucura de toate astea, dar sufletul e mort. Sunt inerta si inghetata. Inima imi bate ritmic dar eu respir aritmic. E ciudat.... s-a intamplat ceva... privesc pe peretele din dreapta mea: o icoana ! Ma apropii si o privesc atent. Iau aminte la fiecare amanunt, fiecare culoare, fiecare chip.... ah! Nu simt nimic. Sunt amortita... eu nu vad decat o pictura. De ce nu pot vedea dincolo de ea ? ‘’Icoana- fereastra spre Dumnezeu ‘’ am invatat in scoala generala... Atat de fals!

Privesc din nou marea si ma gandesc ca totul in jur are un praf de ipocrizie.... pana si marea. Pare atat de linistita si totusi... cate victime face! Ce fals suna... si cea mai gingasa floare are spini... ma intorc la icoana. Imi amintesc fiecare vorba a profesoarei de religie. Sunt atat de infantila... parca acum invat pentru prima data despre Dumnezeu. Si privesc si ma las prada imaginatiei... nu pot ! Nu simt nimic. A disparut credinta?
M-am schimbat eu? Sau s-a schimbat lumea?

Totul mi se pare fals. Tot ce era amar a fost presarat cu zahar si s-a indulcit... Privesc din alta lume. Nu traiesc pe aceeasi planeta cu voi ! Lasati-ma... caci eu nu simt nimica.

-antichrista

Imi aduc aminte de o superba piesa cantata sau mai bine zis vorbita de Carman, " The Courtroom". Suntem la inceputul sfarsitului, in fata tronului Lui Dumnezeu, care judeca pe fiecare in parte dupa cat, ce si cum si-a trait viata aici pe pamant. Stai trist si disperat in boxa acuzatilor, exact asa cum trebuie sa te simti dupa viata pe care ai trait-o aici pe pamant. O usa se deschide si in sala intra cel mai ingrozitor cosmar pe care l-ai putea avea: prim-procurorul iadului, Intunecimea Sa, Satana in persoana.

Merge direct la Dumnezeu si-i spune: "Sa nu mai pierdem timpul. Iata gunoiul fara valoare despre care-ti spuneam. A comis toate pacatele posibile. A furat, a comis adulter, a dat si a luat mita, a injurat, a mintit, a baut si a luat droguri, si-a inselat prieteni si cate altele, uita-te Dumnezeule, sala e plina de martori. De aceea ma consider indreptatit sa cer condamnarea sa la inchisoare pe viata in iad."

Dumnezeu deschide o carte veche si ti se adreseaza: " Cartea vietii tale spune ca ai facut toate lucrurile de care ai fost acuzat. De aceea ma vad nevoit sa dau curs cereri Satanei. M-ai ai ceva de adaugat?" Stai impietrit, nevenindu-ti sa crezi ceea ce auzi si anume ca-ti vei petrece vesnicia departe de Dumnezeu, in iad. Exista insa un adevar, o realitate pe care nu trebuie sa o uiti niciodata si anume ca de cealalta parte a salii sta insusi Cristos, avocatul tau care n-a pierdut si nici nu v-a pierde vreodata un caz.

Paseste si El inainte Tatalui si-I spune: "Da, e adevarat ca a comis toate acele pacate. Dar Iti reamintesc Tata, ca acum doua mii de ani am sters toate pacatele lui cu sangele meu." Diavolul se repede: "Dar sunt scrise in carte. Uitati-va in carte, domnule Judecator." Tatal deschide cartea - prima pagina, a doua, a treia, a patra, Diavolul se face din negru, galben. Tatal inchide carte si spune: "Sangele Lui Cristos are putere. Nu mai exista nimic rau pe paginile acestei carti.

Dar, Diavole, poate am gresit cartea. Poate asta e cartea de care vorbeai." Se aude un racnet prelung: "Nu acea carte! Nuuuuuu!" Dumnezeu deschide cartea si citeste titlul ei: "CARTEA VIETII!".

