“Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi pruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti pruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui” Deut 30: 15-16

“Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră cî ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei pute locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov” Deut. 30-19-20.

“Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi” Ier. 7: 22-23

Am avut o copilărie fericită. Am crescut învăluită de dragostea părinţilor, care au investit în mine sufleteşte şi material. Am primit o educaţie aleasă. Mi-a plăcut întotdeauna să învăţ şi să obţin rezultate remarcabile. Aşa a şi fost. Am crezut în forţele mele proprii. De aceea mi-am făcut planuri măreţe. Pentru că aveam tot ce-mi doream m-am îngâmfat. Nu ştiam că mândria merge înaintea căderii. Credeam că sunt deja cineva şi că voi putea ajunge într-o poziţie foarte înaltă...Până când, în adolescenţă, am căzut. Am căzut atât de jos încât mi-a fost greu să mă ridic. Îmi dezonorasem familia, care se bucura de prestigiu în orăşelul meu. Mă dezamăgisem pe mine însumi. Nu puteam suporta ruşinea. Pentru o clipă am crezut că sinuciderea este o soluţie. Am luat-o în calcul. Dar, deodată, am auzit o voce care-mi şoptea: „Ridică-te şi mergi mai departe! Am lucruri mari pentru tine!”. Atunci, nu ştiam a cui este vocea. Am ascultat-o, m-am ridicat şi am mers mai departe. La scurt timp după ce m-am ridicat L-am cunoscut pe El, Cel care mi-a vorbit. Anii treceau iar eu Îl cunoşteam din ce în ce mai mult. A sosit clipa când trebuia să fac o alegere în viaţa mea. Cea mai importantă alegere. Iar eu am ales. Am ales să-L urmez pe El, în toate căile Lui, să mă supun voii Lui, să depind de El, până când voi pleca de aici în veşnicie. Am ales să-L slujesc pe El cu timpul meu, cu talentele mele, cu darurile mele, cu posesiunile mele...care, de fapt, sunt ale Lui. Nu m-a constrâns nimeni să-L aleg. Cuvântul Lui, veşnic viu, m-a convins. Am avut libertatea de a alege şi am exercitat-o cu discernământ. Ce s-a întâmplat după aceea? Am beneficiat de toate lucrurile mari pe care El mi le-a pregătit. Şi ştiu că bunătăţile Lui se-nnoiesc zi de zi. Am ales şi am descoperit reţeta fericirii: umblarea cu El. Nu e uşor, dar e o provocare. Oricum, El a promis că va fi cu mine întotdeauna.

Vine un moment în viaţă când trebuie să alegi viaţa sau moartea, binele sau răul, binecuvântarea sau blestemul. Eu am ales viaţa. Tu ai ales?

gaghi