Ce inseamna sa ierti? Ma-ntreb ce presupune asta? “Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi…" (Matei 18 :15-20). De ce n-a zis Isus cam asa: "stii ce? da-i pace! iarta-l, adica uita asta (eventual ia pastile), ma ocup! Nu-ti mai complica tu viata, mare grija sa-l ierti, in sensul sa nu-i platesti cu aceeasi moneda, si, in rest, lasa ca lucrurile se rezolva «de la sine», «cu trecerea timpului»..." De ce n-a zis asa? Evident ca se ocupa Domnul de razbunare (rasplata, pedeapsa), ca-i a Lui, dar de ce a lasat confruntarea in mana mea, omul, crestinul, fratele celui care a pacatuit?! Probabil n-a zis asa pentru ca pacatul nu-i numai impotriva lui Dumnezeu, dar nici numai impotriva fratelui meu, indiferent ca-i din biserica la care eu sunt membru, sau ca-i din biserica cu B, "Trupul Domnului", oriunde ar fi locatia ei pe glob. Si atunci, fratele meu impotriva caruia am gresit, care nu stie daca eu mi-am refacut relatia cu Dumnezeu, si daca sunt dispus sa-mi fac datoria de a imi rezolva lucrurile si pe orizontala, vine si ma confrunta, ca sa afle raspunsul; il intereseaza raspunsul asta, atat personal, dar si pentru ca se vrea parte in posibilul plan al lui Dumnezeu de a-mi da sanse sa ma pocaiesc. Dar daca eu nu recunosc nimic, daca sunt "nevinovat" si nu vreau sa-mi asum nimic, apoi pentru ce sa ma ierte? pe ce baza? asa in vant?
Exista momente cand Dumnezeu nu mai poate confrunta omul in mod direct, din pricina impietririi inimii lui. Si atunci apeleaza la mine, si apeleaza la noi, sa castig pe fratele meu. Pentru cine? Pentru mine? Nu neaparat. Pentru El, si planul Lui. Dar confruntarea costa, cere un pret. Ma costa pe mine, poate pe un frate doi pe care-i invit alaturi de mine in confruntare. Uneori de ce si-ar tulbura linistea si eventual precipita relatiile dintre ei, unii dintre noi? Ce iese din asta?

Eu cred ca iertarea in sensul de a nu intoarce rau pentru rau, e incompleta daca nu cuprinde si confruntare. Evident, nu trebuie facuta oricum. Dar ce ma intristeaza pe mine, si traiesc lucrurile astea, e ca parca prea multe guri "binevoitoare" imi tipa-n urechi sa ajung odata la ultimul pas: "sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames". Sa sar peste etapa cu fratii, cu cercul cat mai largit - atat de generosi in a ierta ca trecem peste toate (uneori celalalt habar nu are ca ar fi gresit cu ceva), acoperim repede, de 70 de ori cate 7 daca trebuie, maiestri ai iertarii…
Doamne, fa-ne asa ceva, numai falsi sa nu fim! Ca suntem destui ca niste bombe, numai ce-i vezi explodand dintr-o data si te intrebi de unde si cand au adunat atata in ei…

p.s. Cred ca sunt multe alte texte din Biblie referitoare la iertare, dar eu cred ca sustin si acest aspect al iertarii; daca cineva este de alta parere, doresc sa fiu luminat.

-laspin