Numele tau este in acea carte?

-Santiago

Fiecare sarbatoare de Paste pentru mine e noua, e altfel. De cativa ani, inaintea sarbatorii de Paste recitesc toate Evangheliile si descopar noi si noi valente ale miracolului la care Christos ne-a facut parte: binecuvantarea de a fi eliberati de povara pacatelor noastre si de a ne bucura de o viata noua, refacuta din cioburile pe care i le-am lasat la cruce.

In acelasi timp insa ma confrunt din nou si din nou cu inima mea “deznadajduit de rea si nespus de inselatoare”. Si iar raman coplesita de uimire de cat de mult ma iubeste Christos. Asa ca, va doresc sa simtiti si voi iubirea lui Christos, bucuria iertarii depline a Celui ce a murit pentru ca noi sa fim mostenitori ai Cerului impreuna cu El!

In Christos,
Bianca

Cautam ceva intr-un sertar nedeschis demult si n-a durat decat o fractiune de secunda pana m-a surprins. Pe nepregatite. Parca ma pandise, parca stiuse cand voi da de ea, parca doar de dragul expresiei fetei mele asteptase, rabdatoare, momentul potrivit. M-a inundat cu miros de pere moi si dulci, cu rasul vantului printre frunze, cu gust de soare gata sa apuna. Ea, amintirea din fotografie. Si ca intr-un joc de puzzle viu, am vazut, in gand, gradina bunicii. Am inchis sertarul brusc. Ce-a fost asta? Mi-am dat seama ca demult nu mai statusem sa-mi reamintesc. Timpul nu e punctual. Nu exista azi, separat de ieri, separat de maine. Dar, cateodata, asa traim. Facem alegeri, necrezand ca maine va purta dupa ea consecintele lor. Cea mai mica urma de neincredere anuleaza atatea momente frumoase dintr-o prietenie. Sau singuratatea de azi umbreste toata iubirea primita in trecut. Sau uitam chipul lui Dumnezeu imprimat in atatea momente lasate in urma noastra. Si El mereu ne reaminteste sa ne reamintim.  Uitam ca umbrele sau luminile trecutului se rasfrang, jucaus, pe perete, in lumina difuza a serii, pe peretele din dormitor, inainte sa adormim. Mie mi-e frica de amintiri, de puterea lor. Raman sapate in piatra curgatoare a timpului. Ca niste oglinzi sincere, ne readuc in fata ochilor cine suntem si unde am fost. Amintirile, ca faramiturile de paine pe care cei doi copii din poveste le lasau in urma lor, ne arata din nou drumul spre casa, drumul spre noi. Oare ce-am uitat?

Apocalipsa 3:3 “Aminteste-ti, deci, de ceea ce-ai primit si auzit…”

Deuteronom 8:1 “Vezi sa nu uiti pe Domnul Dumnezeul Tau…”

-Daniela

În mai puţin de o săptămână, două dintre cele mai dragi persoane din viaţa mea mi-au adus vestea: „a murit...!”. Zilele trecute... viaţa mea atârna de un băţ de chibrit pe care, din fericire, n-am apucat să-l aprind (fratele meu uitase aragazul deschis de câteva ore...). Acum o lună, pe trecerea de pietoni, prietena mea a fost accidentată grav... pentru că maşina mă evitase pe mine. Veştile rele sunt la ordinea zilei... tot ce-am construit pare distrus adesea...

În astfel de momente... vrei să plângi. Nu e uşor să le-nţelegi... aşa că nu-ţi trebuie cuvinte, sfaturi, nici măcar încurajări. Parcă mai degrabă ai vrea să-i vezi pe cei din jur la fel de slabi ca şi tine, confruntându-se cu aceleaşi probleme; slabi, nu puternici (cum îmi spunea colega mea, astăzi). Şi parcă... vrei doar să fii îmbrăţişat de un prieten drag, care ştie să-ţi asculte tăcerile. Dar unde ne mai sunt îmbrăţişările? Mie… mi-au lipsit... zilele acestea. Poate cel mult cei care ne sunt departe ar vrea să ne strângă la piept...

Să-i acuz pe prietenii mei că nu sunt destul de buni? Să le spun că nu ştiu să fie prieteni adevăraţi pentru că nu au ştiut să îmi dea acea îmbrăţişare în locul unor întrebări aşa de reci şi banale, în acelaşi timp, precum: „ce s-a întâmplat?” sau „Cum te mai simţi?”. Nu, nu am să-i acuz. Aleg să-i iubesc... fără să pun condiţii.

„Lăsă-mă să fiu slabă de data aceasta...” mi-am zis în gând, cu sufletul încovoiat de durere. „Lasă-mă să fiu slabă, să plâng, astăzi... nu pot să fiu la fel de puternică...”. Dar cine să-mi audă tăcerile? Urechile sufletelor noastre încă nu ştiu să asculte astfel de cuvinte nerostite.

Dar ţie vreau să-ţi spun... OAMENII VOR UITA ÎNTOTDEAUNA CE LE-AI SPUS, DAR ÎNTOTDEAUNA ÎŞI VOR AMINTI CUM I-AI FĂCUT SĂ SE SIMTĂ! Am învăţat asta de la o bună prietenă de-a mea şi... mi-a fost învăţătură de minte! Am înţeles că nu totdeauna cuvintele pot face ceva. Sunt momente în care trebuie să ştii să asculţi şi tăcerile celuilalt. Să nu spui nimic, cel mult... doar câteva cuvinte şi să îmbrăţişezi. Să taci şi să îmbrăţişezi. E cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci în astfel de momente!

Am uitat să îmbrăţişăm. Am uitat să le arătăm prietenilor că le suntem aproape. Dar, chiar le suntem APROAPE? Ştim să le fim alături?

Să taci şi să îmbrăţişezi, să îmbrăţişezi şi să taci. Atât…

Dacă erai prietenul/prietena mea… m-ai fi îmbrăţişat?

Şi ca mine… sunt atâtea persoane…

Unde ne sunt îmbrăţişările?

-Norrishor

In urma cu cateva zile am asistat intamplator (ca de obicei :D ) la o discutie intre doi dintre prietenii mei. La un moment dat profit de o ocazie de a-mi autosesiza atentia distributiva si.. aud o vorba inteleapta, mai bine o numesc abstracta: “trenul nu trece decat o data prin gara”. Bineinteles a fost rostita de un baiat si ca urmare a trezit spiritul partidei feministe din grup. Glumind pe seama ei, am ajuns totusi sa ma gandesc la un adevar, la un moment din viata mea cand eram in “gara” si chiar nu stiam ce e cu mine in locul acela. Nu vreau sa dezbat care a fost motivul sau contextul in care a fost spusa ci as dori sa incercam sa ne gandim asupra unui lucru care pe mine ma face sa ma intreb mereu ce s-ar fi intamplat, sau ce am fi ajuns in situatia in care intr-adevar “trenul” a trecut o singura data prin gara vietii noastre?

Unde am fi noi acum daca ar fi existat pentru noi doar o sansa? Pentru mine pot spune ca am ratat trenul de cateva ori…eram prea ocupat sa-mi duc “bagajele” mult prea grele pentru mine. Si totusi pentru multi oameni nu exista si nu a existat privilegiul acesta de a avea o a doua sansa, sau a “n” sansa. De ce? La aceasta intrebare nu pot decat sa speculez… poate Dumnezeu a considerat in atotstiinta si intelepciunea Sa ca… a fost un moment in care persoana a ajuns la un nivel cognitiv si sufletesc in care a putut alege... dar cine suntem noi sa judecam pe Domnul? In ziua de azi, cu totii suntem sceptici cu privire la reclame, anunturi, stiri tv, oricine care e inzestrat cu un spirit critic un poate sa asimileze informatia oferita exact asa cum este ea oferita. Lucru foarte bun. Problema e ca se rationalizeaza totul si atunci cand e nevoie sa luam o decizie care se bazeaza pe credinta in lucruri nevazute… situatia se complica.

Unde sunt explicatiile logice? Cum am ajuns in situatia in care intreg sistemul meu de valori (puternic inradacinat) e spulberat de “credinta”? Cum de imi pun intrebari despre o “religie” si un dumnezeu pe care Nietzche il gaseste mort? De ce nu pot gasi un raspuns care sa imi reconfirme vechiul sistem de valori? “Mundus vultus decipi” – traim intr-o lume care vrea sa fie inselata; haideti sa un lasam sa treaca trenul pe langa oamenii de langa noi cand stim ca se prea poate ca noi sa fim pentru altii singura lor sansa…tu ai primit gratis biletul, pretul a fost platit (la studenti nu mai trebuie sa le spun ce inseamna asta :D )…ajuta-i si pe altii sa aiba macar ocazia de a evada din gara obositoare, murdara, ducand in spate mult prea multe bagaje….

-Oli

Îmi place să fug. Îmi place mult.

Să-mi fixez ochii în pământ, cu doi metri mai în faţă... pe pistă sunt doar eu… şi fug. Kilometru după kilometru; să văd cum trec pe lângă linia de pornire 1 dată, de 2ori, 3 ori… tot aşa. Când nu mai pot îmi închipui că fug şi las în spatele meu rând pe rând fricile mele, lacrimile, clipe ce nu vreau sa mi le mai amintesc.

Iar apoi, într-un final, trebuie să mă opresc. Ce stupid! Mă opresc chiar la linia de pornire. Tot ce am lăsat în urmă e acolo. Tot ce doream să uit e lângă mine… în mine din nou.

Să fug nu e o soluţie!

-Andreutza

Cu ce alta lege s-ar potrivi mai bine sa incepi o noua viata, decat cu legea care, daca o accepti in viata ta, poate sterge cu buretele totul, oferindu-ti un nou inceput: Legea lepadarii de sine.

Am socotit ca trebuie sa incepi cu ea, pentru ca in orice intreprinzi alaturi de Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie sa-l recunosti si sa-l accepti, este ca tu singur nu poti face nimic, ca de fapt, daca Dumnezeu te-ar lasa singur ai fi realmente spulberat. Totala dependenta de Dumnezeu - iata ce asteapta Domnul de la noi. Si cred ca in fiecare zi te asteapta, si-Si spune: "Poate ca azi va recunoaste ca doar Eu il pot implini, poate ca azi isi va da seama in sfarsit cat de slab, de nepregatit, de neputincios este si-mi va da voie sa-i soptesc in ureche: "Cel ce este in voi este mai mare decat cel ce este in lume"."

Imi amintesc cand eram copil mic, cum mergeam la pravalie si ceream de trei lei bomboane. De ce oare facem la fel cu Dumnezeu? Mergem si spunem: "As dori, va rog, sa cumpar de trei lei, Dumnezeu. Nici prea mult, ca sa nu-mi explodeze sufletul sau sa-mi tulbure somnul, dar nici prea putin; doar atat cat sa egaleze cu o cana cu lapte caldut sau cu o motaiala in soarele bland … Vreau extaz, dar nu vreau transformare, vreau caldura din interiorul trupului mamei, dar nu vrea o noua nastere. Vreau un kilogram din Cel Etern, intr-o punga din plastic. As dori, va rog, sa cumpar, doar de trei lei, Dumnezeu". Asa nu merge. Dumnezeu vrea totul. Vrea 100% din mine si 100% din tine, indiferent ca astazi ai citit pentru prima oara un asemenea articol ori ca, de multi ani te lupti cu El. Ma rog ca acest articol sa fie unul foarte important in viata ta: sa fie momentul in care ai pornit pe drumul catre acel procentaj maxim, de 100%. Intreaba-te mereu de-a lungul acestei zile, saptamani, luni, daca nu cumva a sosit timpul …

-Santiago

Exista un singur moment in care putem lua o hotarare care ne influenteaza intreaga viata. Cu toti am avut parte de acele experiente. O noua slujba. Mutarea intr-un alt oras. O cerere in casatorie. Acceptarea lui Hristos ca mantuitor. Deciziile importante sunt rezultatul unei serii de hotarari neimportante. Iti trebuie curaj sa spui nu, deopotriva acum douazeci si sase de ani sau asta seara, nu are importanta cand. Succesul nu depinde de compromisurile noastre.

De cate ori intalnim un compromis in Biblie, asistam si la o pierdere.

Adam a compromis legea lui Dumnezeu si a cazut alaturi de sotia sa in pacat. A pierdut paradisul.

Avraam a facut un compromis de la adevar si a mintit in legatura cu Sara. Aproape ca si-a pierdut sotia.

Sara a facut un compromis de la Cuvantul lui Dumnezeu si l-a trimis pe Avraam la servitoarea ei, Agar, care i-a dat nastere lui Ismael. Am pierdut pacea in Orientul Mijlociu.

Esau a facut un compromis pentru a obtine mancare de la Iacov. Si-a pierdut dreptul de intai nascut.

Aron a facut un compromis de la convingerile lui despre idolatrie. A pierdut privilegiul de a vedea Tara Promisa.

Samson a facut un compromis de la slujirea lui cea dreapta de nazarinean. Si-a pierdut parul, puterea, ochii si viata.

David a facut un compromis de la standardul moral al lui Dumnezeu, a comis adulter cu Batseba si l-a ucis pe Urie. Si-a pierdut copilul.

Solomon a facut un compromis in privitna convingerilor sale si s-a casatorit cu sotii straine. A pierdut unitatea regatului sau.

Ahab a facut un compromis si s-a casatorit cu Izabela. Si-a pierdut tronul.

Anania si Safira au facut un compromis cu privire la darnicie. Si-au pierdut viata.

Iuda a facut un compromis fata de presupusa lui dragoste fata de Hristos pentru treizeci de arginti. Si-a pierdut sufletul nemuritor.

Este astazi altfel?

Mesajul culturii noastre este acela ca, daca vrei sa reusesti, va trebui sa incalci cateva regului pentru a iesi in frunte. Cred ca in lumea de astazi este nevoie de oameni care pot sa stea drept si sa spuna: "Indiferent cat costa, indiferent ce spun oamenii, acolo unde Cuvantul lui Dumnezeu traseaza o limita, acolo sa tragem si noi o linie".

Când sunt tristă, supărată sau nervoasa mă refugiez în muzică – să o ascult, ori să o dansez; iar alte ori scriu. Azi am chef, am nevoie de o pereche de căşti. Şi mi-e chiar poftă să dau volumul la maxim şi să ascult… vreau să ascult CD-ul cu linişte azi. Am nevoie sa nu aud nimic. Să aleg tăcere pentru urechile mele.

E aşa de mult zgomot în ultimele zile, aşa de puţină consistenţă în spatele acestuia. Atât de mulţi oameni urlă, prea multă lume plânge. Am nevoie de linişte azi!

Toate măştile miros de un ritm gălăgios al superficialităţii. Mi-e poftă de tăcere azi!

Aud ceasuri ticăind peste tot în jurul meu, celulare sunând, alarme anunţând… o obsedantă odă nesfârşită a timpului ce trece. Vreau o clipă mută azi!

Cineva, ceva a spart timpanul inimilor noastre, şi am încetat să mai auzim singurele melodii ce ne-ar mai fi putut salva: Soloul Divin, şi corul de suspine şi râsete al sufletelor ce ne înconjoară… care ar fi fost unica soluţia la a nu trăi fiecare doar pentru sine. Am nevoie de linişte ca să pot auzi aceste voci!

Ce facem pentru linişte astăzi?

-Andreutza

Tocmai am terminat de vorbit cu un prieten din America. E turc si calatoreste des in America cu treburi. Nu stiu sigur ce religie are... cred ca e musulman, ca mai toti turcii. Ciudat insa cum am apucat sa stam de vorba in seara asta... M-am sculat...  de fapt n-am putut adormi. Mi-am promis ca nu-mi mai deschid calculatorul noaptea... noapte e pentru somn nu pentru lucru. Cu toate astea, am simtit asa, un imbold puternic sa pornesc masinaria. Cum s-a pornit, am vazut un mesaj de la el. Ma ruga sa-l ajut cu o chestie - a durat exact 5 minute. Am inceput apoi sa povestim una alta si din vorba in vorba imi zice:

"In America, acum sase ani, aproape am murit de supradoza de ecstasy. O pilula, costa $20 de dolari si efectul dureaza 4-5 ore. Dar fericirea pe care o simti e cea pe care un cantaret o are cand ia premiul Grammy - te face sa te simti extrem de fericit. Pe de-o parte, asta minunat. Tehnologia moderna a inventat o pilula a fericirii - o tehnologie a miraculosului. Pe cealalta parte e groaznic - iti omoara motivatia de a trai. De ce sa mai lucrezi? Poti fi fericit pentru doar $20. De ce sa mai incerci?

Am trait niste momente EXTREM de dificile. M-am intors in Turcia pentru a scapa de drog. Am trecut prin Iad. Nu pentru ca nu puteam scapa de dependenta fizica, ci pentru ca eram profund nefericit si nimic nu ma mai putea satisface. Vroiam totul aici si acum, instantaneu."

Oamenii cauta cu disperare o fericire care nu exista. Mi s-a intamplat si mie sa cred ca banii, puterea sau faima ar ptuea aduce in viata mea acel strop de implinire atat de mult dorit. Te uiti la ceilalti si nu vezi decat suprafata, faptul ca zambesc, ca aparent sunt fericiti. Dincolo de aparentele astea, sunt insa dureri, dezamagiri si o sete neastamparata dupa fericire.

Stiu ca noi, Crestinii, avem o veste mai buna ca oricine. E vestea ca durerea, plansul si nefericirea vor inceta cand Iisus va reveni pe pamant sa ne ia la El. Si va fi ca in povesti - tinerete fara de batranete si viata fara de moarte. Si asta ar trebui sa ne faca atat de fericiti! Mai tineti minte primii crestini? Zburdau de fericire. Nimic nu-i putea opri din a spune si altora aceasta minunata veste!

Ne aflam insa la doua mii de ani de la inceputurile Crestinismului si intr-o lume post crestina, vestea asta impresioneaza din ce in ce mai putin pana si pe Crestini. Cred ca suntem si noi mancati de cotidian si de monotonia vietii de zi cu zi. Am uitat sa ne lasam invaluiti in visare si dor dupa casa din Cer. Am uitat pana si noi sa gustam din acel "miracle drug" care a inspirat milioane de Crestini inaintea noastra. Noi suntem primii care avem nevoie de acest drog miraculos, de aceasta vindecare profunda, si de abia apoi vom putea cu adevarat sa spunem si altora despre "vestea buna".

Primesc zilele astea pe messanger o adresa web de la mai multi "buddy's" si dau click. Dupa cateva slide-uri am intuit rapid care e mesajul final. Un avertismen celor care se gandesc sa foloseasca acest implant... si parca, printre randuri un mesaj "Daca nu te pocaiesti te ia Dracul".

Daca cauti pe net gasesti insa si varianta cealalata... mesajul de mai sus imbina abil anumite adevaruri le pune laolalta si scoate ceva senzational... dar binenteles inexistent. Pentru cei care vor detalii despre modul abil in care acest mare neadevar a fost construit din informatii reale impeltite cu fantezii si minciuni... puteti citi aici.

Se ridica insa o alta problema. Am vazut un reportaj la CNN (disonibil pe site-ul VeriChip) in care aceasta tehnologie - implanturile cu chip-uri RFID - este folosita in salvarea de mii de vieti omenesti. Apelul acestor "crestini" poate dauna grav sanatatii multor oameni. Si doar pentru dorinta de senzational si frica de lucrurile noi...

Va mai aduceti aminte? Internetul pana nu demult era considerat "unealta Satanei" - sa nu mai zicem de exemplele clasice - televiziunea si radioul... sau exemplul penibil al... cratavatei.  Toate astea, au fost apoi incet, incet, adaptate, folosite dar de cele mai multe ori lumea s-a trezit prea tarziu.

Adevarul e ca, da, exista un chip care se implanteaza pe mana dreapta si care contine un cod de identificare. Dar de aici si pana la exagerarile din prezentarea de mai sus mai este cale lunga, poate mult prea lunga. Sau poate nu. Cert e ca informatia care ni se serveste este falsa.

Ma intristeaza sa vad demersuri care intr-un fel vor sa forteze vointa libera a unui om de a hotara ce e mai bine pentru viata lui. O incercare josnica de manipulare si de "largire" a imparatiei lui Dumnezeu cu forta. Stiu ca multa lume e bine informata si din ce in ce mai putini oameni pun "botul" la asa ceva. In schimb sunt multi creduli si naivi (nu zic asta cu dispret), care sunt gata sa creada orice se scrie "negru pe alb".

Parerea mea e ca niciodata scopul nu scuza mijloacele!

-Dox

Prin natura muncii mele, am avut unica ocazie sa stau fata in fata cu cativa din laureatii premiului Nobel pentru chimie din anii trecuti. Am observat un lucru, confirmat si de munca mea in laborator, ca una dintre cele mai mari provocari pentru cercetatorii din chimia organica o constituie imitarea Naturii. Chiar unul dintre personalitatile de mai sus, la decernarea premiului, afirma, cu sincera mandrie, ca “in sfarsit, s-a descoperit o metoda in laborator care e capabila sa imite sinteza compusilor din Natura”.

Aceasta misterioasa “Natura” bulverseaza, pentru ca orice compus organic cu orientare in spatiu are doua posibilitati, care sunt cel mai bine exemplificate daca va uitati la palmele voastre. Identice, si totusi nu..:)

Chiar de la cuvantul “mana” (chira in greaca) vine si termenul stiintific pentru asta, “chiralitate”. Ei bine, in Natura se gaseste numai compusul corespunzator “mainii drepte” ca sa zic asa, cel mai greu de sintetizat in laborator. In timp ce cele mai luminate minti isi petrec zile si nopti in laboratoare, incercand sa tina pasul, “Natura”, in mod firesc, tacut si frumos, sintetizeaza, in corpul unor umile moluste din Oceanul Indian, substante pentru care, candva, cineva, va mai lua inca un, asa-zis, valoros Premiu Nobel.

Isaia 48:13 “Mana mea a intemeiat pamantul si dreapta mea a intins cerurile, cum le-am chemat, s-au si infatisat indata”

-Daniela

Imi spunea mama cand eram mic..."intotdeauna sa taci si sa asculti ce au altii de spus, si apoi dupa ce ti-ai rumegat ideile in asteptare, daca esti invitat, vorbeste".

M-am facut mare, in mare parte datorita mamei si a urmarii sfaturilor ei, dar daca e ceva de care nu am ascultat a fost treaba aia cu "taci"...nu m-am putut abtine.. uneori nici acum nu mapot abtine, dar ceva la care nu m-am asteptat niciodata a fost faptul ca daca eu nush sa tac.. ma fac altii... :(

Traiasca mama si ideile ei destepte... do i make you proud, mamma can you see me now ?

Treaba e ca oricat de aiurea mi s-ar parea si cat de rebel as fi si incapatanat, si sa nu recunosc... radacinile ma tin in viata.. aiurea sa spun chestia asta la 20 de ani, dar adevarat..nu fac lobby pt mama, chiar ieri m-am certat cu ea dar stie ea ce stie.

Respect, mom !

- gabzone7